Exclusiv
EXCLUSIV/BOMBA DIN DOSARUL fostului vicepremier pentru Securitatea Naţională şi ministru de Interne, Gabriel Oprea/INCOMPETENTA D.N.A
Nu mai este nicio noutate pentru nimeni că România are instituții fantomă cu birouri umplute de funcționari inculți, lași respectiv leneși („cre(ș)tini”). Ministerul Afacerilor Interne este una dintre aceste instituții unde „polițiști de două parale” fac propria Lege fără ca alte instituții să sesizeze ilegalitățile (Parchet, ANI… doar Instanțele și asta foarte rar).
Având propriile legi interne (ordine de ministru de resort, instrucțiuni de ministru de resort, „dispoziții legale” ale șefilor), nu este de mirare că infractori precum Constantin Aurelia Iulian (polițistul „dat în vileag” de amante la 2 ani de la condamnare de CAB-Secția Penală), Stan Eugen (polițistul cerecetat în stare de arest pentru hărțuire și pedofilie) și, din păcate, exemplele nu se opresc aici, ajung să „facă ordine și siguranță publică” în România… ba, dacă ști cui și cât să dai șpagă ajungi chiar și șef în structurile M.A.I. doar „păcatele îți sunt iertate de «Tatăl Nostru»” (ministra Carmen Dan știe cel mai bine cum e să ierți creștinește și să pedepsești dumnezeiește, doar în cazul pedofilului l-a „mazilit” pe Despescu Bogdan și îl protejează pe Voicu Marius).
Dar, ca să ajungi să faci „legi interne” în M.A.I. trebuie să fi „polițist de biorou”, undeva în structurile suport (resurse umane, financiar contabil, juridic, administrativ logistic, IT, medical, psihologic) ale M.A.I.-ului și Poliției. Iar asta nu e tot: trebui să fi și un supus devotat șefului … că doar așa îți mai „pică” câte-o: primă, concediu, liber, spor ș.a.m.d. „pentru muncă deosebită de poliție”.
Așadar, munca de poliție nu este ce vedem noi în filme, la știri, pe stradă când intervine Poliția sau cum e prevăzut în Lege ci „o grămadă” unde fiecare face ce și cum îl taie capul doar că „e polițist”: psiholog-polițist, medic-polițist, finanțist-polițist, secretar-polițist, ospătar-polițist etc. incompatibilitatea și conflictul de interese sunt necunoscute în M.A.I. și, mai ales pentru Agenția Națională de Integritate care, legal sesizată prin sesizări temeinice, motivate, cu probe, „a dat din-colț-în-colț” neștiind ce să facă și cum să mușamalizeze incompatibilitățile polițisto-psihologilor respectiv polițisto – „consiglierilor” juridici din M.A.I. Și, pentru că legea nu îi permitea să „o dea la întors”, A.N.I. a „dat la o parte” informațiile nepublice pe care le-a primit odată cu sesizarea ca să mușamalizeze incompatibilitățile falșilor polițiști (atașat înregistrarea telefonică dintre subsemnatul și șeful „inspectoarei de integritate doar pe baza informațiilor publice – Vânturuș”, Moise Florin).
De ce nu a continuat demersurile ANI (prin Vânturuș și Moise), să solicite documente de la M.A.I., așa cum zicea Moise? Simplu! Fiindcă „viesparul”, „cocina mâncătoare de bani publici”, M.A.I., este o instituție care funcționează ilegal: cu angajați numiți în funcții „ipotetice”… inexistente, neprevăzute în lege ci doar în mințile lor inculte și ale guvernanților care sunt mai inculți ca ei. Pentru că oricine ar „intra” să facă curățenie în această cocină instituțională denumită M.A.I., s-ar lua cu mâinile de cap la ce ilegalități și infracțiuni monstruoase pornesc dina ceste birouri și se fac în această instituție. Degeaba credeți că guvernanții „F.S.N.” au emis hotărâri de guvern (S/969/2016) secrete de serviciu prin care au înființat organe de administrare și control în fiecare instituție de ordine siguranță publică? Aceste „structuri” au fost înființate tocmai pentru a se mușamaliza furtul banului public de către „jmecherii cu epoleți”… de la Bugetul de Stat… știți dvs., acolo unde „doar fraierii” cotizează iar „jmecherii se înfruptă”.
Poate așa vedem cu toții de ce tot cresc impozitele și „se dublează” salariile („dribling a la Ogluța Vasilescu”): pentru ca ne(in)competenți din instituțiile statului (precum M.A.I.) să „frece” două-trei hârtii/zi și să încaseze venituri lunare cuprinse între 4-12.000lei/lună (agenți, ofițeri și șefi din structurile suport).
Iar când îi mai auziți pe „politicieni” că vorbesc de „statul paralel” să știți că aceasta este imaginea actualei Românii: instituții precum Aparatul central al M.A.I. se șterg la dos cu Legea fiindcă „au propriile organe” iar cerberii de la poarta M.A.I.-ului nu îi lasă nici pe procurori măcar să intre în această „cocină instituțională” și „mulțimea de fraieri”: cei din mediul privat, subordonații M.A.I. „din stradă” și „din frontieră” încadrați în funcții ipotetice, inexistente, ale căror acte procedurale/înscrisuri efectuate „în calitate de polițist” sunt lovite de nulitate absolută (nici până în ziua de azi funcțiile polițiștilor nu au fost înființate prin Lege conform art.22 alin.(5) din Legea nr.360/2002 și, practic, Poliția nu a fost demilitarizată – ne uităm în legile de salarizare și vedem că funcțiile de la Armată sunt identice cu cele ale polițiștilor: „copy-paste de la M.A.N”).
În concluzie, trebuie desființate: Aparatul central al M.A.I. fiindcă e o instituție căpușă pentru statul Român care doar creează probleme și batjocorește profesiile din România (polițist, consilier juridic, psiholog, militar, auditor etc.), „la pachet” cu Agenția Națională de Integritate fiindcă „inspectorii” ei nu fac altceva decât să stabilească incompatibilități doar „din informații publice” (din ziare, emisiuni de can-can, știrile de la ora 1700) și, eventual, când îi mai asmute vreun politician „bengos” împotriva altui politician „mai fraier” pe care „să-l facă”, găsesc și ei ceva activitate… Păi se merită să plătim 8.000-10.000lei/lună salariu unui astfel de „inspector de integritate” sau „polițist de birou” – „căpușă cu epoleți”? Eu zic că nu!
N.R – Vom reveni cu o inregistrare audio de senzatie!
(Alexandru Firicel – șef Departament Investigații al Ziarului Incisiv de Prahova)
Pangere prealabila_consilieri juridici
Exclusiv
Ordinea lucrărilor: când montezi ferestrele față de tencuieli
Meșterul îți spune că poate veni cu ferestrele în două săptămâni, dar zugravii sunt programați chiar de luni. Gresia a fost comandată, iar ușile sunt pe drum. Dintr-odată te trezești cu o întrebare simplă, care ține de logica șantierului: ce se face întâi? Ordinea lucrărilor nu e o chestiune de preferință, ci de consecințe. O fereastră montată prea devreme se poate umple de praf și mortar, iar una montată prea târziu poate bloca tencuiala. Mai jos parcurgem o succesiune rezonabilă, cu explicații pe înțelesul unui proprietar care vrea să nu fie luat prin surprindere.
De ce contează ordinea, nu doar calitatea materialelor
Într-o renovare, fiecare etapă pregătește suprafața pentru următoarea. Instalațiile ascunse în pereți trebuie făcute înainte de tencuială, tencuiala trebuie să se usuce înainte de vopsea, iar pardoseala finală se montează abia când nu mai cade praf de pe pereți. Dacă sari o etapă sau o muți, plătești cu refaceri.
Un exemplu pe care mulți îl trăiesc: parchetul este pus înainte ca zugravii să termine. După câteva zile, pe lemn apar urme de vopsea, de ghips, de pași cu încălțăminte murdară. Chiar dacă se acoperă cu folie, un strat de protecție nu rezistă la șase persoane care lucrează zilnic.
Ordinea depinde și de tipul locuinței. Într-un apartament vechi, cu pereți denivelați, se tencuiește mai mult. Într-un bloc nou, la gri, pereții sunt mai drepți, iar lucrările se reduc. Înainte de orice, cere echipei un grafic simplu, scris, cu etapele și cu perioadele de uscare, pentru a putea pregăti la timp materialele.
Nu te baza pe memorie sau pe promisiuni verbale. Un tabel de o pagină, afișat pe peretele din hol, scutește de multe discuții.
Mai există un factor pe care mulți îl trec cu vederea: programul oamenilor. Un electrician bun poate fi liber doar în două săptămâni, iar un zugrav, abia peste o lună. Dacă ordinea ideală nu se potrivește cu disponibilitatea lor, mai bine amâni o etapă decât să le inversezi, pentru că inversarea se plătește de obicei cu refaceri.
Unde se așază ferestrele și ușile în succesiune
De regulă, tâmplăria exterioară se montează înaintea tencuielilor interioare și a finisajelor, pentru că toc și perete trebuie să se închidă corect, iar locuința să fie ferită de ploaie și vânt. Ușile interioare, în schimb, se pun spre final, după pardoseală și după vopsele, ca să nu fie zgâriate pe parcurs.
Dacă ai chiar acum de ales între variante, sau vrei să înțelegi tipurile de montaj, secțiunea dedicată uși și ferestre de pe RenovăriOnline explică diferențele dintre profile, tipuri de deschidere și ce întrebări să-i pui montatorului înainte de comandă.
O greșeală frecventă este să alegi ferestrele după preț, fără să verifici dimensiunile efective ale golurilor. Dacă peretele nu este tencuit, grosimea stratului final schimbă adâncimea ferestrei. Măsurătorile se confirmă la fața locului, cu echipa de montaj, nu din plan.
Lasă marginile ferestrelor protejate cu folie până la sfârșit, pentru că mortarul și vopseaua lasă urme greu de scos. După montaj, verifică cum se închid și se deschid canaturile, apoi cere montatorului să le regleze.
Mai e un aspect practic: temperatura. Mortarul și spumele de montaj au limite de lucru, iar iarna sau în zilele foarte călduroase rezultatul poate fi mai slab. Întreabă montatorii dacă au restricții de sezon și programează lucrarea în zilele potrivite, chiar dacă asta înseamnă să mai aștepți puțin.
Etapa murdară: instalații, tencuieli și șape
Înainte de a vedea ceva frumos în casă, trebuie trecut prin partea cea mai zgomotoasă. Se fac mai întâi spargerile necesare, apoi traseele pentru apă, canalizare și electric. Abia după ce acestea sunt verificate se închid șlițurile și se trece la tencuit.
Tencuiala are nevoie de timp, iar graba se plătește. Un perete tencuit și vopsit prea repede se poate umfla sau fisura, iar umezeala rămasă în interior va ieși la suprafață sub forma unor pete sau a unei vopsele care se desprinde. Timpii de uscare depind de material, de grosime și de condițiile din încăpere, deci întreabă meșterul și ia-i în serios recomandarea.
Șapa se toarnă după tencuieli, uneori înainte, în funcție de proiect, și are la rândul ei o perioadă de uscare înainte de pardoseala finală. Aerisirea camerei ajută, dar fără curenți puternici care ar putea usca suprafața prea repede.
În această etapă, casa arată cel mai prost. Nu te descuraja: este normal ca totul să pară un câmp de luptă. Important este ca fiecare strat să se termine corect și să fie lăsat să se așeze.
Pregătește locuința pentru praf: mută mobila, acoperă ce rămâne cu folie groasă și sigilează ușile spre încăperile deja terminate. Praful de șlefuit sau de tencuială ajunge peste tot, chiar și prin sertare. Câteva ore de protecție la început economisesc zile de curățenie la final.
Tencuiala cu ipsos sau cu ciment, pusă la locul ei
Nu toate încăperile au nevoie de același material. Ipsosul este plăcut la aplicare și dă o suprafață netedă în încăperile uscate, în timp ce cimentul rezistă mai bine la umezeală și se folosește în zone mai solicitate. Dacă te îndoiești, nu amesteca soluțiile pe același perete fără sfatul unui specialist.
Alegerea se face în funcție de cameră, de starea pereților și de ce urmează după. Detaliile despre tencuielile cu ipsos sau ciment și despre locurile potrivite pentru fiecare le găsești într-un material dedicat pe același site, util dacă vrei să discuți informat cu echipa.
Atenție la compatibilitatea straturilor: un grund nepotrivit, o vopsea aplicată pe o suprafață încă umedă sau o glet pus peste un strat friabil duc la probleme care se văd după câteva luni. Cere ca fiecare produs să fie folosit conform fișei lui tehnice.
Notează marca și lotul materialelor folosite. Dacă peste ani trebuie să faci o reparație locală, vei ști exact ce să cumperi pentru a obține un aspect uniform.
Dacă ai perete cu urme vechi de igrasie sau cu fisuri mari, rezolvă mai întâi cauza, nu doar aspectul. O tencuială nouă pusă peste o problemă netratată va ceda în scurt timp, indiferent de materialul ales. Cere echipei o părere sinceră și nu te grăbi să acoperi ce ar trebui mai întâi înțeles.
Finisajele: vopsea, pardoseală și detalii
După ce tencuielile sunt uscate, urmează gletul, grundul și vopseaua, apoi, de obicei, pardoseala, plintele și ușile. Unii montează pardoseala înaintea vopselei finale, alții invers. Ambele variante pot funcționa, dar cu protecții adecvate și cu o echipă care respectă ordinea convenită.
Plintele se pun la final, la fel ca ușile, pentru că ele ascund rosturile și trebuie să fie în ton cu restul. Prizele, întrerupătoarele și corpurile de iluminat vin ultimele, pentru a nu fi murdărite de vopsea.
Fă un tur al locuinței cu o listă de verificare: colțuri drepte, vopsea uniformă, rosturi curate, uși care se închid fără să frece. Notează fiecare defect pe un bilet adeziv, apoi cere remedierea înainte de plata finală.
Nu acorda importanță doar aspectului: verifică și funcționarea. Un întrerupător care nu răspunde sau o ușă care se blochează sunt mai ușor de reparat acum, cât echipa încă lucrează, decât peste o lună.
Culorile merită testate la lumina din casă, nu din catalog. Pune pe perete o probă mare, privește-o dimineața și seara, apoi decide. Un ton care arată bine într-un magazin poate părea cu totul altfel într-o cameră cu ferestre spre nord, iar vopsitul dublu, după regret, e costisitor.
Cum ții șantierul sub control fără să stai acolo zilnic
Nu e nevoie să fii prezent opt ore pe zi, dar o vizită scurtă, de două sau trei ori pe săptămână, face diferența. Vino cu telefonul încărcat, fotografiază etapele ascunse, cum ar fi țevile înainte de tencuit, și trimite poze pe grupul comun. Ele valorează mult dacă apare o întrebare ulterioară.
Stabilește un singur interlocutor din partea echipei și o singură cale de comunicare. Dacă transmiți aceeași cerere unui zugrav, unui electrician și șefului de echipă, vei primi trei interpretări. Un mesaj scris, clar, la sfârșitul vizitei, evită confuziile.
Verifică lunar bugetul față de plan. Cheltuielile mici, adunate, ajung să conteze. Păstrează o rezervă pentru surprize, pentru că în orice casă veche există una, ascunsă după perete.
Pregătește-te și pentru întârzieri. O livrare amânată de furnizor nu înseamnă o catastrofă, ci doar o mutare în grafic. Dacă ai un plan alternativ, de pildă o lucrare care poate fi făcută între timp, nu pierzi zile.
La final, strânge actele: garanțiile pentru ferestre, fișele materialelor, facturile și un proces-verbal de predare semnat. Unele defecte apar abia după câteva luni, iar un dosar ordonat te ajută să ceri remedierea fără discuții lungi. Un folder în telefon cu pozele etapelor ascunse completează tabloul.
Înainte de prima zi de lucru, cere un grafic scris cu etapele și timpii de uscare, apoi verifică dacă tâmplăria, instalațiile și tencuielile apar în ordinea logică. Dacă un termen ți se pare nerealist, întreabă de ce. O discuție de zece minute acum poate evita săptămâni de refaceri mai târziu.
Exclusiv
Când o neînțelegere în familie merită să ajungă în instanță
Aproape fiecare familie are o poveste despre un teren, o casă la țară sau un set de bijuterii care a stricat o relație de ani de zile. La început pare o chestiune minoră, o vorbă spusă greșit la o înmormântare, o promisiune neînscrisă nicăieri. Apoi lucrurile se strâng ca un nod, iar cineva rostește fraza care schimbă tonul discuției: ne vedem în instanță. Noi, cei care am trecut pe lângă astfel de situații ca martori sau ca rude, am observat că decizia de a merge la proces se ia rar la rece. De aceea merită să stăm puțin și să ne întrebăm când este într-adevăr drumul potrivit și când mai există alte variante.
Ce ne face să ajungem repede la ultimul cuvânt
Primul lucru pe care îl remarcăm este că disputele de familie au rareori legătură doar cu banii sau cu lucrurile disputate. În spatele unui hotar contestat stă adesea o supărare veche, o impresie că un frate a fost favorizat sau că cineva a îngrijit un părinte bolnav fără recunoaștere. Obiectul disputei devine un fel de scuză pentru o rană mai adâncă.
Acest amestec dintre emoții și interese practice explică de ce discuțiile ajung atât de repede în punctul în care fiecare pretinde că are dreptate absolută. Cei implicați nu mai ascultă, ci își pregătesc replica. Un mic detaliu personal: în familia noastră, o ceartă pe tema unui gard de pe marginea unui teren a durat cinci ani, iar gardul nu a mai contat de mult când s-a ajuns la o înțelegere.
Când simți că discuția a devenit mai mult despre orgoliu decât despre ce se cere de fapt, e un semnal bun să te oprești și să te întrebi ce vrei cu adevărat de la această situație. Vrei un rezultat concret, o recunoaștere sau doar să nu pierzi? Răspunsul sincer schimbă strategia.
Ajută și să observi limbajul folosit. Cuvintele întotdeauna și niciodată apar des în certurile de familie: tu niciodată nu ai ajutat, voi întotdeauna ați primit mai mult. Ele închid ușa, pentru că nimeni nu poate recunoaște că a greșit tot timpul. Dacă reușești să le înlocuiești cu fapte concrete, cu date și situații, discuția devine rezolvabilă.
Etapele pe care merită să le încerci înainte de proces
În cele mai multe cazuri, drumul rezonabil începe cu o discuție calmă, preferabil cu un mediator informal, de pildă un unchi respectat sau un prieten al familiei care nu ia partea nimănui. Se poate scrie pe o foaie ce se dorește de fiecare parte și se caută punctele comune. Uneori, simplul fapt că cineva ascultă fără să întrerupă reduce tensiunea.
Dacă discuția nu duce nicăieri, urmează de obicei o scrisoare sau o notificare scrisă, prin care ceri clar un lucru și îți anunți intenția de a merge mai departe. Un astfel de document are rol dublu: arată seriozitate și te ajută să-ți ordonezi propriile argumente. Pentru multe litigii, există și posibilitatea medierii, o procedură în care un specialist neutru ajută părțile să ajungă la o înțelegere pe care o semnează împreună.
Aceste pași nu garantează reușita, dar lasă relațiile mai puțin rănite și economisesc timp. Un proces poate dura ani, iar în tot acest timp rudele rămân în tabere separate, la nunți și la sărbători. Iar un acord scris, bine pus la punct, are aceeași putere practică ca și o hotărâre, dacă este redactat corect.
Mediatorul nu este judecător și nu dă verdicte. El pune întrebări, reformulează, propune pauze, ține discuția pe subiect. Mulți dintre cei care au trecut printr-o mediere spun că cel mai greu a fost să vorbească civilizat în aceeași cameră, nu să ajungă la o sumă sau la o împărțeală. Odată trecut acest prag, restul este adesea o chestiune de calcule.
Când procesul devine totuși varianta rezonabilă
Există situații în care nu mai ai alternative. Când cealaltă parte refuză orice discuție, când se schimbă fapte pe teren fără acordul tău, când termenele de prescripție se apropie sau când e vorba de un drept pe care legea îl protejează explicit, instanța este calea normală. Nu e un act de ostilitate, ci un mod civilizat de a lăsa o a treia persoană, imparțială, să decidă.
În astfel de momente, informarea corectă face diferența. Citim mult prea des despre oameni care au pierdut un drept pur și simplu pentru că au așteptat prea mult sau pentru că nu au știut ce acte trebuiau păstrate. Pentru cei care vor să înțeleagă cum se desfășoară în general un conflict civil, de la prima cerere până la hotărâre, și ce implică fiecare etapă, o privire de ansamblu poate fi găsită în secțiunea Litigii de pe avocaturaonline.eu, redactată pe înțelesul celor fără pregătire juridică.
Să știi la ce te aștepți este jumătate din liniște. Procesul nu e rapid, cere acte, uneori martori și multă răbdare, iar rezultatul nu poate fi garantat de nimeni. Orice persoană care îți promite altfel merită privită cu rezervă.
Mai e un aspect de care ne amintim rar: costurile nu sunt doar financiare. Un proces consumă energie, somn și bunăvoință față de cei din jur. Cei care au fost implicați într-unul spun că gândul la ședința următoare i-a urmărit luni întregi, chiar și în zile fără nicio obligație. E o resursă pe care merită s-o iei în calcul, alături de taxe și onorarii.
Actele pe care le ținem în ordine, din timp
Un obicei pe care îl recomandăm tuturor, indiferent de situație, este să avem un dosar cu documentele importante: acte de proprietate, certificate de stare civilă, testamente, contracte, chitanțe pentru lucrări sau plăți mai mari. Se pare că mulți constată lipsa lor abia când au nevoie, adică în cel mai prost moment.
Merită să păstrezi și corespondența care dovedește o înțelegere: mesaje, e-mailuri, scrisori. Nu pentru a le folosi împotriva cuiva, ci pentru a putea arăta ce s-a stabilit. O înțelegere verbală, oricât de sinceră, este greu de demonstrat după mulți ani, mai ales când martorii nu mai sunt sau își amintesc diferit.
Pentru bunurile moștenite, mai ales cele rămase de la părinți sau bunici, ordinea actelor contează dublu. Terenurile cu hotare neclare, casele cu extinderi neînscrise la cadastru sau conturile neînchise provoacă mai multe discuții decât se crede. Un weekend petrecut verificând ce e înscris și ce nu poate preveni ani de neplăceri.
Dacă urmează o schimbare importantă, cum ar fi o donație, o împărțeală sau o vânzare între rude, e bine să faci totul în scris și, de preferință, cu sprijinul unui profesionist. Costul consultației e mic față de cel al unui conflict ce poate dura zeci de luni.
Cum lucrezi cu un avocat fără să te simți pierdut
Mulți amână prima discuție cu un avocat de teamă că va fi costisitoare sau că vor fi tratați cu superioritate. În practică, o primă întâlnire bună seamănă cu o discuție de lămurire: povestești situația, arăți documentele, afli ce opțiuni există și cam ce implică fiecare. Nu ești obligat să alegi nimic pe loc.
Pregătește-te scriind pe o foaie, în ordine cronologică, ce s-a întâmplat, cu date aproximative. Adu actele în copie, notează întrebările. Avocatul nu poate ghici ce nu spui, iar o poveste ordonată îi permite să identifice mai repede punctele slabe și pe cele forte.
Fii deschis și cu partea care nu îți convine. Dacă ai greșit ceva, e mai bine să afle de la tine decât din probele celeilalte părți. Poți vizita și avocaturaonline.eu pentru a vedea ce teme sunt explicate acolo și a-ți pregăti întrebările înainte de întâlnire. Iar la final, cere să ți se spună în cuvinte simple ce urmează, cât ar putea dura și ce costuri sunt previzibile.
Nu te teme să ceri clarificări atunci când nu înțelegi un termen. Limbajul juridic poate fi încărcat, iar un bun profesionist nu se supără dacă îi ceri o variantă în cuvinte de zi cu zi. De fapt, felul în care îți explică spune destul despre cum va decurge colaborarea.
Ce rămâne după ce hotărârea s-a dat
Un lucru pe care îl uităm când ne pregătim de proces este ziua de după. Hotărârea se pronunță, cineva câștigă, altcineva pierde, iar viața merge mai departe, cu aceiași oameni la aceeași masă de Crăciun. Întrebarea este cum vrei să arate relația respectivă în cinci ani.
Nu spunem că trebuie evitat orice conflict. Unele drepturi se apără, iar a le ignora poate fi o formă de nedreptate față de tine și față de ceilalți. Dar merită să alegem, de fiecare dată, cea mai blândă cale care ne apără ce contează cu adevărat. Uneori, această cale înseamnă să cedezi o parte pentru a păstra relația; alteori înseamnă să mergi până la capăt fără ranchiună.
Dacă te afli acum într-o astfel de situație, începe cu un pas mic: strânge actele, scrie ce vrei, vorbește cu o persoană de încredere și apoi cu un specialist. Nu lua nicio decizie în plin val de nervi. Un plan făcut cu mintea limpede va fi mereu mai bun decât o replică aruncată într-o seară proastă. Iar informațiile din acest text sunt doar principii generale, nu un sfat juridic pentru cazul tău anume.
Exclusiv
Festivalul Suflet de România: Peste 100 de producători și artizani locali, apreciați de 25.000 de participanți sosiți pe Domeniul Regal Săvârșin
Pentru al patrulea an consecutiv, în ultimul weekend al lunii aprilie, festivalul Suflet de România a readus la viață lumea satului de altădată, cu artizani ai gustului autentic, meșteșugari gata să arate tainele unor meserii transmise din moși-strămoși și cu artiști din și pentru toate generațiile. A fost cea mai amplă ediție organizată până acum de Profi, cu peste 25.000 de participanți din toate colțurile țării și chiar din afara granițelor, care pe parcursul a două zile au descoperit cum sunt continuate tradițiile, unind comunitățile.
Pe lângă întâlnirea cu mici producători locali, meșteșugari și artizani din toată România, vizitatorii s-au bucurat de ateliere cu meșteșugari iscusiți, piese de teatru în aer liber, dansuri populare, concerte live și de o intervenție surpriză a Grupului Vocal SONG. Pe scena celei de-a patra ediții a festivalului Suflet de România au urcat, între alții, Theo Rose, Damian Drăghici & Brothers, Nicolae Furdui Iancu, Nicoleta Voica, David Ciente, Maria Chivu și Grupul Jianca.
Evenimentul s-a desfășurat cu participarea Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei României, a Alteței Sale Regale Radu, Principele Consort al României, alături de Xavier Piesvaux, Country Manager Ahold Delhaize România, Mihai Spulber, Business Unit Lead Profi, Gabriela Sîrbu, Director de sustenabilitate Ahold Delhaize România, numeroase oficialități, autorități centrale și locale și alți reprezentanți Profi și Mega Image. Startul oficial a fost dat sâmbătă, după ce distinsul grup a încheiat un tur al micilor producători și artizani.
Evenimentul a continuat și tradiția caravanei medicale, oferind din nou consultații gratuite pentru comunitatea din Săvârșin și împrejurimi, cu ajutorul unor medici specialiști în oftalmologie, cardiologie, neurologie, pneumologie și ORL. Pentru a veni în sprijinul oamenilor, mai ales al celor cu posibilitate redusă de deplasare, Profi a adus aproape de ei servicii medicale de calitate, prin implicarea experților de la Asociația ATI „Aurel Mogoșeanu” din Timișoara.
„Suflet de România este o oglindă pentru tot ceea ce este frumos, bun și pentru ceea ce ne face bine și merită păstrat și transmis mai departe. Festivalul care la actuala ediție a adunat peste 25.000 de participanți veniți din toate colțurile țării, dar și din afara granițelor, arată cum se pot consolida comunitățile și susține micii producători locali, artizanii și meșteșugarii români pentru a face în continuare ceea ce știu ei cel mai bine. Festivalul nu are o miză economică pentru Profi, dar aduce un câștig clar pentru români și pentru România. Împreună învățăm cum să promovăm tradițiile și să susținem comunități, să fim uniți în jurul valorilor autentice și să redescoperim bucuria de a petrece timp împreună în mijlocul naturii, mai conectați unii cu ceilalți”, declară Gabriela Sîrbu, Director de sustenabilitate Ahold Delhaize România.
Festivalul Suflet de România încurajează comunitatea să se conecteze la valorile autentice, la gusturile bune și la tradițiile satului românesc prin intermediul unor experiențe trăite într-un cadru natural în care este recreată lumea rurală.
Tradiție pentru susținerea producătorilor locali
La Profi implicarea în comunitate este o tradiție căreia îi sunt dedicate timp și resurse, inclusiv Raftul cu Bunătăți Locale, cel mai amplu program de susținere a micilor producători locali artizanali. Dincolo de prezența la Raftul cu Bunătăți Locale din magazinele Profi, micii producători locali își spun poveștile și își prezintă oferta și pe cea mai amplă și premiată platformă națională de promovare a lor, Via-Profi.ro, prin intermediul căreia oricine poate porni într-o călătorie plină de savoare a gusturilor din România.
Prin numărul angajaților săi, Profi, parte din grupul Ahold Delhaize, este în topul angajatorilor privați din România. PROFI SUPER, PROFI GO și PROFI LOCO, formatele de magazin ale rețelei, au o gamă de 5.000 de produse apreciate de cei peste 1,6 milioane de clienți care zilnic își fac aici cumpărăturile. Mai bine de 94% dintre aceste produse provin de la parteneri din România.
-
Afaceriacum 3 luniServiciile de Debitare Laser, Îndoire a Tablei și Prelucrări Mecanice oferite de LASER PROCESSING ROMANIA
-
Afaceriacum 3 luniGama de Mobilă de Living de la Homemobili.ro: Eleganță și Funcționalitate pentru Fiecare Casă
-
Uncategorizedacum 3 luniGama de Conveioare, Rampe de Egalizare și Lifturi Hidraulice de la SKBS România
-
Sportacum 3 luni24h Endurance Bike Race 2026: 640 de kilometri în 24 de ore la MotorPark România
-
Viața în Prahovaacum 2 luni10 idei pentru amenajarea unei terase pe care să o folosești mai des
-
Administrație localăacum o lunăCe ne-a învățat biroul de acasă despre luxul de a face un singur lucru
-
Uncategorizedacum 3 luni
Transport persoane România – Germania și România – Italia: Topala Travel și Luk-Travel, ghid complet
-
Sportacum 3 luniJUDO MAI APROAPE DE COPII, ÎN SECTORUL 2!


