Aproape fără excepție, contestatarii doamnei Laura Codruța Kovesi se întreabă ce l-a apucat pe preedintele Klaus Iohannis. Cum de a reacționat atât de promt un personaj cu reacții în mod obișnuit lente? De ce atât de vehement, încât mai-mai nu și-a lăsat nicio altă cale de ieșire din această situație, cu excepția unei respingeri a solicitării ministrului Justiției? Există un atu pe care îl ține președintele în mânecă? Sau asistăm pur și simplu la debutul unei negocieri în termeni extrem de duri?

Tudorel Toader a făcut ceea ce trebuia să facă. Tehnic vorbind, el a pus pe masa președintelui și a CSM o provocare extrem de greu de respins și sunt și mai greu de identificat argumentele pentru o atare respingere. În cazul CSM, e bine să ne amintim că secția de procurori a avizat negativ propunerea de numire în funcție a doamnei Laura Codruța Kovesi. Dar verdictul fiind consultativ, în plin scandal Black Cube, Klaus Iohannis a trecut cu nonșalanță peste opinia CSM. Chiar dacă zilele trecute această secție de procurori a fost reclamată de Inspecția Judiciară pentru o faptă extrem de gravă – extragerea din documentul oficial, cuprinzând rezultatele controlului, a probelor împotriva Laurei Codruța Kovesi – nu este deloc exclus ca opinia în raport cu solicitarea de demitere să constea într-un aviz pozitiv. Acesta însă este un detaliu. Cu valoare mai degrabă simbolică. Ce va face însă președintele?

Cum va juca această carte grea domnul Klaus Iohannis? În urmă cu mai multe zile, când hărmălaia pe această temă nu era încă atât de mare, când numărul perdelelor de fum era redus, iar perdelele nu erau atât de groase, informațiile pe care le-am primit din diverse surse, atât externe cât și interne, m-au condus la o concluzie simplă. Și anume că ministrul Justiției va propune revocarea, Klaus Iohannis va aproba – despre această aprobare vorbesc din toamna anului trecut – iar, în schimb, la conducerea DNA vom avea o Kovesi doi.

Va fi o mișcare de tip Matrioșka. Din păpușa Laura Codruța Kovesi va ieși o altă păpușă cu același profil, cu aceleași obligații asumate față de partenerul nostru de la Washington, cu același tip de atitudine și de comportament. Iar în țară va fi liniște și pace cel puțin un an, pentru că nimeni nu va fi atât de nebun încât să observe la scurt tip de la instalarea în post că, de fapt, nu s-a schimbat nimic. Că ștafeta a fost schimbată pur și simplu dintr-o mână în alta. De la o persoană la alta. Va instala un soi de pace de care au toți nevoie.

Președintele Klaus Iohannis are nevoie de un armistițiu. Anul viitor, timp de șase luni, el va deține în numele României președinția rotativă a Consiliului European și, pentru a face față cu succes acestei obligații onorante, va avea nevoie de sprijinul masiv al Guvernului. Și, după toate aparențele, vom avea tot un Guvern PSD plus ALDE. Și să nu uităm că în decembrie anul viitor expiră cele două mandate ale lui Donald Tusk. Iar România este excelent poziționată pentru a obține viitoarea președinție a Consiliului European. Favoritul numărul unu este Klaus Iohannis. Care ar putea renunța astfel la o nouă candidatură pentru Cotriceni. Lăsând drum liber unui candidat PSD. Sau ALDE.

La rândul său, Liviu Dragnea are nevoie ca de aer, în perioada imediat următoare, de o victorie în plan politic. Revocarea Laurei Codruța Kovesi este o asemenea victorie. Ea îi va consolida poziția în partid, astfel încât, la Congres, va putea să facă toate mutările de piese pe care și le dorește. De altfel, în paranteză fie spus, Dragnea deja are de câștigat prin simpla solicitare de revocare făcută de ministrul Justiției.

O schimbare pe model Matrioșka va da deplină satisfacție și partenerilor noștri euroatlantici. Pentru că va scădea extrem de mult presiunea asupra acestei instituții, fără ca, în esență, să se schimbe nimic. Dar cum se poate ajunge în aceasă situație, în condițiile în care, atenție, nominalizarea viitorului șef DNA va fi făcută tot de către ministrul Justiției? Ce i-ar putea garanta lui Klaus Iohannis, ce le-ar putea garanta partenerilor euroatlantici că Tudorel Toader va face alegerea dorită de către aceștia? În principiu, nimic. Dacă instituția numită DNA nu ar fi transformată într-un obiect al negocierilor politice, dacă desemnarea succesorului doamnei Kovesi s-ar face într-o logică firească a identificării și promovării unui bun profesionist în domeniu și care va lucra, imparțial fiind, în folosul întregii societăți românești, atunci schimbarea de ștafetă nu ar mai fi otrăvită.

Numai că, din nefericire, lucrurile nu stau așa. Interesele în joc sunt prea mari. Din toate direcțiile. De aceea, Klaus Iohannis are nevoie de o bază de negociere netransparentă extrem de solidă. Toată perioada care urmează până când președintele va admite că doamna Laura Codruța Kovesi trebuie demisă, va fi folosită de acesta nu pentru a evalua cu atenție, competență și bună credință raportul ministrului Justiției, ci pentru a negocia și a obține de la PSD asigurarea că, de fapt, succesorul la șefia DNA va fi un produs euroatlantic livrat de către președintele Klaus Iohannis. Iar pentru a face negocierea cât mai ușoară, președintele României a ales ca, în prealabil, să frăgezească puțin majoritatea PSD plus ALDE. De aici, promtitudinea și duritatea cu care a replicat.

Sorin Rosca Stanescu