Directorul General SRI este acuzat că a ascuns informații ce ar fi putut provoca sute de victime. Declarația aparține fostului parlamentar Gelu Vișan. Acesta solicită președintelui României, într-o postare pe pagina sa de socializare, „demiterea Directorului General SRI care a ascuns informații ce ar fi putut duce la sute de victime. Solicit Procurorului General al României, punerea sub acuzare a Directorului General al Serviciului Român de Informații, Eduard Hellvig, pentru Înaltă Trădare și ascunderea informațiilor privind un posibil act terorist pe teritoriul României, țară membră NATO și UE, și a unei tentative de genocid“.

Vișan este semnatarul unei Declarație în care susține că înainte de 10 august a primit informații și i le-a comunicat ministrului de Interne, Carmen Dan, că în Piața Victoriei se pregătește un atentat terorist. Vișan susține că ministrul a a luat măsuri ca acest lucru să nu se întâmple, dar organizatorii mișcării au provocat violențele de stradă bine cunoscute. Vișan arată că SRI știa de acest plan, dar Eduard Hellvig nu a făcut nimic, iar acum i-a cerut Vioricăi Dăncilă să o demită pe Carmen Dan pentru a-și acoperi urmele

„

Precizare:
Aceasta este o Declarație și poate fi folosită ca probă în orice Proces al unei Instanțe Militare, sau în orice Instanță Națională și Internațională.
Îmi asum întreaga responsabilitate a celor ce voi declara, și sunt dispus să susțin cu probe, amănunte și nume de persoane, altele decât cele pomenite în declarație, cele scrise mai jos.
Fac deasemenea precizarea că nu am vorbit cu doamna Carmen Dan, Ministru al Afacerilor Interne al României, din anul 2018, nu m-a influențat și nu mi-a cerut să dau această Declarație, și nu i-am cerut permisiunea de a prezenta aceste fapte, care fac referire și la Domnia Sa, precum și la Ministerul Afacerilor Interne.
Mai fac precizarea că fac această Declarație ca cetățean român, în conformitate cu legislația Națională și Internațională.
Aceasta este pagina mea de Facebook și nu este piratată și nu este un cont fals, fapt ce se poate proba din postările de pe pagină.

Subsemnatul Vișan Gelu, cetățean român, fac următoarea
DECLARAȚIE
În vara anului 2018, fiind in București, în jurul orelor 14:00, am primit un telefon de la o persoană cunoscută, care m-a invitat să vorbim ceva, la o distanță de aproximativ 80-100 de km de București. La răspunsul meu că am putea să ne vedem zilele următoare, a insistat să ne vedem cât mai repede, eu intuind din această conversație că ar vrea să-mi comunice ceva urgent. Ne cunoșteam bine, și ne mai întâlnisem și cu alte ocazii, în București și în afara Bucureștiului.
În jurul orelor 16:00 am ajuns la locația întâlnirii, un loc public, iar după aproximativ 10 min a venit și persoana care m-a invitat.
Mi-a comunicat următoarele:
Peste aproximativ douăzeci și patru de ore, în București va avea loc un miting de protest în Piața Victoriei, fapt de notorietate publică, iar peste aproximativ opt ore, chiar în seara aceea, într-o locație pe care mi-a prezentat-o intr-o fotografie, a aflat că va fi amplasat un dispozitiv, a spus că din informațiile sale se pare că este vorba de un dispozitiv exploziv artizanal, ce urma să fie detonat în seara Manifestației, in jurul orelor 22:00, când piața era plină de manifestanți. Mi-a spus că deja se primise cheia de la locație, arătându-mi in fotografie locația respectivă. După ce am văzut fotografia, am realizat riscul enorm pentru populația civilă ce s-ar fi aflat lângă acea locație, detonarea unui dispozitiv artificial, pe lângă efectele directe care ar fi însemnat un număr mare de morți și răniți, ar fi creat panică și ar fi făcut ca oamenii să se calce în picioare unii pe alții, ceea ce ar fi condus la alte victime.
Deasemenea, mi-a spus că vor fi provocări și incidente violente cu incendieri și distrugeri de obiective civile, conform unui plan bine stabilit.
Totodată, mi-a precizat că la ora 22:00, când va fi aglomerație foarte mare, va fi incendiat liftul de la Stația de Metrou de la Universitate, pentru a produce panică și victime. La întrebarea mea despre ce lift este vorba, pentru că nu cunoșteam despre existența acestui lift, mi-a repetat că este vorba despre liftul de la Stația de la Metroul de la Universitate. Incendierea acelui lift ar fi dus la un efect devastator într-o mulțime aflată într-un spațiu închis, rezultând foarte mulți morți și răniți.
Conștientizând că în acel moment mi s-a comunicat despre un plan al unui posibil atac terorist într-o mulțime cu zeci de mii de oameni, am spus că lucrul acesta mă depășește cu mult, că oricum deja sunt pus într-o situație extrem de gravă, având această informație, și că-i solicit imperios să anunțe imediat Serviciul Român de Informații.
La Solicitarea mea, interlocutorul meu mi-a răspuns că la nivel de conducere a SRI se știe, inclusiv Directorul General știe, dar că nu s-a luat nici o măsură, motiv pentru care m-a sunat. Știind cine este interlocutorul meu, și că are nu numai facilitatea, ci și dreptul și obligația să informeze SRI Local, l-am întrebat încă odată dacă SRI știe și mi-a răspuns că da, dar nu face nimic, și că mi solicită, în măsura în care pot identifica, să găsesc o cale ca institițiile statului să fie prevenite.
În acel moment, dându-mi seama că tocmai fusesem informat despre un posibil act terorist pe teritoriul României, care ar fi putut avea urmări catastrofale, cu sute de victime, având in vedere numărul foarte mare de participanți care se anunțaseră, doar deținerea și pentru câteva ore și necomunicarea unei astfel de informații fiind un fapt extrem, extrem de grav, și totodată marcat de posibilitatea unei nenorociri, i-am comunicat că în acel moment, pe loc, voi suna Ministrul Afacerilor Interne al României, iar dacă nu o voi putea contacta, mă voi duce la Ministerul de Interne și voi solicita să vorbesc în acea seară cu Ministrul Afacerilor Interne, într-o problemă foarte gravă.
Fac precizarea că nu o cunoșteam personal pe Doamna Ministru al Afacerilor Interne, dar fiind un fost demnitar al României, membru al Parlamentului României și persoană publică, o pot suna pentru a-i cere o audiență urgentă într-o problemă extrem de gravă, lucru pe care l-am și făcut.
Am sunat-o pe doamna Ministru Carmen Dan și după ce m-am prezentat și am informat-o că sunt într-o locație la aproximativ două ore de București, i-am solicitat o audiență urgentă într-o “ problemă extrem de gravă”, de interes public care nu solicită amânare. Eram foarte tensionat, chiar speriat de ceea ce auzisem, doamna Ministru m-a întrebat dacă nu putem să ne vedem a doua zi de dimineață la Minister, am insistat să ne vedem în seara aceea în jurul orelor 19:30, iar domnia sa mi-a răspuns că mă așteaptă la minister începând cu orele 19:15.
După discuția telefonică cu doamna Ministru Carmen Dan, pe care am purtat-o de față cu interlocutorul meu, i-am spus că-l voi suna după întâlnire, m-am ridicat și am plecat spre București.
În jurul orei 19:15–19:30 am intrat în Ministerul Afacerilor Interne și am fost condus imediat în Biroul Doamnei Ministru Carmen Dan, care mă aștepta.
Înainte de a începe, i-am comunicat doamnei Ministru că am solicitat acea audiență în urma unei decizii strict personale, ca cetățean, având încredere în domnia sa, din acțiunile cunoscute ale domniei sale din spațiul public și din discuțiile pe care le-am mai avut cu persoane care știau activitatea domniei sale.
Am informat-o pe Doamna Ministru Carmen Dan despre posibilitatea unui act terorist pe teritoriul României, în Piața Universității, la un Miting cu zeci de mii de oameni, prezentându-i și punându-i la dispoziție fotografiile și planul care cuprindea și amănunte pe care nu le fac publice în această Declarație. Am informat-o asupra identității și calității persoanei care mi-a dat informația.
La final, pentru că eram convins că nu are cum să nu fi fost informată de către Serviciul Român de Informații despre o asemenea situație, am rugat-o pe Doamna Ministru să-mi răspundă, dacă poate, la o singură întrebare: Dacă a fost informată de SRI sau de altcineva. Răspunsul îl citez din memorie: “ Nu, Domnule Vișan, nici SRI, nici altcineva nu m-a informat, dar vă asigur că Ministerul de Interne își va face datoria, vom verifica și vom lua toate măsurile pentru ca să nu se întâmple o nenorocire”
Cum eu știam că la mine informația a venit chiar pe linia SRI, m-am îngrozit.
Doar vehicularea acestei informații era un pericol în sine, lucru pe care SRI îl știa foarte bine, iar ascunderea ei față de Ministrul Afacerilor Interne, responsabil de asigurarea Ordinii Publice la Manifestația din Piața Universității este un act de Înaltă Trădare și punere în pericol a sute de vieți omenești, de încălcare gravă a legilor Siguranței Naționale.
Am stat în biroul Doamnei Ministru aproximativ 20/25 de minute, și, după ce am asigurat-o că voi fi la dispoziția Ministerului Afacerilor Interne pentru orice clarificare, am plecat. După ce am ieșit din clădirea Ministerului, în jurul orei 20:00, l-am sunat pe cel care îmi dăduse informațiile și i-am transmis că “i-am spus, totul este în regulă”
Fac precizarea că din acel moment și până pe 11 August 2018 nu am mai vorbit cu Doamna Ministru, și cu nimeni din Ministerul de Interne, și cu nimeni altcineva despre acest subiect.

DECLARAȚIE

În data de 11 August 2018, în jurul orei 18:30- 19:00 am primit un telefon de la aceeași persoană cu care mă întâlnisem în afara Bucureștiului, și, după ce a spus că “ei” se bucură că nu s-a-ntâmplat nimic, mi-a spus că a apărut următoarea situație pe care mi-o comunică: În timpul manifestației în desfășurare chiar atunci, se va crea de către un grup de “ manifestanți” o diversiune în jurul orelor 20-21, prin care vor fi incendiate magazine și restaurante ( mi-a spus locația) și autoturisme din Piața Universității, pentru ca efectivele de Jandarmi să se deplaseze din Piața Victoriei în Piața Universității, iar în acel moment grupuri organizate, care se retrăgeau doar strategic din Piața Victoriei pe străzile adiacente, să se reîngoarcă în Piață, să atace și să ocupe clădirea Guvernului.
Am fost rugat să transmit această informație, motiv pentru care am sunat-o la telefon pe Doamna Ministru Carmen Dan și i-am transmis această informație.
Gelu Vișan
16:07: 2019

…Ar mai fi multe de spus, cum pe 10 August în jurul orelor 23 postul de Televiziune B1 a anunțat că sunt doi morți în Piața Victoriei, peste care trec Jandarmii și manifestanții, cum am văzut-o pe Sorina Matei negând de trei ori această știre pe care moderatoarea tot o transmitea, cum a ieșit Sorina Matei din Studio Val -Vârtej și s-a dus să filmeze cu telefonul mobil să arate că nu sunt morți.
Într-una dintre declarațiile publice, am văzut că doamna Ministru Carmen Dan a reproșat public Serviciului Român de Informații că nu i-a pus la dispoziție toate informațiile pe care le dețineau.
Important însă este Că doamna Ministru Carmen Dan a evitat un Masacru, O Carastrofă Națională.
Directorul General SRI, Eduard Helvigh și unii ofițeri SRI nu numai că au știut despre posibilul atentat Terorist pregătit ce urma să aibă loc în Piața Universității, dar nu au făcut nimic pentru a le contracara și nu au informat Ministerul de Interne privind aceste acțiuni.
Și în SRI, sunt ofițeri patrioți, care nu au fost de acord cu ce se întâmplă, și au găsit o cale de comunicare pentru a contracara acțiunile.
Scopul acelor acțiuni era unul declarat, de doborâre a Guvernului României și de numire a unui alt Guvern, după modelul Colectiv.
Pentru a-și ascunde urmele, Eduard Helvigh, prin Viorica Dăncilă, a obligat-o pe Carmen Dan să/și dea demisia din funcția de Ministru, după ce anterior președintele României îi ceruse de nenumărate ori demisia. Apreciez, așa cum am declarat public de nenumărate ori, că Jandarmeria Română și-a făcut cu prisosință datoria față de țară și de cetâțenii ei, evitând un dezastru cu urmări catastrofale.
Această DECLARAȚIE, nu numai că arată ce s-a întâmplat și ce nenorocire se putea întâmpla pe10/11 August 2018, dar, totodată, arată ce se poate întâmpla în viitor.
Solicit Președintelui României analizarea acestei situații în CSAT și demiterea Directorului General SRI care a ascuns informații ce ar fi putut duce la sute de victime. Solicit Procurorului General al României, punerea sub acuzare a Directorului General al Serviciului Român de Informații, Eduard Helvigh, pentru Înaltă Trădare și ascunderea informațiilor privind un posibil act terorist pe teritoriul României, țară membră NATO și UE, și a unei tentative de genocid. ((R.C.)

Nu scap nimic din ce se petrece cu USR. Unii spun că este vorba de noul val. Mie nu mi-e clar unde se duce și ce vrea. Poate că este vina mea și nu am organ pentru proletariatul digital, oricît de șarmant ar fi și de priceput într-ale loanului digital. Cea mai mare parte a lor lucrează într-un soi de loan digital pentru companii de Dumnezeu știe unde. În cazul lor (și al altora), mi-am imaginat că desemnarea unui candidat la președinția României ar putea aduce lămuriri suplimentare. Ce proiect are liderul, ce vrea patidul, cine sunt concurenții președintelui USR etc. N-am participat la congresul de desemnare a președintelui USR desfășurat la Teatrul Național. N-am fost invitat și nici n-aș fi putut merge. Dar am citit suficiente știri, declarații și relatări. Iarăși n-am înțeles mare lucru. Ce vrea Dan Barna ca președinte al USR și ce vrea ca președinte al României?N-am înțeles nici ce-și propune ca președinte al USR. Am avut noroc însă și am dat peste relatarea unui jurnalist care descrie cu lux de amănunte tot simulacrul de congres (zic eu) al USR, cel la care a avut loc desemnarea candidatului la președinte. Artcolul aparține jurnalistului Răzvan Filip și a fost publicat în HotNews de sîmbătă 13 iulie. Relatarea lui Răzvan este senină și suficient de clară:

”Dacă reuniunile similare ale PSD-ului debutează pe acordurile remixate ale „Odei Bucuriei”, congresul userist începe cu melodia de debut a serialului „Game of Thrones”. O primă dovadă că USR e partidul milenialilor, partidul pop culture.”

”Gazda Congresului, Cătălin Drulă, o invită pe Roxana Wring, șefa pe București a USR-ului, să spună câteva cuvinte. Ține un scurt discurs despre realizările de până acum ale partidului, presară câteva atacuri la adresa Puterii și a „hoților din instituții”, iar, în final, surprinde perfect esența evenimentului de azi:
-Nu e un simplu congres, nu e Game of Thrones, nu e business as usual, este un test al maturității”(…). Din nou referințe pop culture și englezisme, în caz că uitase cineva cărui electorat se adresează USR-ul”.

”Votul pe ordinea de zi și alte chestiuni organizatorice se va face cu niște mini-telecomenzi care au fost distribuite tuturor delegaților. Tasta 1 înseamnă „pentru”, 2 este „împotrivă”, 3 înseamnă „abținere”. După discursul lui Wring, se face un mic test al echipamentului, pentru a verifica dacă e toată lumea prezentă. Durează ceva până este atins cvorumul, pentru că unii nu au primit telecomenzi, iar altora nu le funcționează pentru că nu le îndreaptă către antenele care ar trebui să capteze semnalul lor”(…)

”Încep discursurile celor patru candidați. Mihai Goțiu e primul. Propune o platformă ecologistă, axată pe schimbările climaterice și problemele de mediu ale României. E surprinzător de pasional, nu l-ar putea acuza nimeni că-i „low energy”, nici măcar Trump. Spune că măsurile propuse de el – dintre care merită amintit un proiect de lege care interzice tăierile de păduri din parcurile naționale – vor influența felul în care va arăta România în 2050. Reușește cumva să-și lege platforma ecologică de anticorupție, amintind de protestele pentru Roșia Montană din 2013”.

Sar peste o partea din relatarea lui Răzvan Filip despre doi candidati ( Dragoș Dinulescu și Dumitru Stanca, intrați în competiție mai mult de formă ) pentru a scurta textul.
Cum s-a petrecut desemnarea lui Dan Barna pentru candidaturea USR la președinția României?
Iata relatarea jurnalistului Răvan Filip de la HotNews:
”Îi vine, în sfârșit, și rândul lui Dan Barna. Citește de pe foi, dar o face cu însuflețire, se vede că e un discurs îndelung exersat în fața oglinzii. Mesajul e optimist, targetat pe publicul clasic al USR-ului. Povestea partidului, spune Barna, e a antreprenorilor care au pornit de la zero, a voluntarilor cărora li s-a spus că că nu pot schimba nimic, a tinerilor întorși în țara cărora li s-a zis că mai bine rămâneau în străinătate, a profesorilor, a medicilor care au continuat să lupte și să performeze într-un „sistem bolnav”, a funcționarilor cinstiți care s-au luptat cu partea feudală a administrației etc.
Printre referințe din Game of Thrones și Star Trek, încearcă și una din Matrix:
-„Cred că știți cu toții secvența aceea în care Neo primește două pastile, una roșie și una albastră, și i se spune «dacă iei pastila roșie te vei întoarce la viața ta obișnuită și vei vedea lucrurile așa cum le vedeai dintotdeauna. Dacă vei lua pastila albastră vei vedea realitatea așa cum este ea». La fel a fost și pentru mine. Am acceptat acea provocare și am intrat în USR.”

”Înțeleg ce a încercat să facă, dar, din păcate pentru el, în film era fix pe dos: pilula roșie era cea care-ți dezvăluia realitatea așa cum e ea, nu cea albastră. Dovada e mai jos:
S-a cam faultat singur Barna cu metafora asta, pentru că, dacă ar fi respectat litera filmului, ar fi reieșit că ciuma roșie e cea care-ți prezintă adevărul gol-goluț, în timp ce albastrul USR-ist e cel care te amăgește.
În plus, un alt aspect care i-a scăpat lui Barna e că, în State, acest red pill este un simbol al misoginismului și al extremei drepte (……)
Un ultim moment de sclipire e când Barna povestește cum a poposit cândva în IKEA Băneasa și o doamnă care-i servea orez cu rață și-a ridicat privirea către el, l-a recunoscut și a zis doar atât: „Speranță”. Mai întâi frizeri, acum angajate IKEA – în curând o să audă tot Universul observabil de Dan Barna. Până la urmă, sunt bune și vizitele în studiourile Antenei 3 la ceva. Pauză de masă și de vot. De data asta se va vota clasic, cu urne, telecomenzile au fost doar pentru chestiunile organizatorice” (….)
”Se anunță și rezultatele: 26 de voturi nule, trei pentru dentistul prahovean, cinci pentru cadrul militar binecuvântat de Armată să conducă poporul român către glorie eternă, 134 pentru Goțiu și 320 pentru Dan Barna. Urale din nou, se strigă „USR, USR”, la care aceeași tipă care o voia pe Serena în finală cu Federer are o ultimă remarcă: „să știți că nu trebuie să facem ca PSD-ul”…….!

Multumesc celor de la HotNews și lui Răzvan Filip (pe care nu l-am cunoscut încă) pentru această relatare fidelă din care am selectat fragmentele de mai sus.
Rămîn însă de lămurit cîteva mistere. Nu mă refer la oamenii din spatele cortinei acestui partid. M-aș multumi dacă aș afla la modul convingător de ce vrea Dan Barna să devină președintele României și de ce vrea USR să guverneze? Mă refer la programe, la experiență și la echipă! În afara scandalurilor din Parlament și din Piața Victoriei, n-am aflat mare lucru. Iar faptul că sunt tineri, drăguți și abili pe tastaturi nu înseamnă nimic în politică.
Cu o gașcă de tineri, fie ei agreabili, umblați prin vacanțe și discoteci, chiar și prin joburi importante pe la marile companii multinaționale, tot nu schimbăm România! (Cornel Nistorescu Editorial).

După ce, miercuri, 10 iulie, cancelara Angela Merkel a avut a treia criză de tremurat în public în decurs de o lună, în timp ce-l primea pe premierul finlandez Anti Rinnie, opinia publică din Germania şi, evident, presa, îşi pun tot mai multe întrebări despre starea reală de sănătate a celei ce se află la al 4-lea mandat în fruntea guvernului de la Berlin. Toate astea în condiţiile în care, ca şi după cele două crize publice precedente, atât Merkel, cât şi anturajul ei au dat imediat asigurări că totul este OK.

„Mă simt foarte bine şi nu am de ce să fiu neliniştită”, declara cancelara, miercuri, în cadrul unei conferinţe de presă, însă, aşa cum au remarcat ziariştii prezenţi, ea nu a convins. Ca urmare, unul dintre ei a întrebat-o dacă nu ar trebui să dea publicităţii date despre starea sănătăţii ei. Întrucât a ocolit întrebarea, un altul a opinat că „absenţa unei explicaţii medicale nu este de natură să ne liniştească. Merkel nu a vrut să spună dacă a fost consultată de un medic, drept pentru care, respectuoasă până acum cu viaţa privată a cancelarei, opinia publică germană începe să-şi pună întrebări nu numai în ce priveşte capacitatea sa de a conduce, ci chiar dacă nu ar trebui să renunţe la funcţie”. În plus, foarte tranşant, cotidianul „Die Welt” a cerut mai multă transparenţă.

Dezbaterea actuală privind starea sănătăţii liderilor politici care ne guvernează nu este nouă, ea se lansează în mod constant, nu doar în Germania, întrucât este ştiut că, de pildă, Donald Trump, la cei 73 de ani împliniţi, este cel mai vârstnnic preşedinte aflat în funcţie, şi apar frecvent numeroase întrebări privind starea sănătăţii sale. De asemenea, aşa cum sublinia recent cotidianul parizian „Le Figaro” într-un dosar cansacrat regulilor de transparenţă în cazul sănătăţii liderilor politici, în Franţa s-a consumat multă cerneală în timpul lui Georges Pompidou ( preşedinte de la 20 iunie 1969 până la 2 aprile 1974) şi Francois Mitterrand (21 mai 1981-17 mai 1995), dar şi după decesul lor.

De pildă, în cazul primului, deşi aflaseră că suferă de cancer, ziariştii l-au menajat, nu au scris niciodată nimic despre acest lucru, tratând boala prezidenţială cu o discreţie totală. Pompidou suferea de boala Waldenstrom (o boală a sângelui), despre care se spune că i-ar fi fost descoperită încă din 1968. De altfel, când, între 11 şi 13 martie 1974, el a efectuat ultima sa vizită în străinătarte, în URSS, faţa îi era buhăită, un simptom evident al maladiei respective, ceea ce a alimentat zvonurile privind starea sănătaţii lui. Cu toate astea, nimeni din mass media nu a pomenit despre boala lui, în vreme ce, uneori, comunicatele de presă de la Elysee spuneau că preşedintele suferă de …gripă. Mai mult, însuşi Pompidou declarase că intenţionează să candideze la alegerile prezidenţiale din 1976!

În schimb, în cazul socialistului Mitterrand, ziarul „Le Monde” a aflat despre cancerul lui la prostată, scriind pe larg despre boală, fapt ce l-a determinat pe preşedinte să dea mereu comunicate de presă despre evoluţia bolii (personal, prin 1994, ca ziarist al unui cotidian central, am telefonat la serviciul de presă de la Elysee, rugând să mi se trimită prin fax comunicatul oficial privind boala lui Mitterrand, ceea ce, de la Paris, mi s-a expediat imediat).

Despre cancerul respectiv s-a aflat că fusese descoperit încă din 1981, la cinci luni după alegerea sa, ceea ce nu l-a împiedicat pe Mitterrand să stea la Elysee din mai 1981 până în mai 1995, fiind primul preşedinte care a avut două mandate, fiecare de şapte ani.

Oricum, linşajul mediatic privind boala lui a continuat şi după moartea sa (9 ianuarie 1996), la 25 ianuarie 1996, un număr special a revistei „Paris Match” publicând o fotografie a lui făcută imediat după deces, chiar pe patul de moarte! O carte apărută în 2012 se susţină că lui Mitterrand i s-ar fi făcut o injecţie intravenoasă pentru a i se scurta calvarul.

În acelaşi volum, cei doi autori susţin că şi fostul premier Edouard Balladur a suferit de cancer la intestine, dar că s-a îmbolnăvit după ce părăsise funcţia respectivă. În ce-l priveşte, Nicolas Sarkozy înghiţea comprimate cu pumnul pe când candida la preşedinţie, iar acestea nu erau autorizate spre a fi comercializate în farmacii. În fine, în volumul „Ultimul tabu. Dezvăluiri asupra sănătăţii preşedinţilor” autorii mai scriu că, în perioada în care s-a aflat la Elysse (1995-2007), preşedintele Jecques Chirac a suferit un accident vascular cerebral, iar soţia lui, Bernadette, şi fiica lor, Claude, au făcut presiuni asupra medicilor să „treacă sub tăcere” AVC-ul.

În Germania, ca şi în Franţa, secretul medical obligă, neexistând nicio prevedere legală care să impună liderilor politici să facă publice date despre sănătatea lor. Faptul respectiv l-a reamintit Emmanuel Macron, care imediat după ce a devenit preşedinte, a spus: „mă voi preocupa ca fiecăre francez trebuie să beneficieze de secretul medical, dar, totodată, voi face publice fără excepţie şi fără ezitare orice informaţie susceptibilă de urmări asupra capacităţii mele de a conduce ţara. Este o regulă pentru mine”.

Azi, în Occident, sunt mari dezbateri referitoare la cine poate decide dacă un lider politic mai poate să-şi îndeplinească obligaţiile oficiale: un organism anume sau el însuşi ? Numai că, cel puţin din ce s-a aflat despre bolile preşedinţilor francezi, în presa din Hexagon se opinează că secretul care a înconjurat maladiile respective afectează poziţia celor care susţin că liderii respectivi pot decide aşa ceva. SUNT INVOCATE BULETINELE DE SĂNĂTATE MINCINOASE PUBLICATE ANI LA RÂND..

În Germania, s-a constatat că istoria cancelarilor este burduşită cu mici minciuni de acest gen. „Când cancelarul Helmut Kohl a fost internat pentru o operaţie la genunchi, anturajul lui a vorbit despre un „guturai””. Cum scriam într-un articol precedent, este scuza standard pentru un cancelar bolnav. Ceea ce ne face să credem că şi azi, în cazul bolii cancelarei Merkel starea respectivă dăinuie.

În schimb, „Le Figaro”, susţine că în ţările anglo-saxone transparenţa a fost ridicată la prima dintre virtuţile politice, cel puţin în aparenţă. Astfel, în SUA nimic nu obligă preşedinţii să publice în mod regulat buletinul stării sănătăţii lor, şi totuşi tradiţia o cere. De pildă, de când este la Casa Albă preşedintele Trump publică în fiecare an o dare de seamă privind diverse date -tensiune, puls cardiac, etc, dar şi greutatea sa ori înălţimea. Se zice că, în fapt, este vorba de o publicitate clasică în SUA!

Cu toate astea, când preşedintele Ronald Reagan a suferit o operaţie de cancer la colon, nu s-a anunţat oficial, cum nu s-a vorbit nici despre boala Alzheimer de care suferea câtă vreme s-a aflat la Casa Albă. Apoi, despre George W. Bush despre care se ştiau cele mai mici detalii despre sănătatea sa când era copil, nu s-a vorbit că a prizat cociană pe când avea 20 de ani!

În Marea Britanie nu există nicio regulă care să oblige la publicarea buletinelor stării de sănătate, dar şi acolo tradiţia obligă. În 2004, premierul Tony Blair când tocmai viza un nou mandat de premier, a avut probleme cardiace, el anunţând imediat că va suferi o operaţie minoră.

Pe scurt, regula şi domnia transparenţei există, dar cu dese excepţii, adesea destul de însemnate. În fine, buletinele false privind starea sănătăţii liderilor lumii par o reţetă aflată mereu la ordinea zilei. (Dumitru Constantin).