Surpriză ca un bolovan mare de sare apărut deasupra Guvernului! Preşedintele Klaus Iohannis, după ce s-a fotografiat cu Regina Elisabeta a Angliei şi cu Donald Trump, s-a trezit animat de energii copleşitoare. De la Londra, a dat cu buzduganul pînă la Bucureşti ca să anunţe mobilizarea supuşilor. Probabil că în sinea sa o fi zis „Le arăt eu lor ce înseamnă un preşedinte total implicat!”. Și i-a convocat pe Ludovic Orban şi pe cîţiva miniştri pentru joi. Între timp, a anunţat şi o declaraţie de presă. Eu unul îmi imaginam că ar putea fi vorba de o anume strategie sau de un contract cu americanii sau cu englezii cărora să le vindem ridichi şi castraveţi sau petrol şi gaz metan. N-am ghicit! După cinci ani de meditaţie şi de mese cu consulul onorific al Austriei la Sibiu, în sfîrşit, Klaus Iohannis s-a gîndit să ia poziţie fermă faţă de devalizarea pădurilor din ţara al cărei preşedinte este. Probabil că, la Londra, stînd el aşa pe gînduri lîngă bradul Reginei Elisabeta, a fost ciupit de povestea cu tăierea pădurilor. Și cu răspunderea PSD-ului, vinovat şi în acest caz. Din cîte ştiu, povestea cu devalizarea pădurilor este mai veche. A fost şi pe vremea guvernului Ponta, a fost o mare afacere şi în timpul mandatului lui Traian Băsescu, ca să nu mai vorbim de cît şi cum s-a tăiat pe vremea guvernului Cioloş sau a cîrdului de prim-miniştri PSD. A zis preşedintele Klaus Iohannis ceva? A trecut eroic pe schiuri printre cioate şi a visat mereu la „guvernul meu”.
E clar! Preşedintele s-a trezit la Londra şi a venit cu idei şi cu sarcini pentru membrii guvernului. Nu doar în legătură cu pădurile, ci si privitor la felul în care să treacă bugetul prin Parlament. Iată o frîntură din noua gîndire a preşedintelui, după victoria copleşitoare în alegerile pentru un nou mandat:
”În contextul unui guvern puternic minoritar, evident că asumarea răspunderii este o alternativă valabilă. Constituția nu face diferențe între ce tipuri de legi pot fi prezentate prin asumare de răspundere. (…) Dacă se va face asumarea răspunderii, atunci veți afla de la Guvern, nu de la mine.Vă spun că ar fi constituțional și este posibil să-și asume răspunderea Guvernul pe orice fel de lege.
Solicitarea mea către Guvernul Orban a fost să vină cu un buget care să acopere toate cheltuielile de anul viitor și cât mai aproape de ținta de deficit de 3%”.
Anunţul preşedintelui are aerul unei mari găselniţe. Și, ca să nu fie ridicol, a încercat să ia distanţă de ea, să pară neimplicat în deciziile Guvernului şi să lase totul pe umerii premierului. Numai că acesta, în loc să zică: Să trăiţi!, ar fi dat să o scalde. O ştire de presă ne anunţă incredibilul. Adică vestea că gîndirea lui Iohannis nu se pupă cu planurile lui Ludovic Orban:
“Guvernul PNL nu își asumă răspunderea pe Legea bugetului de stat pentru 2020, a anunțat premierul Ludovic Orban, adăugând că încă se lucrează la acest proiect pe care liberalii vor să îl trimită în Parlament cât mai repede, astfel încât până la sărbătorile de iarnă să treacă de Legislativ.”
Mie unuia, după ce rectitudine caracterială şi morală arată Orban, Cîțu şi diva de Turcan, o asemenea contradicţie mi se pare imposibilă. Guvernul va face tot ce zice preşedintele Iohannis, chiar dacă ar fi stupid sau numai neconstituţional.
Adversarul creativităţii politice a preşedintelui Iohannis nu este nici PNL-ul, nici Guvernul, nici Prlamentul. Mărturisesc că nu mă aştept la cine ştie ce contre nici din partea PSD. Peste noapte, socialiştii noştri au devenit şi mai mălăieţi decît erau. O reacţie ar putea veni însă de la Curtea Cosnituţională a României. Cred asta pentru că Toni Greblă, fost judecător la CCR (şi la Mititica pentru curajul de a fi înfruntat gîndirea SRI şi politica DNA), şi-a păstrat luciditatea şi a afirmat:
”Nu a existat o practică de a asuma răspunderea în fața Parlamentului. Ar fi o premieră care ar fi neconstituțională. Nu dă loc la o posibilă interpretare a Constituției. O forțare a textului constituțională ar face neconstituțională o asemenea practică. În nicio țara democratică nu se forțează nota pe așa ceva. Dacă bugetul nu trece în Parlament, există posibilitatea revenirii în Parlament, sau a demisionării, urmând a funcționa pe bugetul de anul trecut. Până la sesizarea CCR, mai sunt două filtre: cel al Ministerului de Justiție, care dă verdict de constituționalitate, și al Consiliulului Legislativ. Guvernul nu poate face asta, ci trebuie să îl supună aprobării Parlamentului, nu trecerii lui prin Parlament.”
Nu cred într-un conflict între preşedinte şi premier. Cel puţin în acest moment! Mai degrabă sunt nerăbdător să urmăresc amestecul grosolan al preşedintelui în toate instituţiile statului.
După cum arată lucrurile, în acest moment, ţara noastră nu mai are nici o instituţie publică liberă cu adevărat, puternică şi capabilă să-i spună preşedintelui:
– Domnule Iohannis, aţi luat-o pe arătură! (Cornel Nistorescu Editorial)

De cînd Gabriela Firea a pus la cale un soi de tentativă de evadare din PSD, împreună cu Paul Stănescu, Mihai Tudose și Țuțuianu, am căzut pe gînduri. Am scris de nenumărate ori despre strategia complexă de demolare a PSD.
Puțini sunt cei care sunt gata să scrie și despre faptul că și Liviu Dragnea a fost anihilat tot în urma unui asemenea plan complicat și cu implicări multiple, inclusiv externe. Probabil, oamenii se tem ca de Dracu de adevărul de la rădăcina demolării PSD-ului. De-aia, unii se rezumă numai la greșelile, prostiile și trădările din acest partid.
Să revenim la acea ieșire ca la un ordin a primăriței Capitalei, personajul cel mai vizibil dintr-o opoziție declanșată ca la o apăsare pe buton. Adică la o comandă. Și cînd a fost limpede că tentativa eșuează, Gabriela Firea s-a retras pentrua mai privi evoluția jocului și pentru a aștepta un moment potrivit. În acea ieșire ciudată, Gabriela Firea s-a arătat un personaj mai complicat decît pare, mai conectat în afara PSD-ului decît o cred cei din noua gardă. Ce rol joacă în aceste mișcări soțul său este greu de spus! Cel puțin deocamdată! După cum nu știm ce rol joacă independentul Pandele în preocupările pentru achizițiile turcești la Primăriei Capitalei, în care soția sa insistă ca o mare patrioată devotată Turciei.
Gabriela Firea insistă să obțină o decizie definitivă de la CNSC la o achiziție publică în valoare de 176 milioane euro. A făcut tot soiul de diligențe pentru a obține o conciliere privitoare la neconformitățile constatate la oferta firmei Durmazlar din Turcia. Acum, presează pentru judecarea contestației introdusă la CNSC pe motiv că vine iarna și se apropie alegerile și ea nu are ce arăta bucureștenilor. Mă tem că mult mai importante sunt cele 176 milioane euro, un contract egal cu un pot uriaș. O sumă enormă care ar rezolva, pe lîngă hazoasa achiziție de Otokar, și transportul bucureștenilor cu tramvaiul.
Am scris despre absența unei omologări a produsului turcesc susținut cu atîta înflăcărare de Gabriela Firea. Turcii s-au prezentat cu un soi de adeverință eliberată de RINA, o instituție italiană din domeniul calității, dar în nici un caz abilitată să omologheze tramvaie în Uniunea Europeană. Durmazlar, „dragostea” Gabrielei Firea s-a prezentat și în Bulgaria cu aceeași patalama și a fost eliminată. Iată ce spune un membru al comisiei din Bulgaria: ”Tram Panorama was never deliverd to any customer în EU (April 2020 is a deadline a for delivery in Poland, Olsztyn). Durmazlar does not meet the qualifiction criteria in Sofia tram tender!”.
Cotidianul și Libertatea au scris despre licitația dubioasă de la București și despre felul cum se desfășoară contestația înregistrată la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor. Celalalte ziare și televiziuni au tăcut mîlc, ca mulțumire pentru sumelele uriașe distribuite sub formă de publicitate.
Licitația pentru cele 100 de tramvaie susținută cu insistență de Gabriela Firea ascunde ceva. Fiind vorba de o afacere de 176 de milioane de euro rămîne inexplicabilă lipsa de reacție a DNA și a SRI. Nu-i de colea ca Bucureștii să se doteze cu autobuze și tramvaie turcești, în vreme ce industria românească umblă după comenzi prin lume! Și, totuși, Binomul, așa activ și agresiv cînd este vorba de adversarii președintelui Iohannis, se face că plouă cînd este vorba de această mega-afacere de la Primăria Capitalei.
Cum vă spuneam, eu rămîn fără o explicație privitoare la tentativa Gabrielei Firea de a sparge PSD-ul ca la o comandă! Dacă-i reușea, cu siguranță că era și ea decorată împreună cu ceilalți merituoși ai alegerilor prezidențiale.
Deocamdată, afacerea cu turcii este ignorată de Binom! (Cornel Nistorescu Editorial).

Oricît m-aş strădui, nu izbutesc să înţeleg cum interpretează Klaus Iohannis Constituţia României. Şi cum interpretează el rolul de mediator, conducînd pe faţă PNL-ul şi instituţiile statului (subordonate dumisale), împotriva PSD. Se poate ca, în straturile inferioare ale gîndirii sale superioare să fie vorba de alte judecăţi şi intenţii în raport cu ce spune cînd are în faţă un microfon sau o cameră de luat vederi. Vă invit să citiți cu atenție partea selectată din discursul ținut la şedinţa de mulţumire şi mobilizare a PNL din 2 decembrie:
„Adversarul nostru în toate campaniile din ultima vreme, și la europarlamentare, și la referendum, și la prezidențiale a fost PSD. Un PSD care a încasat-o de trei ori în acest an, dar cred că este bine să vă spun, chiar în introducere, că PSD nu a fost înlăturat de la putere decât parțial.
PSD, și aici mă adresez parlamentarilor, știți foarte bine că are un număr imens de parlamentari, are un număr foarte mare de primari, de președinți de consilii județene, și ca atare ne bucurăm de această victorie, dar autosuficiența după această victorie ar fi cea mai mare greșeală pentru Partidul Național Liberal.
Avem în continuare alegeri și aștept de la Partidul Național Liberal, și de la noul Guvern Ludovic Orban, care face o treabă foarte bună deja, mă aștept la o implicare totală, în așa fel încât la sfârșitul anului 2020 să putem să oferim românilor ceea ce își doresc, o Românie fără PSD.
Ca să fiu bine înțeles, o Românie fără PSD în conducerea statului, în conducerile entităților politice. Nu vrem să trimitem pe nimeni altundeva decât unde îi este locul, dar în conducerea instituțiilor statului nu mai este locul PSD și această chestiune vreau să fie foarte bine înțeleasă.
Am spus-o de multe ori în campanie și o repet ca să reținem împreună: PSD a inhibat dezvoltarea României în ultimii 30 de ani.
Și românii au dovedit pe parcursul acestui an, începând cu europarlamentare, referendum și alegeri prezidențiale că își doresc conducerea României fără PSD. Acesta este un obiectiv care trebuie să fie urmărit în continuare.“
Preşedintele României este un mediator în stil german probabil, care înţelege că poate îndeplini şi funcţia de preşedinte şi rolul de conducător al luptei politice împotriva PSD. Mă tem că nu presa are rolul de a-i explica vizibila înţelegere pe dos a lucrurilor. Nici PNL-ul, beneficiar al acestei interpretări, nu va face mare lucru. Singura soluţie este Curtea Constituţională a României, cu condiţia să nu fie mutilată, tratată în stil Kovesi-Coldea-Maior. Nu cred în şansele unei abordări a cazului în Parlamentul European. Și acolo jocurile se fac în acelaşi stil. Poate o parte a presei europene să înţeleagă şi să tragă un semnal de alarmă despre ce se întîmplă în Romania şi cum se desfăşoară războiul preşedintelui campion al democraţiei cu un PSD democratic şi el. În rest, totul rămîne pe umerii populaţiei din România. Vrea un Iohannis care să dicteze în toate sau vrea o participare a tuturor forţelor politice la deciziile importante ale ţării? Dacă vrea asta, după trecerea mahmurelii din alegeri, electoratul, atît cît este de partea PSD-ului, va trebui să se exprime. Clar, hotărît, folosind chiar marele ecran al străzilor. În acelaşi timp, să se lupte pentru un PSD fără „păpuşaţi“ în fruntea partidului!
Să ne înţelegem! PSD a improvizat cumplit şi ridicol. Măsuri, oameni în posturi, premieri şi miniştri. A pierdut puterea şi popularitatea, cît pe bună dreptate, cît în urma unei campanii pe care nu a fost în stare să o contracareze. Dar, de la aceste greşeli şi slăbiciuni, pînă la aşezarea preşedintelui în fruntea unei campanii de eliminare a PSD din instituţii şi de la conducerea României este o distanţă mare. Cît de legală şi de morală este eliminarea PSD-ului din primării şi din Consilii Judeţene? Doar în baza rezultatelor unui referendum (dres şi el!) şi a rezultatului la prezidenţiale! Au aceste cifre forţa care să înlocuiască prevederile legale şi constituţionale şi să-i dea dreptul preşedintelui să se urce cu picioarele pe un adversar politic? Nu cumva operaţiunea se va petrece în acelaşi mod în care au fost blocaţi, eliminaţi şi torpilaţi preşedinţii Consiliilor Judeţene aparţinînd PNL prin 2015? Adică prin mijloace nedemocratice, folosind la greu mijloacele binomului şi încropind tot soiul de acuzaţii pentru care nu s-au găsit probe?
Dacă discursurile preşedintelui Iohannis rămîn aşa cum le scapă şi nimeni nu se ridică să-i atragă atenţia sau să-l trezească din această campanie de tip Putin sau Erdogan, ne-am ars. Ajungem la porţile unui stat disciplinar (cunoscut în istoria europeană) de unde nu mai avem decît un pas pînă la un stat de tip totalitar, construit după o gîndire care nu poate fi explicată decît prin sindroame medicale. Cornel Nistorescu – Editorial