Connect with us

Exclusiv

„Respectă infractorii, mă! Cine nu e infractor, e prost!”/”Acum intelegem de ce Portocala e invitat de onoare”

Prahova Mea

Publicat

pe

Principalele elemente ale contextului geopolitic enumerate mai jos, ar fi impus modificarea termenilor / redirecţionarea efortului de politică externă a României şi, by the way, recalibrarea aranjamentelor de securitatea naţională. Noi am mers înainte, păgubos, cu „cârpeli”.

România a dobândit statutul de Aliat NATO în 2004. După ce, la 29 martie 2004, la Washington, a fost depus instrumentul de aderare la Tratatul Atlanticului de Nord, la 2 aprilie 2004 a avut loc, la Bruxelles, ceremonia arborării drapelului de stat la Cartierul general al NATO şi Reuniunea miniştrilor de externe Aliaţi, marcând simbolic aderarea ţării noastre la Alianţă.

Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a fost propusă la summitul de la Salonic din 2003 și confirmată, la Bruxelles, pe 18 iunie 2004. Raportul de țară privind progresele României din octombrie 2004 a afirmat, de asemenea, data de 1 ianuarie 2007 ca dată de aderare pentru România și Bulgaria. Cele două țări au semnat Tratatul de aderare pe 25 aprilie 2005 la Abația Neumünster din Luxemburg.

Notă: Acest text nu este o lucrare de cercetare științifică, un eseu, o lecție, sau un instructaj. El conține doar câteva note de studiu modeste, personale, elaborate de subsemnatul pe timpul parcurgerii unei bibliografii pe care am considerat-o absolut necesară pentru inițierea mea în unele aspecte ale problematicii pe care mi-am propus să o desluşesc.

În context, să nu uităm, însă, că amânarea admiterii în NATO a statelor europene, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia şi România s-a făcut datorită opoziţiei Moscovei. Dreptul de „veto” al Rusiei în raporturile cu Occidentul în problemele securităţii europene, se pare că este luat în serios, oricâtă retorică s-ar fi consumat la Budapesta, Varşovia sau aiurea. Extinderea NATO a fost condamnată cu înverşunare de opoziţia comunistă şi de mass-media, de intelectuali, în fapt, de toate grupările influente ruseşti. Chiar dacă nu mai declară deschis că Europa Centrală şi de Est era „zonă de influenţă” rusească, Moscova pretinde că Rusia şi Europa Centrală şi de Est au interese comune şi prioritare de securitate.

Extinderea NATO şi lărgirea UE au influenţat în mod semnificativ stabilitatea şi securitatea europeană. Unii analişti politici şi militari consideră că mediul de securitate european s-a consolidat ca urmare a multiplicării eforturilor ţărilor democratice pentru edificarea unei noi arhitecturi de securitate europene. Adică ar fi influenţat în sens pozitiv mediul de Securitate European.

După umila mea părere, cred că ar trebui să fim mai rezervaţi în vânturarea acestui clişeu al caracterului exclusivist conferit beneficiilor, pentru că nu este, în realitate, chiar aşa. Elementele sun asamblate şi articulate mult mai complex, mai profund şi cu nuanţe date uneori de nişte tuşe apăsate, care fac diferenţa între oniric şi realitatea efectivă, necosmetizată prin cuvinte destinate receptării de către spaţiul public.

Ne place, nu ne place, vocile de la Moscova ar trebui cel puţin auzite, dacă nu cumva ar fi necesar să li se şi dea vreun răspuns, fie el şi diplomatic formulat. Dar aşa, fără vreun demers concret de repliere a agresivităţii NATO (măcar de ochii Moscovei !), este greu a se argumenta că aderările „au întărit climatul de securitate în Europa”. Că îl ţin, totuşi, într-un echilibru, da, admitem!

Este perfect adevărat că SUA şi majoritatea ţărilor vest-europene fac eforturi mari să asigure Rusia şi ţările din fosta URSS că NATO nu este împotriva lor. S-a lucrat intens la Washington pentru a redefini Pactul Nord-Atlantic, ca să încurajeze participarea directă şi constructivă a unei Rusii democratice şi neexpansioniste.

Dar, sa-mi fie cu iertare, aici este o primă fractură logică: nu-i poţi cere Rusiei sa-şi tempereze tendinţele expasioniste atâta timp când tu, NATO, te extinzi !

Una peste alta, NATO s-a oprit în Nord-Vestul şi Vestul Rusiei pe aliniamentul  Finlanda (stat non-NATO, dar aflat în parteneriat cu Alianţa) – Estonia – Letonia – Lituania – Polonia – Ungaria – România – Bulgaria.

Argumentele strategice împotriva extinderii NATO spre flancul Est se bazează pe dorinţa sau interesul SUA de a nu afecta negativ relaţiile cu Rusia. Deşi oficialii americani au enunţat în mod repetativ că extinderea Alianţei nu este îndreptată împotriva nimănui, interesele Rusiei, aşa cum sunt ele definite de liderii de la Moscova, sunt direct afectate. Nu există nici o îndoială că motivul principal pentru care ţările din Europa Centrală şi de Est doresc să devină membre NATO, este speranţa de a putea obţine protecţie în viitor împotriva unei Rusii expansioniste, refăcute din punct de vedere economic şi militar. Adversarii din SUA ai extinderii NATO pretind că ţelul principal al Alianţei trebuie să fie integrarea Rusiei în comunitatea euro-atlantică. Ei susţin că extinderea NATO spre Est va face Rusia să se simtă ameninţată, exclusă şi izolată. Faptul că Statele Unite au reuşit să preseze şi să manipuleze guvernul slab, actual, al Rusiei să „accepte” fără ostilitate deschisă primul val, nu poate ascunde realitatea.

În Occident, crearea Consiliului Permanent NATO – Rusia, o palidă iniţiativă în scopul „liniştiri” Moscovei, a demontat câteva dintre îndoieli, dar, în mare parte, ideea că expansiunea NATO ar fi îndreptată direct împotriva Rusiei nu le-a fost scoasă din cap ruşilor. Cine crede contrariul, este cel puţin naiv. Mai ales că oficialii americanii şi-au dat cu stângul în dreptul când au susţinut, repetat, că „extinderea Alianţei nu este îndreptată împotriva nimănui!” Păi, nu i-a băgat pe ruşi şi mai mult la bănuieli, întrebându-se: atunci, cui prodest ?

Ţările din NATO au acceptat modificări importante în structura şi procedurile de funcţionare ale Alianţei, dar, în paralel au „băgat băţul prin gardul Ursului”:

– Ba câte un scut antirachetă în Polonia şi România,

– Ba un incident de 19 minute în 7 septembrie 2016, când aeronava de recunoastere P8 Poseidon a Marinei americane a facut doua tentative de a se apropia de spatiul aerian rus, deasupra Mării Negre, in timp ce zbura cu transponderele inchise. Avioane de lupta Su-27 au fost ridicate atunci de la baza aeriana Belbek, Crimeea, într-un comunicat arătându-se că „Pilotii rusi au respectat cu strictete reglementarile internationale de zbor”. Ruşii au acuzat că nu a fost prima tentativă a unor avioane NATO de a se apropia de spaţiul aerian rus pentru a spiona, in timpul exercitiilor militare „Caucasus 2016”.

– Ba, recent, în februarie 2020, Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, s-a văzut obligat / presat să dea asigurări Rusiei că viitoarele manevrele militare ale Alianței de pe continent, care se numesc „Defender Europe” și vor fi cele mai mari de la încheierea Războiului Rece încoace (circa 37.000 de soldați, din 18 țări), nu sunt îndreptate împotriva Rusiei: „Defender Europe” nu e îndreptată împotriva nimănui, a spus Stoltenberg. Manevrele vin, desigur, pe fundalul experienței, deja depășite, a retragerii armatei și armamentului SUA din Europa. În euforia căderii comunismului, acum trei decenii, Washingtonul și-a retras grosul trupelor, lăsând Europa vulnerabilă în eventualitatea unui atac, interior sau exterior. Statele Unite vor muta de altfel în Europa, în următoarele luni, 20.000 de militari ca parte a noii strategii SUA și NATO.

Aşadar, periodic, Federaţia Rusă este alimentată în suspiciunile sale. Or, ruşii nu sunt chiar aşa de slăbiţi din punct de vedere militar cum încearcă unii să acrediteze; din contră, e.g. fiind racheta balistică „Satan”.

Notă: Expertul militar rus Aleksei Leonkov a calculat că, pentru distrugerea întregii populaţii a Statelor Unite ale Americii, Rusia ar avea nevoie doar de zece rachete balistice intercontinentale RS-28 ‘Sarmat’ (‘Satan 2’ în codificarea NATO).

Când a devenit evident faptul că NATO se va extinde în Europa Centrală oricare ar fi obiecţiile Rusiei, Polonia, Ungaria şi Republica Cehă fiind invitate să adere în iunie 1997, Kremlinul a început să acorde mai puţină atenţie extinderii Alianţei. Nu voia să pună în primejdie eventualele investiţii occidentale sau să se confrunte cu izolarea, dând impresia de slăbiciune şi ineficacitate. Moscova încerca să reducă importanţa implicaţiilor extinderii NATO prin limitarea rolului noilor membri. Extinderea trebuia privată de orice semnificaţie propriu-zisă şi Rusia trebuia să joace un rol mai proeminent în problema securităţii prin intermediul Consiliului NATO-Rusia. Moscova cerea, de asemenea asigurări, că infrastructura militară a NATO nu va fi extinsă spre noile state membre, că noile state nu vor avea capacităţi nucleare şi nici nu vor găzdui vreo unitate militară nord-atlantică. Rusia a pretins că NATO căpătase o poziţie antirusă mai pronunţată odată cu intrarea Poloniei, Ungariei şi a Republicii Cehe, în 1999, în această organizaţie.

Moscova pretindea că, dacă NATO ar fi renunţat la extinderea spre Est, Rusia ar fi ratificat tratatul „Cer Deschis” şi tratatul de reducere a armamentelor START 2 şi ar fi acum în tratative cu SUA în privinţa etapei următoare, START 3.

Motivele de securitate invocate de liderii ruşi pentru a obiecta faţă de lărgirea Alianţei înspre ţările din Europa Centrală şi de Est nu par să fie justificate.

Argumentul conform căruia această lărgire ar deplasa forţele NATO cu o mie de kilometri spre est se bazează pe un fundament de geografie fizică. Într-adevăr, atunci când a avut loc reunificarea Germaniei, Moscova a primit asigurarea că forţele aliate continuă sa rămână la vest de fosta frontieră a Germaniei Federale. Nu se vede cum, luând în considerare condiţiile geografice, aceleaşi dispoziţii ar putea să nu fie aplicate în cazul teritoriilor noilor membri, după toate probabilităţile ţări componente ale Grupului de la Vişegrad, adică Polonia, Ungaria, Republica Cehă şi, eventual, Slovacia. O asigurare ce ar putea fi echilibrată cu un angajament al Rusiei de nonstaţionare a trupelor sale în Ucraina şi Belarus. O mie cinci sute de kilometri de uscat, fluvii şi mlaştini s-ar interpune astfel între forţele pe care, în perioada Războiului Rece, le despărţeau doar apele fluviului Elba.

Un al doilea motiv este că, departe de a se constitui într-o ameninţare pentru Rusia, lărgirea NATO înspre ţările respective este cea mai bună garanţie pentru extinderea spre acea zonă a Europei a politicii de pace care domneşte între membrii Alianţei încă de la crearea acesteia. Ideea că Alianţa, astfel lărgită, ar putea servi unei politici agresive îndreptate împotriva cuiva, cu atât mai puţin împotriva puterii militare a Moscovei, nu rezistă nici măcar la o analiză superficială. Adevărul este că, dacă în această regiune apare o cauză de tulburări, aceasta rezidă în primul şi în primul rând, şi înainte de toate, în tensiunile dintre statele din zonă sau din interiorul uneia sau alteia dintre ţări (fosta Iugoslavie federativă nu numai cu problema Kosovo), Albania, Macedonia, Nagorno-Karabah, Abhazia, Osetia, Transnistria, dar și de cel din Cecenia.  Trebuie să subliniem rolul Rusiei în aceste conflicte. În diferendul din Nagorno-Karabah, Moscova nu a jucat un rol-cheie, nu a fost detonatorul acestui conflict, iar astăzi Rusia încearcă să mențină relații bune cu ambele părți – atât cu Armenia, cât și cu Azerbaidjan. Rusia s-a implicat mai tare în conflictele din Georgia. Dar aici vreau să menționez că în această țară cauzele izbucnirii au fost unele interne. Rolul naționalismului georgian, al președintelui Gamsakhurdia, a fost unul fatal și doar pe urmă Rusia s-a implicat direct. În Transnistria noi am văzut că Federația Rusă s-a implicat chiar din primele zile, iar Armata a 14-a a fost un catalizator al conflictului. Și, în fine, e vorba de Ucraina, unde au izbucnit ultimele conflicte, iar „mâna Moscovei” se vede de departe, iar noi deja putem spune că acesta nu este un conflict local, ci unul internațional, ruso-ucrainean.

Aderarea lor la Alianţă ar fi, pentru Rusia, cea mai bună garanţie pentru stabilitatea acestei Europe ce-i este vecină şi împotriva unor eventuale tentative de exploatare a „perioadelor de vid”, care ar afecta puterea rusească, sau a unor crize din interiorul Comunităţii Statelor Independente.

În realitate, ceea ce motivează, în principal, obiecţiile Kremlinului la adresa intrării unora dintre foştii săi sateliţi în Alianţa Atlantică este o problemă de prestigiu, de „rang” în lume.

Doctrina militară rusă din aprilie 2000, descria extinderea NATO şi cooperarea cu fostele republici sovietice ca pe nişte ameninţări la securitatea rusă. Lărgirea NATO era percepută ca o ofensivă antirusă, care ar fi putut până la urmă să înglobeze toate fostele republici sovietice şi să le submineze interesele naţionale.

La sfârşitul lui 2001, Kremlinul înţelesese deja că opoziţia deschisă faţă de extinderea NATO va fi ineficientă şi va slăbi prestigiul Rusiei. Consensul Alianţei cu privire la un al doilea val de extindere avea să demonstreze din nou scăderea influenţei regionale şi globale a Rusiei.

Moscova se opunea vehement intrării în NATO a celor şapte ţări invitate la Praga, în 2002, – Bulgaria, România, Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia şi Slovenia-, şi avertiza că o astfel de mişcare ar grăbi apariţia unui conflict cu Alianţa. Deşi Kremlinul acceptase deja inevitabilitatea intrării acestor state în NATO, a continuat totuşi să ameninţe cu acţiuni nespecificate, în cazul în care interesele Rusiei erau încălcate.

În ciuda opoziţiilor Rusiei, Alianţa s-a extins, au devenit membre ţările invitate la Praga, în aprilie 2004.

Pe de alta parte, argumentul forte pentru care nu credem în contrapropaganda rusă, cam stearpă, este generarea (şi degenerarea) conflictului ucrainean şi anexarea Crimeei.

Evoluţia mediului de securitate este caracterizată acum de aceeaşi dinamică complexă: eforturile pentru integrare europeană şi euroatlantică a statelor din sud-estul şi centrul Europei, versus dorinţa maximă a liderilor politici de la Moscova de a reface imperiul şi „sferele de influenţă”.

Preocupările Rusiei sunt de a recâştiga un rol de decizie în problemele internaţionale (ajutată, indirect, de dorinţa ţărilor asiatice de a-şi creşte rolul în viaţa politică mondială), este în conflict nemijlocit cu extinderea protecţiei NATO asupra ţărilor democratice din Europa Centrală şi de Est.

La toate acestea se adaugă crizele din Ucraina, din zona Golfului şi din Asia Centrală, efectele crimei organizate şi ale sărăciei. Sunt create condiţiile ca stabilitatea şi securitatea mondială să fie influenţate din ce în ce mai mult de aceşti factori.

Anexarea Crimeei este o poveste de mai multe secole.

În data de 8 aprilie 1783, țarina Ecaterina cea Mare a Rusiei proclama anexarea Peninsulei Crimeea la Rusia. Azi, Crimeea este un teritoriu disputat de Rusia și de Ucraina, aflat de facto sub control rus, ca urmare a invaziei rusești din 2014. Din cauza anexării Crimeii, Rusia este supusă mai multor sancțiuni internaționale.

Crimeea a fost un teritoriu disputat încă din Antichitate. O vreme, Crimeea a fost inclusă în Imperiul Persan. Ulterior, ea a trecut sub controlul grecilor, apoi sub cel al Imperiului Roman și, mai apoi, al Imperiului Bizantin. În epoca migrațiilor, nordul peninsulei a fost subiect de dispută între romani și goți, apoi între bizantini, cumani, khazari și slavi. În Evul Mediu, italienii, mai ales genovezii și venețienii, și-au creat colonii în Crimeea. Genova a fost câștigătoarea competiției cu Veneția pentru controlul coloniilor italiene din Crimeea.

Sudul peninsulei a rămas o provincie bizantină, care a evoluat în ceea ce este cunoscut în istorie sub numele de Principatul de Theodoro, care a rămas sub suzeranitatea Imperiului Bizantin de Trapezunt.

Din 1238, Crimeea a fost cucerită de Imperiul Mongol, iar după destrămarea acestuia a devenit parte a Hanatului Hoardei de Aur.

Tătarii au condus Hanatul Crimeii, aflat în război cu polonezii, cu lituanienii, cu cazacii și cu Principatul Moldovei pentru controlul stepelor din sudul de azi al Ucrainei. Din 1449, Hanatul Crimeii a devenit stat vasal Imperiului Otoman, iar dependența față de sultanii din Constantinopole a crescut treptat.

Populația hanatului era compusă în principal din tătari, însă includea și cumani, precum și alți turci kîpceaci, greci, italieni, armeni, evrei și urmașii goților, din ce în ce mai puțini, convertiți la Islam.

În 1783, Hanatul Crimeii a fost anexat de Imperiul Rus. Între 1853 și 1856, peninsula a devenit unul dintre principalele teatre de operațiuni ale Războiului Crimeii, încheiat cu victoria coaliției compuse din Franța, Anglia, Piemont și Imperiul Otoman asupra Rusiei. Una dintre consecințele acestui război a fost Unirea Principatelor Moldovei și Țării Românești și restituirea de către Rusia către români a trei județe din sudul Basarabiei, cotropite de ruși în 1812.

Crimeea a rămas parte a Imperiului Rus până la revoluțiile din 1917. După ce bolșevicii au preluat controlul asupra Sankt Petersburgului și a Moscovei, Crimeea a rămas unul dintre bastioanele rezistenței împotriva comuniștilor. A fost controlată de ofițerii Armatei Albe și de cei ai Armatei Verzi până în noiembrie 1920, când comuniștii au reușit să cucerească peninsula. Aproape 150.000 de ruși loiali țarismului s-au refugiat în Imperiul Otoman și în România, iar alți 150.000 au fost uciși de comuniști.

În Cel de-al Doilea Război Mondial, Crimeea a fost cucerită, în 1941, de către români și germani și recucerită de ruși în 1944. Naziștii au ucis 40.000 de evrei crimeeni. La rândul lor, rușii i-au deportat în Uzbekistan pe cei 283.000 de tătari crimeeni, drept pedeapsă pentru colaborarea lor cu naziștii.

În 1954, în cadrul URSS, Rusia a cedat Crimeea Ucrainei, în condițiile în care Ucraina încorpora și teritorii românești, poloneze și slovace. În 2014, Rusia a invadat și anexat Crimeea, după revoluția ucraineană pro-occidentală.

Ocuparea militară a spaţiului european nu mai reprezintă o soluţie de rezolvarea dilemelor de natură geopolitică ale Rusiei, astfel încât se impune reorganizarea spaţiului european care „ar face din acest sector geopolitic un aliat strategic de nădejde al Moscovei, păstrându-i suveranitatea, autonomia şi autarhia”. O Europă unită din punct de vedere politic şi economic, în jurul axei Paris – Berlin, reprezintă un obiectiv strategic al Kremlinului. Federaţia Rusă este interesată să contribuie la unificarea europeană, să consolideze legăturile de integrare cu Europa Centrală sub semnul axei Moscova-Berlin, axa de bază a politicii externe ruseşti. „Eurasia – scrie Aleksandr G. Dughin – are nevoie de o Europă aliată şi prietenă. Din punct de vedere militar ea nu va prezenta încă mult timp (fără SUA) un pericol serios, iar cooperarea economică cu o Europă neutră poate să rezolve majoritatea problemelor tehnologice ale Rusiei şi Asiei, în schimbul resurselor şi al parteneriatului strategic”.

În efortul de „finlandizare” a întregii Europe, Kremlinul se confruntă cu procesul de reorganizare a spaţiilor apropiate nemijlocit de Rusia, respectiv apariţia unui „cordon sanitar” şi care grupează, în aceste momente, o serie de state membre NATO (Polonia, Cehia, România, Bulgaria, Turcia). „Este vorba despre apariţia unei zonei geopolitice între Marea Baltică şi Marea Neagră, formată din state ce nu pot să intre ca nişte componente depline în Europa, dar care resping cu îndârjire Moscova şi Eurasia. Pretendenţii titlului de membri ai «cordonului sanitar» sunt următorii: popoarele baltice (lituanienii, letonienii, estonienii), Polonia (inclusiv Prusia Occidentală), Bielorusia (această idee este susţinută de minoritatea catolică antieurasiatică), Ucraina (cea occidentalizată, în special – uniato-catolică), Ungaria, România (la fel sub influenţa uniaţilor), Cehia şi Slovacia. Este evident că pretutindeni este vorba de sectorul catolic al Europei de Est care a aparţinut, tradiţional, zonei de influenţă a Occidentului. Totodată noi avem de a face cu aceleaşi ţări care s-au manifestat (nu o singură dată) în istoria geopoliticii, în calitate de pârghii de distrugere a formaţiunilor continentale – Imperiul Rus, Imperiul Austro-Ungar, nu demult URSS. Sarcina Eurasiei este ca acest cordon să nu existe. Aceasta este în interesul Europei şi al Rusiei”, concluzionează geopoliticianul rus Aleksandr G. Dughin. Reîmpărţirea noilor formaţiuni statale şi crearea în locul statelor a federaţiilor sau a câtorva state a căror orientare geopolitică va fi univocă, respectiv formaţiuni mici, unitare din punct de vedere etnic, cultural şi confesional, va permite o integrare mai uşoară în blocuri geopolitice mari. Dintr-o astfel de perspectivă geopolitică poate fi înţeles planul Kremlinului de a întreţine o serie de „conflicte îngheţate” în spaţiul ex-sovietic, în speţă Transnistria, care pot împiedica constituirea acelui „cordon sanitar” atât de temut de sovietici şi, mai apoi, de ruşi. „Sarcina Eurasiei este ca acest cordon să nu existe. Aceasta este în interesul Europei şi al Rusiei. Dacă e să privim aceste formaţiuni în calitate de state, ele sunt nejustificate, sunt contradictorii din punct de vedere etnic şi confesional, sunt înapoiate din punct de vedere strategic şi economic, sunt lipsite de resurse. Cu alte cuvinte, existenţa acestor state fictive are sens doar ca zone strategice, susţinute artificial de atlantism. Pretutindeni există factori care le leagă de Eurasia (pot fi: ortodoxia, conştientizarea înrudirii cu slavii, prezenţa populaţiei ruse, apropierea istorică, câteva componente laolaltă etc.), există însă şi factori opuşi, care le apropie de Occident (catolicismul, uniaţii, eterogenitatea etnică, tradiţiile politice de suveranitate etc.). Atâta timp cât aceste formaţiuni reprezintă un întreg, ele nu pot să prefere nici una din aceste două orientări şi tocmai de aceea devin un «cordon sanitar» în sensul deplin al acestui cuvânt. Integrarea cu Estul este împiedicată de unele elemente, integrarea cu Occidentul, de altele.

“De aici rezultă această permanentă instabilitate internă şi externă, provocată de aceste ţări, ceea ce dă apă la moară talasocraţiei şi este o piedică permanentă în calea geopoliticii eurasiatice şi a blocului continental”, scrie Aleksandr G. Dughin.

Geopoliticienii de la Moscova recomandă ca formulă de înlăturare a acestui „cordon sanitar” reîmpărţirea totală a noilor formaţiuni statale şi crearea în locul statelor a federaţiilor sau a câtorva state a căror orientare geopolitică va fi univocă. „Formaţiunilor mici – scrie Aleksandr G. Dughin – , unitare din punct de vedere etnic, cultural şi confesional, le va fi mai uşor să se integreze în blocurile geopolitice mari, iar în prezenţa unor relaţii strânse de alianţă, dintre Rusia şi Europa, noile frontiere nu vor însemna un prag adevărat, o ruptură. Mai mult decât atât, numai lipsa acestui «cordon sanitar» poate să facă aceste relaţii general eurasiatice reale, să transforme spaţiul dintre «Dublin şi Vladivostok» într-o zonă de cooperare eurasiatică, de colaborare şi parteneriat strategic”. În planurile geopolitice ale Kremlinului, Serbia reprezintă avanpostul Eurasiei în Balcani, astfel încât un „bloc ortodox”, de la Nistru până în Muntenegru, cu România reunificată, trebuie să se formeze în colaborare cu Berlinul. Un Berlin trufaş, cu aere de superioritate,  căruia i se oferă al IV-lea Reich: „partea cea mai de vest a Europei Centrale, din Prusia, prin Cehia şi Slovacia, spre Ungaria şi Austria, apoi spre Croaţia, până la Marea Adriatică” astfel încât „continuarea firească a Rusiei spre vest, în regiunea balcanică – opinează Aleksandr G. Dughin –, va fi logică şi acceptabilă, nu va încălca echilibrul geopolitic al Europei Centrale care, din punct de vedere geopolitic, aparţine sferei de influenţă a Germaniei”.

Aşadar, Axa Berlin-Moscova devine clară. Washingtonul îşi caută aliaţi în Europa de Est.

După cel de Al Doilea Război Mondial, Statele Unite s-au erijat în protectorul Europei. Chiar proiectul Uniunii Europene a fost sugerat şi mai apoi sprijinit de SUA. În timpul războiului rece, NATO a reprezentat cheia de boltă a politicii americane în Europa. După căderea comunismului, rolul NATO în Europa Occidentală a scăzut, iar Germania a văzut în asta o oportunitate de îndepărtare faţă de Washington.

Astfel, primul dezacord major a apărut în anul 2001, după atentatele din 11 septembrie. Atunci SUA au activat articolul 5 (principiul apărării colective), iar statele membre ale tratatului au răspuns, dar implicarea Germaniei în Afganistan a fost redusă, desfăşurând o forţă relativ mică şi cu restricţii în privinţa operaţiunilor de luptă. În războiul din Irak, Germania nu s-a implicat deloc, nemaifiind obligaţi de tratat. În urma acestei poziţionări, relaţia SUA – Germania a avut de suferit dar lucrurile păreau că vor fi reglate.

Totuşi, criza s-a adâncit mai mult în anul 2013, când a început scandalul declanşat de Edward Snowden. Activitatea CIA la Berlin a fost pusă sub lupă, au apărut informaţii despre ascultarea telefonului Angelei Merkel de către NSA, iar sondajele arătau o prăbuşire a încrederii publicului german în SUA. Scandalul declanşat de informaţiile oferite de Snowden au dus la expulzarea şefului antenei CIA la Berlin, la înaintarea mai multor proteste diplomatice şi, inevitabil, au dus relaţiile SUA-Germania la un nou minim istoric.

Principalul beneficiar al aceste crize a fost Rusia care s-a grăbit să-i ofere azil lui Edward Snowden, acesta fiind şi la această oră refugiat în Rusia şi aflându-se sub protecţia administraţiei de la Kremlin. În comunitatea de informaţii s-a vorbit la acea oră  chiar despre o strângere a relaţiilor între FSB şi BND pe teme de contraspionaj. Răcirea relaţiilor dintre Germania şi SUA a continuat cu „scandalul Volkswagen” din anul 2015. Pe măsura distanţării de Washington, Berlinul s-a apropiat tot mai mult de Kremlin, iar acest lucru a fost foarte evident la începutul conflictului ruso-ucrainean. După începerea ostilităţilor din Crimeea şi după impunerea sancţiunilor împotriva Rusiei, compania germană Rheinmetall a fost acuzată că a construit o bază ultramodernă de antrenament pentru ministerul Apărării din Rusia. Izomorfismul dintre politicile externe ale Germaniei şi Rusiei a continuat, Berlinul obţinând preţ preferenţial pentru gazul rusesc.

În logica acestor relaţii, în anul 2015, în plin regim sancţionator împotriva Rusiei, se semnează proiectul de construcţie al gazoductului North Stream 2. Acesta va fi realizat de Gazprom împreună cu firme din Germania şi Franţa. Gazele naturale vor fi transportate din Rusia spre Germania prin Marea Baltică, ocolind Polonia, Ucraina şi ţările baltice. Practic, acest proiect transformă Germania în principalul distribuitor al gazului rusesc în Uniunea Europeană. North Stream 2 este privit cu multă reticenţă de către statele Est-europene şi de SUA pentru că prin acest gazoduct Rusia câştigă mult mai multă influenţă la nivel european.

Criticile Est-europene şi americane la adresa North Stream 2 nu au împiedicat Germania să susţină în continuare proiectul. De curând chiar, Rusia şi Germania au semnat la Forumul Economic Internaţional de la Sankt Petersburg (Supranumit ”Davosul rus”)  o declaraţie comună privind iniţiativa strategică bilaterală intitulată „Parteneriat pentru eficienţă”. Documentul semnat de miniştrii Maksim Oreşkin şi Peter Altmaier, are drept scop îmbunătăţirea eficacităţii economiei ruse prin intermediul tehnologiilor germane.

În semn de protest față de procedurile lansate în Rusia împotriva lui Michael Calvey, cofondator al Fondul Baring Vostok, ambasadorul Statelor Unite la Moscova Jon Huntsman a boicotat ediția din 2019 a formului.

Cooperarea ruso-germană se vede şi în ceea ce priveşte poziţionare internaţională a celor două state. Ambele manifestă deschidere către investiţiile chineze şi sunt favorabile păstrării unui acord cu Iranul. Relaţiile dintre Berlin şi Moscova nu sunt tot timpul roz, există divergenţe, dar Germania este conştientă că implicare prea mare a americanilor în treburile Europei îi ştirbeşte din prestigiu şi putere. Pe de altă parte, nici Rusia nu vrea creşterea puterii SUA în Europa. Astfel, dincolo de interesele economice, cele două state sunt unite şi de interesul strategic de a ţine SUA cât mai departe de afacerile europene. Reorientarea SUA către Europa de Est Dacă multe din statele occidentale văd în NATO un organism fără sens, care serveşte doar intereselor americane, în Europa de Est problema se pune cu totul altfel. Incursiunea ”omuleţilor verzi” în Ucraina a tras un puternic semnal de alarmă pentru Polonia, România şi statele baltice. Mişcarea Kremlinului a resemnificat NATO în Europa de Est. Statele foste comuniste din Est, mai ales cele cu graniţă comună cu Rusia au înţeles că singurul organism care le oferă protecţie în faţa Rusiei este NATO, iar NATO înseamnă SUA. Administraţia de Washington profită şi ea de această situaţie şi a cerut imperativ respectarea acordurilor de intrare în NATO şi alocarea a 2% din PIB pentru Apărare, ceea ce duce la un nou conflict cu Germania care refuză acest lucru. România s+a conformat. Prin apropierea de statele Est-europene, SUA îşi păstrează încă o voce puternică la nivelul UE şi după Brexit.

Pentru Germania pare să primeze problema economică în relaţia cu Rusia, pentru că are nevoie de gaz, dar şi viziunea europeană a Angelei Merkel este una total diferită de viziunea americană. Merkel şi mai nou Macron susţin că Uniunea Europeană trebuie să fie o forţă de sine stătătoare care să concureze cu SUA, China şi Rusia dar acest lucru nu se poate întâmpla decât dacă toate statele membre trag în aceiaşi direcţie. E greu să vorbeşte de Uniunea Europeană unitară când propui două viteze sau când nu ţi cont de problemele Europei de Est cu Rusia. Germania poate face acorduri echidistante cu Rusia, pot existata tratate care să fie respectate de ambele părţi dar state ca Letonia, Lituania, Estonia, Polonia sau România nu se pot aştepta la tratament corect din partea Rusiei. În acest context, apropierea de Washington devine esenţială.

Astfel, la nivelul Uniunii Europene se creează o nouă falie între Est şi Vest dincolo de cea economică. (Ec Adrian Radu).

 

Surse bibliografice:

https://www.profit.ro/stiri/politic/putin-incearca-la-forumul-economic-de-la-sankt-petersburg-sa-atraga-investitori-zguduiti-de-dosare-judiciare-19026328, accesat 07.05.2020,

adev.ro/ptr4oa, https://adevarul.ro/international/europa/axa-berlin–moscova-devine-clara-washingtonul-isi-cauta-aliati-europa-est-1_5d148d0e892c0bb0c6daa7c2/index.html, accesat 07.05.2020,

– HUNTINGTON, Samuel, Political Order in Changing Societies, Yale University Press, New Haven, 1968; http://projects.iq.harvard.edu/gov2126/files /huntington_political_order_changing_soc.pdf; accesat la data de 07.05.2020,

http://geopolitics.ro/rusia-si-procesul-de-extindere-al-nato/, accesat 05.05.2020,

https://www.dw.com/ro/cum-pot-fi-solu%C8%9Bionate-conflictele-armate-din-europa-de-est/a-42901290, accesat în 07.05.2020,

https://stirileprotv.ro/stiri/international/expert-rus-cu-10-rachete-satan-2-rusia-poate-  distruge-intreaga-populatie-a-sua.html, 07.05.2020,

https://www.aesgs.ro/trecutul-si-perspectiva-unui-conflict-inghetat/,

http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie accesat 05.05.2020.

 

 

Exclusiv

Ce ascunde CV-ul lui Nicu Marcu de la ASF?/Hoțul de cuvinte de la ASF și opera ,,științifică” a autorului Nicu Marcu/Primul articol, furat/Al doilea nu există/Al treilea…/Documente – Ziarul Incisiv de Prahova

Prahova Mea

Publicat

pe

Necunoașterea limbii engleze în timp ce publica (peste) 20 de articole ,,științifice” în limba engleză (și le prezenta) este un prim argument că Nicu Marcu de la ASF este un FAKE și un cocoțat în funcții extrem de bine plătite al statului român, pe alte criterii decât competența. Dar este mai mult decât atât: un hoț de cuvinte, un plagiator, așa cum arăt astăzi în episodul III al investigației. Când prin furt de cuvinte Nicu Marcu se iniția cert în frauda academică, el era și Președintele Consiliului Național de Integritate (2007-2011) dar și lector, conferențiar, inclusiv doctor în contabilitate cu vechime de 4 ani. Frauda academică l-a ajutat să salte de la o Dacie Papuc și un Matiz la peste 200.000 de Euro pe an. Ca profesor, plagiatul este echivalentul din asigurări a daunei totale. Citiți al treilea episod al investigației despre cine este cel care vrea să scumpească asigurările RCA cu până la 20% și să ia până la un miliard de lei pe an, de la populatie, in plina criza. Cu alte cuvinte, sa duca piata in dauna totala. Asa cum este el, din punct de vedere academic, dezvaluie analistul economic Radu Teodor Soviani.

Ce ascunde CV-ul lui Nicu Marcu de la ASF? În jargon de asigurări (piață pe care se presupune că o supraveghează și ar trebui să o înțeleagă), nu pot folosi decât o singură sintagmă: #daunatotală la Nicu Marcu în ceea ce privește cariera de autor de articole științifice devenit conferențiarul de la Craiova, membrul în Consiliul Național de Atestare a titlurilor, diplomelor și Certificatelor Universitare (adică exact organismul care trebuie să îi prindă pe plagiatorii gen Nicu Marcu), economistul, juristul, doctorul, profesorul și desigur, Doctor Honoris Causa. Și nu numai, inclusiv ,,membru de onoare”. Care onoare?Ați citit în al doilea episod al investigației (aici) cum contabilul șef (fără facultate la acel moment, contrar legii), exmatriculat în trecut de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, prolific autor de materiale în limba engleză deși era cunoscător al limbii la nivel de ,,Ana are Mere”, absolvent de Colegiu Național de Apărare și de ,,Institutul Național de Diplomație” – institutu care nu există – a reușit prin nestatornicia sa în funcții exclusive plătite gras din bani publici, să să cocoațe până la vârful ASF, ca Președinte cu venituri anuale de peste 200.000 de Euro. Este punctul culminant al unui lung proces de împopoțonare a lui Nicu Marcu.Nicu Marcu de la ASF, 52 de ani, a fost până la 28 de ani șomer fără studii superioare finalizate. Povestea lui Nicu începe simplu: fără să facă dovada absolvirii unui liceu intră totuși la câțiva ani după presupusa absolvire a liceului la Universitatea din Sibiu unde nu finalizează. Universitatea nu ne-a infirmat că Nicu Marcu a fost și repetent înainte de a fi exmatriculat.

Apoi începe o ferventă deghizare ,,telectuală” cu două facultăți și un doctorat în 2004, la Universitatea din Craiova, unde în 2001 devenise cadru asociat, în 2005 lector universitar, iar în 2008 conferențiar universitar. Practic 11 ani (2001-2012) le predă studenților etică, moralitate și să nu fure, prestând ,,activitate didactică și de cercetare”. Semnând zeci de articole ,,științifice” într-o limbă pe care nu o cunoaște. Apoi devine profesor.

La sfârșitul acestui ciclu profesional, Nicu Marcu are trei mari averi: O dacie Papuc, un Matiz și cunoștințe minimale de limba engleză, pe care și le lasă în conservare cel puțin până în luna septembrie a anului 2017. Potrivit CV-ului, în Septembrie 2017, când era consilier la Curtea de Conturi, Nicu Marcu era încă utilizator debutant al limbii engleze (nivel A2).

Atfel, până la 49 de ani, respectiv 2017, Nicu poate să înțeleaga unele lucruri foarte simple legate de familie și câte ceva de la locul de muncă, dacă i se vorbește rar și în propoziții scurte, ba poate chiar și să scrie propozițiii scurte, pe chestiuni familiare. Nivelul A1 este cel mai slab pe o scală care cuprinde A1, A2, B1, B2, C1, C2 și cel în care vorbitorul este calificat să țină un toast – ,,Hai Noroc”, A2 este imediat peste ”Hai Noroc Vericule! Ce facuși? Scrisăși un articol științific?” iar C2 este cel mai ridicat, cel în care vorbitorul poate să prezinte oricând teme complexe, cu maximă încredere și articulat, chiar și unei audiențe care nu este familiară cu tema.

Pentru a scrie și comunica articole științifice în limba engleză este necesar cel puțin C1. Cum poți înțelege ce au scris alți autori în lucrări pe care le citezi (sau nu) dar și să ,,împingi”, în limba engleză, nivelul cercetării unor autori celebri, mai sus decât au făcut-o ei, dacă ești ,,debutant”? În mod real, nu poți.

Faptul că Nicu Marcu a fost cel puțin până în septembrie 2017 un debutant A2 nu l-a împiedicat însă să își asume peste 68 de articole ,,științifice” în limba engleză, în numai 9 ani (WoW!) și foarte puține ca și unic autor. Nicu ,,A2” Marcu a participat la 13 studii in conferințe naționale și internaționale, a fost ,,director de proiect” la 5 granturi ,,câștigate” prin ,,competiție națională și internațională” (nivelul lui de A2 fiind sub nivelul de înțelegere și vorbire al lui R2D2) și desigur, a publicat și 10 cărți 🙂

Necunoașterea limbii engleze în timp ce publica articole ,,științifice” în limba engleză (și le prezenta) este un prim argument că Nicu Marcu de la ASF este un FAKE și un cocoțat în funcții extrem de bine plătite al statului român, pe alte criterii decât competența.

Dar este mai mult decât atât: un hoț de cuvinte, un plagiator.

Președintele Consiliului Național de Integritate (2007-2011), lectorul, conferențiarul este un hoț de cuvinte și acum Președinte ASF. Ca profesor, plagiatul este echivalentul din asigurări a daunei totale.

Din cele aproape 70 de articole științifice clamate în limba engleză, foarte puține sunt scrise ca unic autor de Nicu Marcu (un prim indiciu al imposturii). Eu am identificat 3 articole de unic autor asumate, dar e posibil să fie chiar 4. Primul articol scris de Nicu Marcu ca unic autor este și primul articol furat.

Este vorba de articolul publicat în anul 2008, când era secretar general la ANAF și, atenție, Președinte al Consiliului Național de Integritate (consiliul ăsta de îi prindea pe hoți).

Nicu Marcu și-a expus ,,opera”, respectiv furtul, în publicația oficială a Institutului de Prognoză Economică (IPE), iar articolul îl găsiți  integral aici.

Publicația din care a copiat Nicu Marcu pentru articolul din 2008, apăruse cu 11 ani înainte, în 1997, se numește ,,EMU and the International Monetary System” (Uniunea Monetară economică și sistemul internațional Monetar), este scrisă în limba engleză  și are ca editori pe Thomas Krueger, Paul R. Masson, Bart Turtleboom. Ca în cazul oricărui hoț de cuvinte, cum este Nicu Marcu, evident, cartea nu este în bibliografie, Marcu încercând să ascundă furtul. Textul original a fost publicat în 1997, la Washington iar articolul ,,științific” al lui Nicu Marcu în care copiază cuvânt cu cuvânt în ,,opera” sa,  se numește ,,Romanian’s Exchange Policy towards its European Monetary Union Membership – Prospects and Challanges”.

Bibliografia articolului, extrem de săracă (cine a mai văzut doar 3 referințe la un aritcol științific, dintre care una – un link ce ce nu funcționează), să ridice mâna. În 2008, practic Marcu avea o referință din 2000 și una din 2001, neregăsindu-se alte 3 publicații din care a furat.

Primul lucru care șochează în articol este limba engleză, impecabilă, folosită totouș de un autor debutant. Este și primul indiciu că a furat articolul. Analizând articolul se confirmă furtul, putând totuși identifica 5 contribuții persoanle ale autorului, la cercetarea științifică internațională, aduse de articol Ele sunt:

  • Ctrl+C (Copy);
  • Ctrl+V (Paste)
  • combo-ul Ctrl+H (Find and Replace).
  • Apoi ,,Find” – ,,CEEC” și ,,Replace” cu ,,Romania”;
  • Apoi, împarte frazele în paragrafe și pune în loc de virgule, bullet-ul, ca să păcălească softurile anti-plagiat (am ras).

În continuare, iată textul original.

#exhibit1

Textul original, publicat în 1997, în cartea sus-menționată și care aparține autorilor John Berrigan și Herve Carre care au scris articolul ,,Exchange Arrangments between the EU and countries in Eastern Europe, the Mediterannean  and the CFA Zone”.

Textul este furat de Nicu Marcu ca unic autor în capitalul ,,Challenges” al ,,lucrării științiifice”, pare a lucrării care se presupune că ar fi contribuția ,,originală” a autorului.

#exhibit2

#exhibit3

Textul original:

Textul furat:

A doua carte din care copiază Nicu Marcu în acest prim articol, de prim autor, se numește Current Developments in Monetary And Financial Law, volumul 2, publicat de FMI în 2003. Publicația, de asemenea nu este inclusă în Bibliografie.

Mai exact, Nicu Marcu a copiat din lucrarea cu numărul 33, a lui Jean-Victor Louis (care îl citează pe Peter Becks) furându-i nu numai cuvintele acestuia dar și sinteza (autorul articolului copiat de Marcu a pus în ghilimele textele care nu ii apartin, respectiv concluziile unui alt autor).

#exhibit4:

Textul furat de Nicu Marcu:

A treia sursă din care fură Nicu Marcu în primul său articol ,,științific” de unic autor, este un comunicat de presă al Băncii Centrale Europene, publicat în 2004, referitor la aderarea Sloveniei la zona Euro. Metoda? Find ,,Slovenia” și Replace cu ,,Romania”. Nici comunicatul nu pare ca referință bibliografică. Chiar doar atâta pot unii doctori în contabilitate de la Univeristatea din Craiova, lectori și conferențiari universitari ai aceleiași Universități? Să fure din comunicate de presă?

#exhibit5.

Textul original:

Textul copiat de Nicu Marcu:

Așa cum am arătat, Marcu nu citează niciuna dintre cele 3 surse furate, cuvânt cu cuvânt, prin ample porțiuni copiate în ,,opera” sa științifică, care în mod real are 6 pagini și un pic (incluzând abstractul, 3 referințe și desigur calitatea în care plagiază: doctor și lector al Universității din Craiova, la Departamentul de Analiză, Statistică și Matematică.

Matematică? Am râs. De asemenea, hoțul de cuvinte își declină noua identitate profesională – ajunsese deja secretar general al ANAF.

Prin urmare, acesta este primul articol în calitate de unic autor într-o ,,revistă indexată ISI”. Copiat. O să spuneți: mai râmân 27. O să râd:). Articolul are însă maximă importanță din mai multe motive, nefiind doar ,,un alt articol furat”. Iată de ce:

În esență, acest articol furat în 2008 reprezintă debutul lui Nicu Marcu în frauda academică. Având un prim articol, el începe să fie citat de câțiva cunoscuți (care de regulă se citează între ei) pentru a sugera (intenționat sau nu) că persoanele insinuate prin fraudă în circuitul academic (gen Nicu Marcu), au vreo relevanță. Unul dintre cei care a picat în plasa lui Marcu este academicianul Dobrescu.

Dacă profesorul Emilian Dobrescu, unul dintre putinii academicieni români cu studii la Universitatea Lomonosov de la Moscova, în articolul său din 2011 – ,,Problemele implicate de politicile referitoare la cursul de schimb și inflație a abordare cantitativă” care citează articolul furat de Nicu Marcu, a făcut-o fiind păcălit de hoția lui Nicu Marcu, ar trebui să îi fie jenă. Academicianul Emilian Dobrescu este totuși din 1990 și cercetător științific și membru al Consiliului Științific al Institutului Național de Cercetări Economice, iar încă din regimul comunist era o somitate.

Dacă a făcut-o intenționat (cu știință), ca să promoveze un hoț de cuvinte ca Nicu Marcu pe un alt palier, cel al fraudei academice, academicianului și reputatului Emilian Dobrescu ar trebui să îi fie rușine.

Promovarea unui autor necunoscut până la acel moment dar făcut cunoscut printr-un articol furat, în esență poate fi și o eroare, însă îmi dă de gândit cum i-a promovat articolul furat: în citarea lucrărilor ,,științifice” din propriul său articol, Emilian Dobrescu pune ,,opera științifică” a lui  Nicu Marcu în aceeași linie cu Paul Krugman – laureatul premiului Nobel penru Economie, Mauricee Obstfeld – fost economist șef al FMI și unul dintre cei mai influenți economiști în mediul academic și cu Ben Bernanke, fostul șef al Rezervei Federale Americane.

Or, o astfel de promovare, în opinia mea, nu se face din greșeală. E drept că articolul respectiv al Academicianului Dobrescu citează la greu și din opera științiifică a unui alt coleg academician (între ei), fără studii la Moscova, dar academician, mă refer la turnătorul securității Manole, cunoscut și ca Academician Mugur Isărescu.

Indiferent dacă Emilian Dobrescu a introdus în lista sa de citări articolul furat de Nicu Marcu intenționat sau din eroare, Nicu Marcu s-a folosit în lumea academică pe care a accesat  prin impostură, lăudându-se că unul dintre cei 4 alți autori care l-au citat a fost Emilian Dobrescu.

Alte citări sunt de pe la profesori de la Universitatea Craiova, pe principiul: ,,hai să ne cităm între noi, să facem puncte, să ne luăm gradul”

Interesant este și că după citarea articolului plagiat (în 2011), Nicu Marcu devine și ,,Membru de onoare al Consiliului Științific, Academia Română, Institutul Național de Cercetări Economice, Costin C. Kirițescu (unde este academicianul Dobrescu). Onoare? Care onoare?

Concluziv,

În timp ce publica articole copiate, Nicu Marcu preda în calitate de lector sau chiar conferențiar, către zeci și sute de studenți de la Universitatea Craiova (și nu numai).

Articolul analizat din 2008 și primul ca unic autor reprezintă debutul fraudei academice a lui Nicu Marcu, relevă scopul lui Nicu Marcu și anume obținerea titlulurilor univeristare (și banilor) de conferențiar universitar sau profesor. O altă dimensiune venită cu titlurile este aceae de  tocător major al banilor europeni alocați ,,cercetării” (detalii în episodul IV), pentru articole ,,de cercetare” cu valoare ZERO. miide Euro în schimb.

Al doilea articol ,,științific” pretins scris  și invocat de Nicu Marcu în parcursul său academic în calitate de unic autor este mult mai simplu de documentat, pentru că, deși invocat, el nu există.

Articolul doi de unic autor este pretins publicat în aceiași revistă indexată ISI Thompson – ,,Romanian Journal of Economic Forecasting” – numărul 2/2008 și intitulat ,,Aspects reagarding the price and earnings convergence between Romania and the European Uniun Space”.

Am convingerea că acest articol invocat nu există, din trei motive:

  • nu am reușit să îl găsesc (deși am găsit aproape ,,toată” opera lui Nicu Marcu);
  • nu există nicio citare (nici măcar la Emilian Dobrescu) din acest pretins articol și mai ales
  • Revisa cotată ISI Thompson – ,,Romanian Journal of Economic Forecasting”’ nu include în sumarul numărului 2/2008 un astfel de articol, pretins publicat în această ediție. Prin urmare, articolul folosit de Nicu Marcu pentru a dovedi cercetare științifică post-doctorală (și a își lua gradele sau funcții la Universitatea din Craiova), nu există.

Astfel, mai tăiem un articol ,,ISI Thompson” din lista de 28 a lui Nicu Marcu. În episodul următor vom mai tăia cel puțin încă 10.

Articolul 3 ca unic autor al lui Nicu Marcu.

Vă rog să aveți răbdare pentru analizarea articolului 3 ca unic autor al lui Nicu Marcu. Pentru că la fel ca articolul (1) de inițieră în frauda academică a lui Nicu Marcu, este unul extrem de important.

Pentru că face tranziția dintre debutul fraudei academice și consolidarea ei spre un alt tip de fraudă, cu implicații financiare.

După primul Articol (furat) și al doilea (care nu există), Nicu Marcusecretar general al ANAF (transferat de la Loteria Națională), este cuprins de febra academică, exact la ANAF și în plină criză economică și financiară. Scopul? Vrea să fie profesor. Febra îi creează însă și o mare foame de bani, pe care vrea să și-o astâmpere chiar cu orice preț.

Urmare a acestei febre trei lucruri se întâmplă:

  • începe să scrie zeci de articole în limba engleză (pe care nu o cunoaște) dar mai ales începe să pună întrebări în ANAF: ,,Nu vrei să scrii un articol științific? Mă trec și eu ca autor, că am unde să îl public”. Unii pun botul, de teama secretarului general.
  • o înnebunește pe ,,doamna Corina” de la ANAF (numele nu îl dezvălui pentru confidențialitatea surselor) să îi traducă repede articolele pe care nu le înțelege, dar care le publică, în calitate de co-autor. Faptul că le traduce repede, devine evident.
  • ,,Doamna Corina”, al cărei nume răsună și acum în încăperea secretariatului general al ANAF ca urmare a țipetelor lui Nicu Marcu cand trebuia să predea articole în limba engleză –  ,,Corrrrrrinnnnnnnnaaaaaaa!” ( lui Marcu începându-i să îi placă să îi umilească pe angajați și să îi trateze ca pe slugi), în mod evident nu este plătită de Nicu Marcu personal pentru traducerile care îl împopoțeanază pe el că ar avea vreo dâră de calitate academică. Astfel de sume nu apar în declarația de avere. Deci, or Nicu Marcu o plătea din banii încasați de el de la buget și doamna Corina făcea evaziune (și Marcu făcea abuz în serviciu nesesizând Parchetul pentru frauda de la ANAF) or Nicu Marcu făcea un alt abuz în serviciu, folosind timpul unui salariat al ANAF, plătit din bani publici (și stimulat de Marcu), pentru foloase personale: să se împopoțoneze ca profesor.

Prin urmare vorbesc în Episodul IV al investigației despre articolul 3 de unic autor al lui Marcu (și despre alte 10), dar și despre cum a culminat frauda academică și s-au materializat indiciile de fraudă financiară ale lui Nicu Marcu, de la ASF. #nicumarcudaunatotala. Vorbesc și despre cum a făcut el tranziția, prin fraudă academică, de la o Dacie Papuc și un Matiz înainte de a fi înșurubat în ANAF, până la 200.000 de Euro pe an, în calitate de Președinte ASF și nu numai.

Nicu Marcu este cel care încearcă disperat acum și neconstituțional (prin OUG fără motivare reală) să impună scumpirea asigurărilor RCA cu până la 20% pentru cei peste 6 milioane de asigurați, și să ia astfel, în plină criză, până la un miliard de lei pe an de la populație și companii prin Ordonanță de Urgență motivată de ,,Brexit”, în loc să își îndeplinească în mod real atribuțiile de serviciu, ca Președinte ASF, așa cum ați putut citi în exclusivitate în episodul I al investigației, aici, jos, mai precizeaza sursa mentionata. (Cerasela N.).

(I) Despre cum vrea ASF să scumpească (nelegal) asigurările RCA și să ia astfel până la 1 miliard de lei pe an de la populație și companii. Consiliul Concurenței să se sesizeze. Procurorii DNA să strângă probe

Citeste in continuare

Exclusiv

Epoletii din spatele acestor contracte/ZONA LIBERA GIURGIU/ZONA UNDE SE ASCUND CLANURILE DE INFRACTORI (II) – Ziarul Incisiv de Prahova

Prahova Mea

Publicat

pe

MAFIA DIN PORTUL GIURGIU II

ZONA LIBERA GIURGIU: cazul Savin Bogdan Mihail

ZONA UNDE SE ASCUND CLANURILE DE INFRACTORI

CAZUL AGER LEASING IFN SA

Şos. PORTULUI Nr. 2, structura mafiota recunoscuta prin tunurile date, a impresionat pana si organizatiile mafiote, atat din vest, cat si din est.

A fost sesizat PARCHETUL EUROPEAN, dar si o serie de organizatii si entitati internationale, privind faptele grupului Savin Bogdan Mihail si membrii familiei sale, dar si sistemul de inalte protectii conferite de magistrate si ofiteri din anumite structuri.

Astazi relevam cazul activitatii defectuoase a magistratilor Tribunalului Giurgiu – Secția Sindic, complet CFS2 – judecător Mariana Magdalena Burtavel, a Judecătoriei Sectorului 6 – judecător Bogdan Gavrilă și judecător Andreea Mădălina Popescu, aspecte sesizate, deja, și Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, și care vizează, printre altele:

  • Exercitarea cu rea credință și neglijență a funcției de judecător
  • Încălcarea obligației de imparțialitate și favorizarea intereselor Ager Leasing IFN SA
  • Tergiversarea soluționării unor cereri și a motivării unor încheieri/lipsa motivării unor soluții
  • Nerespectarea dispozițiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor.
  • In contextul reprezentat si generat de continutul si semnificatia Ordonanței nr. 2134/P/2016, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureti, prin care a fost dispusă începerea urmăririi penale față de Savin Bogdan Mihail, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune etc.

AGER LEASING IFN SA are si o filiala in capitala tarii, locatie de unde opereaza tepele ticluite cu inalti demnitari si ofiteri:

Filiala Floreasca, Sector 2, Bucuresti, Calea Floreasca Nr. 212, Cod Postal 014472

Contractele dubioasei firme Ager Leasing, firma care a castigat, pe banda rulanta, contracte cu Statul Roman.

Statul Roman a fost, de atatea ori, inselat si prejudiciat.

Epoletii din spatele acestor contracte si sprijin ulterior, masiv, pentru protectia sefului acestei structuri clandestine, subterane: Mihail Bogdan Savin
Favorizat de toate regimurile si de Justitia giurgiuveana: finanteaza achizitia de vehicule, echipamente si utilaje, precum si imobile. Ager Leasing este membra a Asociatiei Societatilor Financiare – ALB Romania de la inceputul acestui an, transferandu-se de la Asociatia Societatilor de Leasing din Romania.
Firma omului de afaceri Mihail Bogdan Savin, Ager Leasing IFN
Savin, aflat in topul celor mai bogati 100 de oameni din Romania, a fost acuzat de oficiali ai Ministerul de Finante ca ar fi fraudat statul cu aproape 20 de miliarde de lei.

Omul de afaceri a reusit insa sa fie in gratiile tuturor guvernelor din ultima perioada si chiar a justitiei care, prin anumiti magistrate l-a favorizat, acoperit si degrevat de orice raspundere.

CINE PIERDE, CINE CĂŞTIGĂ?

Castiga, desigur, Ager Leasing si caracatita condusa de Savin Mihail Bogdan si pierde, in continuare, Statul Roman si firmele inselate, pagubite si prejudiciate, intre care si cel mai important producator privat de energie, din Romania.

FĂRĂ CONCURENŢĂ in piata si, mai ales, in justitie:

Ager Leasing IFN SA was established in 1999 as a Romanian private company and is one of the biggest leasing companies with 100% Romanian private capital. Since 2003 Ager Leasing IFN SA is a member of the Association of the Romanian Leasing Companies – member of LEASEUROPE which plays a major role on the leasing market.

Verificările efectuate in ceea ce-l priveste, pe Bogdan Mihail Savin, cu o unitate de măsură specială, avand in vedere componența familială și distribuția parților, in Ager Leasing: Bogdan Mihail Savin cu 99,9 la sută, Daniel Octavian Savin cu 0,07 la sută, Zoe Lelia Savin 0,004 la sută şi Anca Mioara Savin 0,004 la sută.

Asa cum am promis, in prima editie dedicata lui Bogdan Mihail Savin  si Ager Leasing, seria dezvaluirilor continua, in avampremiera actiunilor Parchetului European, sperand, de aceasta data, si in autosesizarea institutiilor de stat abilitate, romanesti, intre care si unitatile de parchete centrale, cu atributii si competente legale si materiale, avand in vedere gravele fapte comise de acest  grup de crima organizata, transfrontaliera, disimulat, ascuns, camuflat in Zona Libera Giurgiu, alaturi de alte grupuri transnationale, tolerate si intretinute si protejate de oameni cu functii de comanda, din institutii centrale si internationale, care livreaza sprijin grupului SAVIN Mihail Bogdan, lider perseverent si staruitor, in ceea ce priveste comiterea de infractiuni, la o asemenea dimensiune si pe aceasta indelungata perioada, de aproape 20 de ani, interval in care nimeni nu a aplicat vreo solutie legala, in pofida faptelor descrise in acest articol.

De asemenea, incepem sa prezentam, in fond, in decursul unor episoade de ancheta si investigatii jurnalistice documentate, modul de actiune ticluit, in coautorat si complicitate cu inalti demnitari, magistrati si reprezentanti ai statului, care au acordat si, inca acorda, intreaga si inalta lor protectie, alaturi de conferirea unor sisteme de avantaje prin care acestia si-au exercitat, cu rea credinta, rolurile, atributiile si competentele, pentru a acoperi si ascunde faptele si raspunderea penala cvasi-grevata si pseudo-(ne)retinuta in sarcina acestui personaj sinistru, care a utilizatat, in asa-zisele sale afaceri, cu success, in piata, prin vehicolul operat – firma Ager Leasing – cu atata succes, de atatia ani, metode ilegale, prin care direct si nemijlocit, SAVIN Bogdan Mihail, a reusit sa saboteze, sa submineze, sa insele si sa prejudicieze, cel mai mare producator de energie privata din Romania.

Astfel, Grupul Savin Bogdan Mihail a avut o contributie esentiala la prabusirea sistemului energetic national al Romaniei si abia acum autoritatile romane si europene au inceput sa se miste, fiind puse sub presiune interna si international-europeana, intrucat este vorba de multe zeci de milioane de €, pierderi nerecuperate, inca Vom reveni. (Crsitina T.)..

 

 

 

 

 

 

Citeste in continuare

Administrație locală

Jocurile clasice vs jocurile pe telefon sau calculator

Publicat

pe

Daca noi, cei trecuti de varsta de 25 de ani, am reusit sa ne bucuram cu adevarat de copilarie, jucandu-ne afara cu orele si venind in casa doar cu forta si petrecand doar cateva ore pe saptamana la televizor. In ziua de astazi lucrurile s-au schimbat radical. Cei mici sunt din ce in ce mai atrasi de tehnologie, de tot ce inseamna telefoane, laptopuri si televizoare smart. Ba in unele cazuri, ei se pricem sa il controleze mult mai bine decat noi adultii. Dar nu este chiar atat de sanatos sa ii lasam pe cei mici in fara televizorului ori a telefonului, ci ar trebui sa ii incurajam sa se joace cat mai mult timp in aer liber alaturi de prietenii lor.

Bineinteles, ca in situatia din ultimele luni, acest lucru este foarte dificil de realizat. Dar ii putem cumpara celui mic o multime de jocuri si jucarii educative, care sa se potriveasca inca de la o varsta frageda. Caci nu o singura data, mi-a fost dat sav ad un bebelus de doar cateva luni cu telefonul in mana, butonandu-l de mare zor, schimband singur videourile de pe Youtube.

Iata un exemplu disponibil pe magazin online jucaresti.ro: Premergator din lemn cu multiple activitati educative. Acest premergator din lemn are o multime de activitati educative care sa-i ajute pe cei mici sa invete in timp ce se distreaza si fac primii pasi.

Cu un design atractiv, vopsit in culori foarte atractiv pentru cei mici, aceasta jucarie educativa premergator din lemn este potrivita pentru copilasii care fac primii pasi. Acest premergator cu activitati educative stimuleaza si contribuie la dezvoltarea psiho-motricitatii, imaginatiei, coordonarea mana-ochi-picior, dezvolta simtul vizual si auditv, si toate acestea in timp ce cei mici se distreaza de minune.

Jocul este perfect pentru incurajerea mersului pe cont propriu prin activitatile diverse de invatare, precum: un xilofon, labirint, piese rotative frumoase, un sistem de roti dintate cu animalute, 3 forme geometrice din lemn care trebuie introduse in orificiile corespunzatoare; rotile pentru deplasare au benzi din cauciuc pentru reducerea zgomotului si marirea aderentei. Jocul il poti comanda aici.

Citeste in continuare
Advertisement


Ultimile Noutăți din Prahova

Eveniment6 ore inainte

Dieta SPF: ce este si care sunt beneficiile sale?

Pielea este organul cel mai exterior al corpului uman. Este necesar sa aveti grija de ea pentru a evita aparitia...

EvenimentO zi inainte

Ce culori se poarta in acest sezon

Desi Saptamana modei din New York a fost digitala, Pantone Color Institute (cel mai autoritar ghid pentru tendintele modei culorilor)...

Eveniment4 zile inainte

“Focus to Green-Eco-Life” vine cu o seară ReciCreativă in ajun de Dragobete

Evenimentul “Focus to Green-Eco-Life”,  susținut de AQUA Carpatica, prin care sprijinim mediul ȋnconjurător şi viaţa verde a planetei, sub toate formele, ne-a...

Eveniment4 zile inainte

Centrul Medical Maria: Terapia în camera hiperbară recomandată pentru recuperarea şi tratarea infectării cu virusul SARS-CoV-2

De multe ori refacerea şi recuperarea din urma unei afecţiuni sunt considerate la fel de importante precum tratamentul în sine,...

Eveniment5 zile inainte

Peste 1 Mil. Euro! Top 3 câștiguri mari la pariuri sportive

Cu toții ne dorim să câștigăm o sumă mare care ne poate asigura un viitor mai bun. Dar un câștig...

Administrație localăO săptămână inainte

Bunicii nostri, comorile noastre

Astazi am fost in mall, sa imi cumpar imbracaminte noua si am trecut prin poarta decontaminare, purtand corect masca de...

EvenimentO săptămână inainte

De ce ar trebui să vă pese de data prăjirii boabelor de cafea

O pungă nouă de cafea boabe de la supermarket nu garantează prospețimea. O greșeală obișnuită pe care o fac majoritatea...

Eveniment2 săptămâni inainte

Azilele de batrani responsabile la fel de eficiente ca vaccinurile in lupta impotriva infectarii cu Covid

Omenirea se afla intr-un mare impas si trebuie sa intelegem acest lucru, iar vaccinul nu rezolva toate problemele, fiindca nu...

Eveniment2 săptămâni inainte

Curiozitati despre whisky – Ziarul Nationalul

În momentul în care ne gândim la alegerea unui whisky, simpla rostire a cuvintelor single & malt inspiră un sentiment...

Eveniment2 săptămâni inainte

Interviu: Ren Zhengfei după ceremonia de deschidere a Laboratorului de Inovație Minieră Inteligentă din Taiyuan

Ren: Înainte de a-ți răspunde la întrebări, aș dori să fac câteva observații de deschidere. Generațiile noastre anterioare de rețele de...

Eveniment2 săptămâni inainte

Interviu: Ren Zhengfei după ceremonia de deschidere a Laboratorului de Inovație Minieră Inteligentă din Taiyuan

Ren: Înainte de a-ți răspunde la întrebări, aș dori să fac câteva observații de deschidere. Generațiile noastre anterioare de rețele de...

Afaceri2 săptămâni inainte

Tendințe la modă pentru lucrătorii din domeniul ospitalier

Ne place să spunem că tendințele sunt create de clienți în domeniul ospitalier, și acest lucru este evident. Și, se pare...

Social2 săptămâni inainte

Ziar Obiectiv, unul dintre cele mai bune ziare de ştiri din Argeş – Piteşti în 2021

După cum bine ştim, informația este putere iar ştirile sunt cele care te ţin conectat la realitatea de zi cu...

Eveniment2 săptămâni inainte

Importanța dezinfectantului pentru mâini în birouri

Exceptând faptul că trecem printr-o pandemie iar dezinfectarea mâinilor este un lucru primordial, potrivit studiilor, un birou conține mai mult...

Eveniment2 săptămâni inainte

Cuplurile pot petrece un altfel de Valentine’s Day: Se luptă online în competiții de League of Legends: Wild Rift pe 14 februarie

Dacă până acum cel mai comun mod de a sărbători Valentine’s Day era la o cină în oraș sau într-o călătorie...

Eveniment2 săptămâni inainte

Construim impreuna un viitor mai bun cu cele mai frumoase jucarii

Joaca este una din cele mai frumoase activitati pe care le-am desfasurat atunci cand am fost mici si la care...

Afaceri2 săptămâni inainte

Vanzari in IT in 2020. Trenduri pentru 2021

2020 a fost,  fara indoiala, un an al ajustarilor; pandemia de Coronoavirus ne-a invata multe lectii, printre care si faptul...

Eveniment2 săptămâni inainte

Tensiuni în AUR.Diana Șoșoacă a fost exclusă din grupul senatorial,”din partid n-a făcut parte”

Diana Șoșoacă a fost exclusă din AUR după un moment petrecut în Parlament, în care susținea că vaccinul Pfizer/BioNTech „distruge matricea națională a...

Știrile Săptămânii