Motto: “Exista o categorie speciala de surzi: aceia care nu vor sa auda decat ce spun ei”

Scriam in articolul anterior ca pagubitii FNI s-au constituit in asociatii non-profit pentru a-si apara mai eficient si unitar/coerent drepturile.

Una dintre aceste asociatii a luat fiinta la Ploiesti, ASOCIATIA PAGUBITILOR FNI – PROCES PENAL PLOIESTI, cu sediul in str. Pinului nr. 6 (e-mail: asociatiapagubitilorfniploiesti@yahoo.ro), reprezentata legal de dl. STANCIU MISU – presedinte, dl. MANDRICEL ION – vicepresedinte si d-na BODOIU VICTORIA – contabil, cu un nr. de cca. 700 membri.

Cu modestele sale posibilitati si avand la dispozitie o gama extrem de redusa de mijloace (identificarea avocatilor care sa-i reprezinte, a executorilor judecatoresti obligatoriu din Bucuresti, sub aspectul competentei teritoriale si adresarea de memorii si petitii autoritatilor competente pentru a explica argumentat si a atrage atentia asupra problematicii grave in care se afla de aproape 8 ani pagubitii FNI), asociatia s-a zbatut zadarnic pentru casigarea drepturilor legitime castigate definitiv prin Sentinta penala nr. 423/20.03.2007 pronuntata in dosarul nr. 24632/3/2006 de Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a penala, Decizia nr. 164A din 18 iunie 2008 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala si pentru cauze cu minori si de familie si Decizia penala nr. 2098/04.06.2009, pronuntata in recurs in dosarul cu nr. unic  24632/3/2006 de de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Cu un titlu executoriu legal, valabil si cu creantele certe, lichide si exigibile, in anul 2011, membrii asociatiei, regasiti printre cei aproximativ 10.000 de pagubiti din Romania, au pasit pe calea executarii silite a debitoarei CNVM, in prezent AAAS, obtinand incuviintarea inceperii executarii silite in formele/modalitatile prevazute de C. proc. civ.

Din acel moment a inceput un nou calvar, generat si sustinut chiar de Guvernul Romaniei, la cererile/interventiile CNVM/AAAS, doua fiind modalitatile abuzive prin care statul blocheaza punerea in executare a unui titlu executoriu si nu respecta hotararile definitive ale instantelor judecatoresti:

1. Guvernul se contazice cu AAAS in privinta alocarii fondurilor de la buget destinati despagubirii pagubitilor FNI in baza titlului executoriu, care au castigat definitiv si irevocabil, Executivul sustinand ca, anual, prevede in buget sume de bani in acest sens, AAAS din contra, ca nu are, desi, de ex., in 2014, AAAS a inregistrat venituri de 977,29 milioane lei, incheind anul cu un excedent de 924 milioane lei. Refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului, ori de a le avea dar a le deturna de la capitolul bugetar avand aceasta destinatie, constituie, conform CEDO, si o atingere adusa dreptului prevazut de art. I Protocolul I, iar statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa intarzie intr-un mod nerezonabil executarea unor hotarari irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru intarziere.
2. Pentru a-i zapaci complet pe creditori si a le da dureri de cap si prilej de controverse profesionale avocatilor si executorilor judecatoresti, precum si pentru a provoca deruta printre judecatori, Guvernul a reorganizat, tranformat, comasat, absorbit etc. in mod repetat pe debitoarea initiala din hotararea penala, adica pe CNVM, in alte institutii ale statului (AVAS, AVAB, AAAS), ba pe AAAS a infiintat-o printr-un act normativ (OUG nr. 93/2012) al carui titlu nu are nicio legatura cu aceasta, denumirea ordonantei fiind „privind infiintarea, organizarea si functionarea Autoritatii de Supraveghere Financiara – ASF”. Astfel, a necesitat efort si putere de persuasiune pentru a convinge instantele care este adevarata debitoare, respectiv ca noua entitate care tot aparea in timp, era succesoarea in drepturi si obligatii a celeilalte reorganizate/absorbite/desfiintate etc., astfel ca trebuia sa-i preia si procedura de executare silita in stadiul in care se afla la data intrarii in vigoare a actului normativ de infiintare.
3. Guvernul emite acte normative (OG si OUG, a doua categorie fiind aprobata de Parlament) care blocheaza executarea debitoarei. Cu privire la aceasta practica, sunt multe de spus, existand o multitudine de acte normative succesive ale Executivului care, fie exclud anumite categorii de venituri ale AAAS de la executare, fie instituie interdictii de a se trece la executarea silita a debitoarei, prorogand (amanand) abuziv, potrivit propriului interes, de fiecare data, termenul de incepere a acesteia. Dezvoltarea acestui aspect ar implica un text greoi, tehnic, cu multiple elemente de tehnica legislativa si explicarea semantici terminologiilor / sintagmelor juridice, inaccesibil stimatilor nostri cititori care nu au, toti, pregatirea profesionala de specialitate.

De aceea, vom incerca sa consemnam doar sinteza: in realitate, textele legale amintite nu fac altceva decat sa acopere, printr-un cadru legislativ inadecvat, refuzul autoritatii de a se conforma imediat si de buna voie unui titlu executoriu, aflandu-se pe o pretinsa pozitie de superioritate fata de orice alta persoana debitoare.

Pentru a asigura o minima concretete afirmatiei de mai sus, va spunem ca cel mai uzitat act normativ, invocat obsesiv repetitiv, pana la saturatie, de AAAS in apararea sa este  OG nr. 22/2002, pe care o utilizeaza ca pe un panaceu juridic universal, bun la rezolvarea oricarei probleme pe care considera ca o vatama in interese si a a ajuns un fel de argumentum ad nauseam dupa trecerea a peste 10 (zece ani) de cand creditorii au titlu executoriu si debitoarea refuza plata, opunandu-le acest act normativ contrar legislatiei europene si jurisprudentei CEDO.

In cadrul legislativ actual, OG nr. 22/2002 reglementeaza executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Acest act normativ este contrar legislatiei europene. Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice se achita din sumele aprobate cu aceasta destinatie prin bugetele acestora sau, dupa caz, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva, iar in masura in care “executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului” (art. 2 din O.G. nr. 2/2001). In fine, legiuitorul a prevazut in art. 3 al actului normativ in discutie ca “In cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie”.

In primul rand, s-a instituit termenul de 6 luni in care poate fi indestulata creanta creditorului pe seama institutiei publice debitoare exclusiv in ipoteza in care “executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri”; prin urmare, termenul in discutie nu isi gaseste aplicabilitatea in cazul tuturor creantelor care izvorasc din titluri executorii si cu privire la orice institutie publica ci, eventual, in ipoteza in care debitoarea face dovada certa a lipsei de fonduri (ceea ce, in practica, nu se intampla niciodata).

De altfel, instituirea termenului de 6 luni nu reprezinta altceva decat o modalitate legislativa, indirecta, de sustragere a institutiilor publice de la plata creantelor izvorate din titluri executorii in conditiile in care, daca s-ar merge pe rationamentul legiuitorului, ar exista intotdeauna garantia ca, in decurs de 6 luni de zile, termen care curge pentru fiecare titlu executoriu in parte de la momentul primirii somatiei de plata, toate institutiile publice vor avea bugetul alimentat astfel incat sa fie satisfacute creantele creditorilor (si aceasta o ipoteza teoretica si iluzorie).

Sustinerile AAAS (regasite in toate raspunsurile la memoriile si petitiile pe care le-am enumerat mai jos), potrivit carora nu poate efectua decat acele cheltuieli care au fost prevazute in bugetul propriu de venituri si cheltuieli, buget aprobat prin hotarare a Guvernului, sumele preluate de la CNVM nefiind prevazute in bugetul sau, nu pot fi primite avand in vedere ca obligatia ce incumba acesteia – preluata de la CNVM prin subrogare in drepturi si obligatii conform Legii nr. 113/26.04.2013[1] – nu poate fi conditionata de existenta fondurilor alocate in acest sens de stat. Daca s-ar da eficienta acestor sustineri, ar insemna sa se accepte ca obligatia ce incumba acesteia ar fi una potestativa pura, fiind afectata de o conditie care depinde perpetuu si in exclusivitate de vointa debitoarei, ceea ce este inadmisibil.

In mod constant, CEDO a statuat, chiar si in Decizia de inadmisibilitate din data de 8 ianuarie 2013 (cererea nr. 48006/11a pagubitilor FNI): “Totuşi, Curtea a reamintit faptul că nu va accepta ca o autoritate publică să invoce lipsa resurselor financiare pentru a se opune executării obligaţiei de plată decurgând din hotărârile judecătoreşti. A constatat cu satisfacţie că instanţele naţionale nu au acceptat un asemenea motiv invocat de debitoare în cadrul contestaţiei la executare. Mai departe, Curtea a notat că restricţiile privind plata creanţelor, adoptate prin măsuri legislative pertinente în temeiul O.U.G. nr. 4/2011 şi al Legii nr. 116/2011, sunt temporare.”

Or, astazi, dupa 10 ani, reglementarile in materie numai „temporare” nu  mai pot fi!

Concret, raportat la hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Sandor vs. Romania, instantele din Romania (majoritatea, nu toate!) au constatat ca dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, care instituie acel termen de 6 luni in favoarea debitorului institutie publica, pentru a-si indeplini obligatia de plata, termen in care debitorul nu poate fi supus executarii silite, chiar conditionat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligatiei de plata, constituie o incalcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrara prevederilor art. 6 alin. 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.

Drept urmare, constatand existenta unui conflict intre dispozitiile nationale si normele juridice europene, in baza art. 11 si 20, alin. 2 din Constitutie, avand in vedere forta supralegislativa a tratatelor internationale in materia drepturilor omului in dreptul intern, cvasi-majoritatea completelor de judecata investite cu solutionarea contestatiilor la executare introduse de AAAS (la fond sau in recurs), au inlaturat de la aplicare dispozitiile din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007.

Alte instante au avut alte considerente, astfel ca asa se explica – printre alte motive – de ce unii au castigat, iar altii au pierdut procesele cu CNVM/AVAB/AVAS/AAAS, desi obiectul cauzelor era similar.

Pe de alta parte, dar in aceeasi ordine de idei, conducerea Asociatiei ne-a informat ca, deoarece – dupa 13 ani de procese – nu a mai identificat solutii juridice pentru a obtine banii castigati in instante (chiar unii terti popriti refuzand, la randul lor, amenintati de CNVM/AAAS, sa ii execute conturile din Trezorerie si din bancile comerciale unde le au deschise), a apelat la o campanie sustinuta de a incunostiinta, atentiona si sensibiliza, prin memorii si petitii, autoritatile si institutiile/organele competente ale statului roman, solicitandu-le, argumentat, legal, legitim si procedural, in functie de competentele fiecareia/fiecaruia sa deblocheze situatia complet anormala, contrara principiilor statului de drept, determinand, in final, inceperea platilor cu titlu de despagubiri.

Astfel, asociatia s-a adresat:

– Presedintelui Camerei Deputatilor, Valeriu Zgonea, la aceea data (nr. 687/08/04.2013);

– Prim-ministrului Victor Ponta, la aceea data (nr. 2230/21.10.2013, nr. 03/06/2014, nr. 1/26.09.2014 si o notificare din martie 2015, depusa direct);

– AAAS Bucuresti (nr. R/7555/09.03.2015);

– Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului Bucuresti (42796/30.04.2015);

– Presedintelui Romaniei, Klaus Iohannis (nr. 4/21.05.2015);

– Ambasadei SUA la Bucuresti pe 03.12.2015;

– Prim-ministrului Dacian Ciolos, la aceea data (nr. 4/03.12.2015);

– Institutiei Prefectului Judetului Prahova (3545/L106/24.02.2016.

Nici aici nu vom detalia istoria fiecarui demers in parte si nici continutul fiecarui raspuns (daca l-a primit, deoarece nu toti cei sesizati de Asociatie au catadicsit sa-si asume un punct de vedere propriu), ci vom consemna ideile principale care le-am desprins noi din citirea tuturor memoriilor si raspunsurilor puse la dispozitie:

– AAAS a raspuns cu arhicunoscutele alegatii stiute de atatia ani din contestatiile, intampinarile si recursurile sale depuse la dosarele in care pagubitii se judeca; asadar, nicio noutate!

– majoritatea autoritatilor/organelor sesizate    s-au derobat instantaneu de orice obligatie si complicatie si au transmis petitiile, in tembelul obicei romanesc, chiar institutiei reclamate/incriminate, in loc sa faca propriile verificari / cercetari, sa o traga la raspundere pentru situatia grava creata, care treneaza de ani de zile si nemultumeste zeci de mii de cetateni romani (includem aici si membrii familiilor pagubitilor) si/sau sa-si puna capul la contributie sa gaseasca o solutie, astfel ca ASOCIATIA PAGUBITILOR FNI – PROCES PENAL PLOIESTI s-a trezit cu raspunsul „standard” tot de la … AAAS!;

– una din petitiile adresate prim-ministrului Romaniei a fost directionata la … Ministerul Economiei, Comertului si Turismului (sic!);

– cea adresata Presedintelui Romaniei, a fost trimisa la „Cancelaria Primului-ministru”.

Cazul nu face decat sa confirme ca neasumarea responsabilitatilor, lipsa de seriozitate si de respect pentru cetatean, sunt endemice in Romania zilelor noastre, iar ping-pong-ul cu reclamatiile tinde sa devina sport national.

Concluzii: Pe undeva, este si explicabil (dar nu si normal si moral, iar in unele cazuri poate ca nu este nici legal), sa nu fie bani la buget, atata timp cand:

Guvernul

– aloca sute de milioane de euro ANRP in vederea acordarii despagubirilor conform legii, valorii reale de despagubire si potrivit unei ordini de prioritati, si conducerea instititiei, Comisia de Evaluare a Despagubirilor, le acorda clientelei de partid, acolitilor si altor rechini imobiliari cu conexiuni in spatiul politic.

Administratia Prezidentiala cheltuie sute de milioane de euro pentru:

– reconditionarea / modernizarea resedintei Presedintelui;

– pentru avioane (la propriu), in scopul dotarii flotilei prezidentiale;

– pentru schimbarea sistemului de irigatii al Gradinii Palatului Cotroceni si pentru hrana animalelor;

– pentru vacantele si deplasarile repetate si indelungate ale familiei prezidentiale (una dintre ele la Washington ca sa asiste la ‘Festivalul Cireșilor Înfloriți’ și nu a avut timp de chestiuni plictisitoare și inutile cum a făcut, de exemplu, Președintele Erdogan, care a avut întâlniri separate de peste o oră și cu Barack Obama și cu Joe Bidden);

– pentru naveta cuplului prezidential de la Bucuresti la Sibiu si retur, actualmente „navetand” singur;

– pentru designeri, croitori, stilisti ai cuplului prezidential si haine personalizate.

Parlamentul, care are un numar nesimtit de membri, 588, numar de parlamentari comparativ cu tari cu populatie dubla, sfidarea la adresa cetateanului roman fiind cu atat mai mare cu cat, la referendumul din 2009, romanii au votat ca isi doresc ca Parlamentul tarii sa fie limitat la 300 de membri, iar trei ani mai tarziu acest numar aproape s-a dublat, cheltuie alte sute de milioane de euro anual pe:

– multiplele deplasari inutile catre destinatii exotice si pe inca alte cate si mai cate matrapazlacuri tot din banii publici, pe care presa le dezvaluie zilnic;

– cazarea parlamentarilor in Bucuresti, transportul din localitatea de domiciliu, telefon mobil, autoturism de la Parlament;

– indemnizatiile consistente ale acestora, indemnizatia lunara fiind cuprinsa intre 4.570 lei si 6.000 de lei, sumele destinate intretinerii birourilor parlamentare teritoriale si platii angajatilor acestora (peste 10.000 lei/luna);

– in decembrie 2015, Presedindele le-a promulgat Legea privind pensiile speciale, in baza careia un parlamentar cu un mandat ar urma să primească o astfel de pensie;

– ANRP, care a primit sute si sute de milioane de euro pe care le-a praduit in directa convenita cu politicieni verosi, mafioti, exponenti ai crimei organizate, corupti etc., adica exact asa cum a „dovedit” DNA-ul, nu o spunem noi.

Serviciile secrete, care au primit anual bugete din ce in ce mai mari.

Intregul aparat bugetar de stat este supradimensionat, parazitat cu incompetenti care primesc degeaba salariile, carora li s-a gasit o sinecura intr-o institutie a statului doar pentru ca este ruda, afin, prieten, amanta etc. cu cine trebuie.

Sinceri sa fim, ctitind cu atentie toate materialele (care va si stau la dispozitie), am ramas uluiti de nedreptatea care se face acestor oameni si de indolenta statului (prin anumite autoritati, cum sunt, de exemplu, Guvernul si AAAS). Pentru a scapa de aceasta uluiala, noi apelam la ajutorul DNA, careia ii propunem sa se autosesizeze cu privire la cazul „AAAS-Pagubitii FNI”, deoarece avem, asa, un feeling, ca ceea ce a depistat la ANRP a fost „parc de distractii” pe langa ce se intampla cu cheltuirea banului public la AAAS si cu „schema” despagubirilor pagubitilor FNI! (Ec Adrian Radu).

[1] In temeiul Legii nr. 113/23.04.2013 pentru aprobarea OUG nr. 93/2012 – infiintarea, organizarea si functionarea Autoritatii de Supraveghere Financiara, art. II, alin. (1) “Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile şi obligaţiile Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Naţional de Investiţii”. In baza art. II, alin. (2) „Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului se subroga in toate drepturile si obligatiile procesuale ale Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare si dobandeste calitatea procesuala pe care aceasta o are, la data intrarii in vigoare a prezentei legi, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instantelor judecatoresti, indiferent daca este vorba de faza de judecata sau de executare silita”.