Exclusiv
POMELNICUL LUI CERCEL – EROARE UMANA GRAVA SAU STRATEGIE POLITICO-SOCIALA?
(Preluare Inpolitics):
Legenda spune că Ludovic al 14-lea își făcea cîinii de vînătoare să-l iubească punîndu-și valeții să-i bată cu nuiele în timp ce el le arunca ciocolată. Dacă Ludovic e acum Klaus Iohannis, rolul valeților i-a fost încredințat lui Adrian Streinu Cercel, omul dispus să spună și să propună orice și oricum, dacă e să ne amintim declarațiile lui de pe la gripa aviară și cea porcină pînă azi. Declarații în urma cărora a trebuit cîndva să-și dea demisia din guvern, dar spre norocul lui, nu i-a fost ”acceptată”.
Acum vreo săptămînă, un material incendiar era scurs public prin intermediul unui site de nișă, fără a face valuri însă, între altele și pentru că titlul articolului era unul foarte șters, neinteresant. De remarcat, însă, că autorii articolului curajos semnat ”admin” manifestau largă deschidere către propunerile respective, inclusiv cu precizarea tip fake news că acesta ar conține măsuri deja aplicate în celelalte state: ”Culmea, măsurile din programul profesorului Cercel au fost aplicate rând pe rând de multe de alte state, inclusiv europene, dar NU au fost aplicate de România”.
Măsurile lui Cercel – despre care aflam că sunt concepute de mai multă vreme -, inexistente prin alte state, sunt nu doar aberante și inumane, după cum le-a etichetat însuși președintele Klaus Iohannis, dar ies cu mult din sfera lui de competență, ceea ce e circumstanță agravantă.
Cercel propunea astfel, din poziția de director de spital (despre care aflăm mai multe și interesante de aici), reorganizarea guvernului României prin crearea unui soi de guvern paralel, mergînd pînă la specificarea riguroasă a modului și a timpului în care măsurile guvernamentale să fie executate, indicații pentru Poliție și primării, indicații privind reorganizarea utilităților publice și alte trăsnăi.
De asemenea, Cercel mai venea cu ideea că bătrînii care nu pot sta la domiciliu singuri ori strict cu persoane de aceeași vîrstă trebuie luați și duși în hoteluri și alte asemenea spații, pe o durată de mai multe luni, deci foarte probabil inclusiv după încheierea stării de urgență.
Măsură, declarată ca strict pentru protecția bătrînilor, e pur nazistă și spunem asta în deplină cunoștință de cauză, dat fiind că în decembrie 1942, spre exemplu, Himmler a dat ordin să fie arestaţi și duși în lagărul Auschwitz toţi romii, care, oficial, urmau ”să fie ţinuţi în custodie pentru propria lor protecţie pe durata ostilităţilor”.
În numele ”protecției” s-au comis nenumărate abuzuri de-a lungul istoriei, unele incalificabile. Comunismul nu avea altă preocupare decît ”grija față de om”, iar granițele erau păzite cu arma ca să nu dea iama amărîții din capitalism în paradisul socialist.
Materialul ar fi rămas anonim dacă nu intervenea recent o declarație a ministrului Sănătății, Nelu Tătaru, conform căreia se analizează posibilitatea ca bătrînii să fie ținuți în izolare pînă la finele anului. Scandalul amorsat a dus la documentul lui Streinu Cercel și abia astfel s-a aflat de trăznăile propuse de el.
A reacționat dur presa, au reacționat dur politicienii, Avocatul Poporului și, în fine, președintele Klaus Iohannis, care azi l-a măcelărit, efectiv, pe directorul de la Balș.
”Am avut chiar în aceste zile un contraexemplu de „cum nu” de la un institut, de altfel bine cotat. A apărut o documentație care venea să explice ce trebuia făcut. Așa nu se poate! Nu poate fiecare institut, oricât de bine ar fi cotat, să vină cu un plan propriu, să-l pună pe masă și să spună „așa se va întâmplat”. A apărut o idee care a dus la foarte multă neliniște și vreau să vă spun clar cum stăm aici. Într-un astfel de plan, cineva propunea, de exemplu, o măsură aberantă – aberantă, altfel nu pot să-i spun – cum că persoanele peste 65 de ani să fie carantinate, ba chiar să fie luate de acasă și duse în anumite zone de carantină. Dragii mei, așa ceva nu se întâmpla, este inacceptabil! Noi trăim într-o societate liberă, o societate care se protejează în cazul epidemiei, dar în niciun caz nu venim cu astfel de măsuri totalitare, altfel n-aș putea să le spun! Deci, persoanelor în vârstă le spun clar: stați liniștiți! Nu vine nimeni să vă ia de acasă, să vă ducă în carantină! Nu vine nimeni să vă impună lucruri inumane! Atunci când va fi nevoie vom veni și vă vom explica ce măsuri trebuie luate ca să vă protejați voi față de această boală. În niciun caz – repet, în niciun caz – statul nu va veni să impună astfel de măsuri inumane, care nici nu trebuie discutate într-o societate din secolul XXI”.
Să recapitulăm: președintele României declară despre propunerile medicului Streinu Cercel că sunt ”inumane”, ”totalitare”, ”inacceptabile”, ”aberante”, străine secolului XXI.
Poate pentru prima dată de cînd a început seria inspidelor, sterilelor declarații prezidențiale de la ora 14,00, președintele smulge aprobări pe scară largă.
Un cîștig suficient de mare ca să nu suspectăm la modul cel mai serios o regie de tip Ludovic al 14-lea, cu ai săi cîini sus pomeniți.
Ori, mai degrabă, ca în celebra poveste a rabinului care îl face fericit pe Ițic cerîndu-i să scoată din casă, vaca, oaia, capra și găinile pe care tot la sfatul lui le băgase acolo.
E demnă de luat în seamă ipoteza că în această perioadă, autoritățile se folosesc de oameni precum Cercel, Tătaru, Rafila ori Arafat, aflați în prima linie a organizării defensivei, pentru a induce idei înspăimîntătoare în marele public doar pentru ca le dezamorsa ulterior, spre ușurarea colectivă: Hai că nu-i dracul chiar atît de negru.
Metoda e veche, a folosit-o pe larg și Ceaușescu, a cărui Securitate răspîndea zvonuri alarmante fix înaintea cîte unei scumpiri doar pentru ca oamenii să se relaxeze ulterior, aflînd că măsura nu e chiar așa drastică pe cît se credea.
Să însemne asta că tot pomelnicul lui Cercel e creat doar pentru a panica artificial?
Nu credem, și e aproape sigur că anumite prevederi de acolo vor deveni realitate, într-o formă, desigur, mult mai frumos ambalată. Practic, documentul are și rolul de balon de încercare.
Pare să existe o miză extrem de mare a menținerii bătrînilor în izolare cîteva luni de aici încolo.
O miză care poate fi inclusiv electorală, cum a punctat Călin Popescu Tăriceanu, în condițiile în care cei peste 65 de ani constituie, în principiu, electorat al PSD.
Pentru că, dincolo de gargara cu protejarea cu forța a seniorilor, se vede cu ochiul limpede că aceștia sunt împinși încetul cu încetul spre statutul de pericol public, de focar de infecție cu Covid 19, de oameni care amenință prin însăși existența lor viețile altora.
Și nu e întîmplător faptul că asemenea mesaje sunt promovate mai mult sau mai puțin subtil de susținători ai dreptei, a acelei drepte care acuza bătrînii în 2004, prin pana lui Mircea Mihăieș, că distrug țara prin votul lor.
„Nu mai sînt chiar june, aşa că-mi pot permite să fiu vehement: m-am săturat de votul bătrînilor înfricoşaţi! M-am săturat ca destinul meu de om activ să fie pecetluit de spaimele, frustrările, hachiţele nevrotice ale unei armate în derivă, ale celor care s-au adaptat de minune la situaţia de cerşe-tor, după ce o viaţă întreagă au fost simple dispozitive de ventilare a idioţeniilor comuniste. Ca şi acum cincisprezece ani, ca acum zece ani, ca acum patru ani, pesedeii, cu Năstase şi Iliescu ai lor, sînt votaţi masiv de indivizii incapabili să-şi aducă vreo contribuţie la viaţa socială a ţării. Luaţi la bani mărunţi, ei sînt tocmai generaţia care prin indiferenţă, supuşenie, laşitate şi oportunism la scară naţională au adus ţara la starea de faliment din 1989. Ei sînt aplaudacii din fabrici şi uzine, ei au patentat feluritele tehnici ale furtului de la locul de muncă, ei au adus la perfecţiune dublul limbaj. Ei ne îndemnau şi pe noi să le urmăm exemplul. I-am avut profesori, ne sînt rude şi vecini. Ei ne-au vrut schizofreni, învăţîndu-ne de mici „să nu spunem din casă”, ei ne-au învăţat ce e lenea, neruşinarea şi minciuna. Ei sînt generaţia salvată de la înec de Ion Iliescu în 1990, cînd au fost trecuţi masiv la pensie. Deşi încă în puterea vîrstei, s-au retras rînjînd pe canapele, frecînd pînă la demenţializare remote-ul televizorului şi bîrfind pînă la strepezirea dinţilor pe banca din faţa blocului. Deşi ne-au lăsat o ţară în ruină, au pretenţii la pensii mari şi la gratuităţi masive: la autobuz, la încălzire, la tratament, la spitale, la medicamente. N-au produs şi nu produc nimic, dar continuă să fie stăpînii noştri din umbră. Putem noi să ne dăm de ceasul morţii că vrem în Europa, cu toate riscurile presupuse de această opţiune. Nu, ei vor undeva la mijloc: bunăstarea de „acolo” şi atmosfera de „aici”.” scria Mihăieș înaintea alegerilor din 2004, într-un material, ”Matusalem votează”, mult aclamat de fanii lui Băsescu și ai alianței PNL-PD.
Teza incriminării politico-electorale a bătrînilor, ”știrbii” enervanți ai lui Liiceanu, a revenit ciclic în articole și luări de poziții ale dreptei, de-a lungul anilor.
Regretatul antropolog Vintilă Mihăilescu atrăgea atenția asupra fenomenului, în iunie 2014, în Dilema veche, înaintea altor alegeri prezidențiale:
”Să luăm, de pildă, unul dintre afişele de promovare ale „generaţiei în blugi“: „Ştiai că în România un om în vîrstă decide pentru viitorul a trei tineri care refuză să participe la vot?“ Alături, fotografia unui bătrîn în ultimul hal de decrepitudine, mai înspăimîntătoare decît imaginile acelea de pe pachetele de ţigări, care vor să te facă să te laşi de fumat.o ilustrare a unui tip de discurs pe care îl regăsim, ca atare, şi la actori politici din mai tot spectrul partidelor. Un discurs care face din bătrîni, în general, şi din muncitorii bătrîni, în particular, un Celălalt, străinul interior, jidovul postmodern al unei ciudate democraţii.
Acestei categorii de non-români i se alătură, de mult, o alta: ţăranii, adică populaţia rurală, adică jumătate din populaţia ţării. „Acel electorat va vota, şi ghici care sînt preferinţele sale la vot?“ ne avertiza şi Moise Guran, pentru a convinge electoratul urban să iasă la vot şi să contracareze astfel, pe cît posibil, votul „ălora“. Alte voci, mai direct politice, nu se sfiesc însă de ceva vreme să-i numească pe toţi aceştia, de-a valma – leneşi, beţivi, înapoiaţi etc., pe scurt, alţi străini de ţară. De ţara adevărată, vreau să spun, adică a noastră, a oamenilor care ştim cum ar trebui să fie o ţară. Şi care le explicăm oamenilor de rînd ce trebuie să facă.
Să tragem linie şi să facem o socoteală simplă: bătrînii, în general, muncitorii vîrstnici din urban şi ansamblul ruralului (adică aproximativ două treimi din electorat) nu sînt români adevăraţi şi adevăraţii votanţi democratici ai ţării trebuie să scape de ei. Încercaţi cu cianură, domnilor, e mai rapid!” mai scria antropologul.
Iată, deci, că propunerile lui Streinu Cercel, dincolo de ajutorul dat președintelui de a se prezenta drept un apărător al democrației și al drepturilor omului, contribuie direct sau nu la consolidarea imaginii bătrînilor de vinovași pentru răspîndirea virusului ucigaș.
O imagine pe care, deloc surprinzător, nu o contestă nume precum Mihai Șora – cel care, după mintea lui Streinu, ar trebui să se despartă temporar de soția non-sexagenară – Andrei Pleșu, Victor Rebengiuc, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana și alții, cu toții trecuți de 65 de ani. Deloc surprinzător, vocile intelectualilor seniori ai dreptei s-au stins acum.
Documentul lui Cercel: eroare umană majoră sau strategie bine pusă la punct?
La experiența nu doar medicală, ci și politică a fostului secretar de stat Cercel e greu să mergi pe prima ipoteză.
După acuzațiile neașteptat de dure ale președintelui, doctorul ar trebui să părăsească urgent șefia ”Matei Balș”. Pentru că un ”inuman” nu poate fi șef peste sănătatea umanilor. Dacă va rămîne bine mersi pe post, la fel ca Vela după aberația de acord cu BOR, în pofida criticilor prezidențiale aproape la fel de dure, e clar că teza strategiei va prinde teren.
Articolul POMELNICUL LUI CERCEL – EROARE UMANA GRAVA SAU STRATEGIE POLITICO-SOCIALA? apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.
Exclusiv
Ordinea lucrărilor: când montezi ferestrele față de tencuieli
Meșterul îți spune că poate veni cu ferestrele în două săptămâni, dar zugravii sunt programați chiar de luni. Gresia a fost comandată, iar ușile sunt pe drum. Dintr-odată te trezești cu o întrebare simplă, care ține de logica șantierului: ce se face întâi? Ordinea lucrărilor nu e o chestiune de preferință, ci de consecințe. O fereastră montată prea devreme se poate umple de praf și mortar, iar una montată prea târziu poate bloca tencuiala. Mai jos parcurgem o succesiune rezonabilă, cu explicații pe înțelesul unui proprietar care vrea să nu fie luat prin surprindere.
De ce contează ordinea, nu doar calitatea materialelor
Într-o renovare, fiecare etapă pregătește suprafața pentru următoarea. Instalațiile ascunse în pereți trebuie făcute înainte de tencuială, tencuiala trebuie să se usuce înainte de vopsea, iar pardoseala finală se montează abia când nu mai cade praf de pe pereți. Dacă sari o etapă sau o muți, plătești cu refaceri.
Un exemplu pe care mulți îl trăiesc: parchetul este pus înainte ca zugravii să termine. După câteva zile, pe lemn apar urme de vopsea, de ghips, de pași cu încălțăminte murdară. Chiar dacă se acoperă cu folie, un strat de protecție nu rezistă la șase persoane care lucrează zilnic.
Ordinea depinde și de tipul locuinței. Într-un apartament vechi, cu pereți denivelați, se tencuiește mai mult. Într-un bloc nou, la gri, pereții sunt mai drepți, iar lucrările se reduc. Înainte de orice, cere echipei un grafic simplu, scris, cu etapele și cu perioadele de uscare, pentru a putea pregăti la timp materialele.
Nu te baza pe memorie sau pe promisiuni verbale. Un tabel de o pagină, afișat pe peretele din hol, scutește de multe discuții.
Mai există un factor pe care mulți îl trec cu vederea: programul oamenilor. Un electrician bun poate fi liber doar în două săptămâni, iar un zugrav, abia peste o lună. Dacă ordinea ideală nu se potrivește cu disponibilitatea lor, mai bine amâni o etapă decât să le inversezi, pentru că inversarea se plătește de obicei cu refaceri.
Unde se așază ferestrele și ușile în succesiune
De regulă, tâmplăria exterioară se montează înaintea tencuielilor interioare și a finisajelor, pentru că toc și perete trebuie să se închidă corect, iar locuința să fie ferită de ploaie și vânt. Ușile interioare, în schimb, se pun spre final, după pardoseală și după vopsele, ca să nu fie zgâriate pe parcurs.
Dacă ai chiar acum de ales între variante, sau vrei să înțelegi tipurile de montaj, secțiunea dedicată uși și ferestre de pe RenovăriOnline explică diferențele dintre profile, tipuri de deschidere și ce întrebări să-i pui montatorului înainte de comandă.
O greșeală frecventă este să alegi ferestrele după preț, fără să verifici dimensiunile efective ale golurilor. Dacă peretele nu este tencuit, grosimea stratului final schimbă adâncimea ferestrei. Măsurătorile se confirmă la fața locului, cu echipa de montaj, nu din plan.
Lasă marginile ferestrelor protejate cu folie până la sfârșit, pentru că mortarul și vopseaua lasă urme greu de scos. După montaj, verifică cum se închid și se deschid canaturile, apoi cere montatorului să le regleze.
Mai e un aspect practic: temperatura. Mortarul și spumele de montaj au limite de lucru, iar iarna sau în zilele foarte călduroase rezultatul poate fi mai slab. Întreabă montatorii dacă au restricții de sezon și programează lucrarea în zilele potrivite, chiar dacă asta înseamnă să mai aștepți puțin.
Etapa murdară: instalații, tencuieli și șape
Înainte de a vedea ceva frumos în casă, trebuie trecut prin partea cea mai zgomotoasă. Se fac mai întâi spargerile necesare, apoi traseele pentru apă, canalizare și electric. Abia după ce acestea sunt verificate se închid șlițurile și se trece la tencuit.
Tencuiala are nevoie de timp, iar graba se plătește. Un perete tencuit și vopsit prea repede se poate umfla sau fisura, iar umezeala rămasă în interior va ieși la suprafață sub forma unor pete sau a unei vopsele care se desprinde. Timpii de uscare depind de material, de grosime și de condițiile din încăpere, deci întreabă meșterul și ia-i în serios recomandarea.
Șapa se toarnă după tencuieli, uneori înainte, în funcție de proiect, și are la rândul ei o perioadă de uscare înainte de pardoseala finală. Aerisirea camerei ajută, dar fără curenți puternici care ar putea usca suprafața prea repede.
În această etapă, casa arată cel mai prost. Nu te descuraja: este normal ca totul să pară un câmp de luptă. Important este ca fiecare strat să se termine corect și să fie lăsat să se așeze.
Pregătește locuința pentru praf: mută mobila, acoperă ce rămâne cu folie groasă și sigilează ușile spre încăperile deja terminate. Praful de șlefuit sau de tencuială ajunge peste tot, chiar și prin sertare. Câteva ore de protecție la început economisesc zile de curățenie la final.
Tencuiala cu ipsos sau cu ciment, pusă la locul ei
Nu toate încăperile au nevoie de același material. Ipsosul este plăcut la aplicare și dă o suprafață netedă în încăperile uscate, în timp ce cimentul rezistă mai bine la umezeală și se folosește în zone mai solicitate. Dacă te îndoiești, nu amesteca soluțiile pe același perete fără sfatul unui specialist.
Alegerea se face în funcție de cameră, de starea pereților și de ce urmează după. Detaliile despre tencuielile cu ipsos sau ciment și despre locurile potrivite pentru fiecare le găsești într-un material dedicat pe același site, util dacă vrei să discuți informat cu echipa.
Atenție la compatibilitatea straturilor: un grund nepotrivit, o vopsea aplicată pe o suprafață încă umedă sau o glet pus peste un strat friabil duc la probleme care se văd după câteva luni. Cere ca fiecare produs să fie folosit conform fișei lui tehnice.
Notează marca și lotul materialelor folosite. Dacă peste ani trebuie să faci o reparație locală, vei ști exact ce să cumperi pentru a obține un aspect uniform.
Dacă ai perete cu urme vechi de igrasie sau cu fisuri mari, rezolvă mai întâi cauza, nu doar aspectul. O tencuială nouă pusă peste o problemă netratată va ceda în scurt timp, indiferent de materialul ales. Cere echipei o părere sinceră și nu te grăbi să acoperi ce ar trebui mai întâi înțeles.
Finisajele: vopsea, pardoseală și detalii
După ce tencuielile sunt uscate, urmează gletul, grundul și vopseaua, apoi, de obicei, pardoseala, plintele și ușile. Unii montează pardoseala înaintea vopselei finale, alții invers. Ambele variante pot funcționa, dar cu protecții adecvate și cu o echipă care respectă ordinea convenită.
Plintele se pun la final, la fel ca ușile, pentru că ele ascund rosturile și trebuie să fie în ton cu restul. Prizele, întrerupătoarele și corpurile de iluminat vin ultimele, pentru a nu fi murdărite de vopsea.
Fă un tur al locuinței cu o listă de verificare: colțuri drepte, vopsea uniformă, rosturi curate, uși care se închid fără să frece. Notează fiecare defect pe un bilet adeziv, apoi cere remedierea înainte de plata finală.
Nu acorda importanță doar aspectului: verifică și funcționarea. Un întrerupător care nu răspunde sau o ușă care se blochează sunt mai ușor de reparat acum, cât echipa încă lucrează, decât peste o lună.
Culorile merită testate la lumina din casă, nu din catalog. Pune pe perete o probă mare, privește-o dimineața și seara, apoi decide. Un ton care arată bine într-un magazin poate părea cu totul altfel într-o cameră cu ferestre spre nord, iar vopsitul dublu, după regret, e costisitor.
Cum ții șantierul sub control fără să stai acolo zilnic
Nu e nevoie să fii prezent opt ore pe zi, dar o vizită scurtă, de două sau trei ori pe săptămână, face diferența. Vino cu telefonul încărcat, fotografiază etapele ascunse, cum ar fi țevile înainte de tencuit, și trimite poze pe grupul comun. Ele valorează mult dacă apare o întrebare ulterioară.
Stabilește un singur interlocutor din partea echipei și o singură cale de comunicare. Dacă transmiți aceeași cerere unui zugrav, unui electrician și șefului de echipă, vei primi trei interpretări. Un mesaj scris, clar, la sfârșitul vizitei, evită confuziile.
Verifică lunar bugetul față de plan. Cheltuielile mici, adunate, ajung să conteze. Păstrează o rezervă pentru surprize, pentru că în orice casă veche există una, ascunsă după perete.
Pregătește-te și pentru întârzieri. O livrare amânată de furnizor nu înseamnă o catastrofă, ci doar o mutare în grafic. Dacă ai un plan alternativ, de pildă o lucrare care poate fi făcută între timp, nu pierzi zile.
La final, strânge actele: garanțiile pentru ferestre, fișele materialelor, facturile și un proces-verbal de predare semnat. Unele defecte apar abia după câteva luni, iar un dosar ordonat te ajută să ceri remedierea fără discuții lungi. Un folder în telefon cu pozele etapelor ascunse completează tabloul.
Înainte de prima zi de lucru, cere un grafic scris cu etapele și timpii de uscare, apoi verifică dacă tâmplăria, instalațiile și tencuielile apar în ordinea logică. Dacă un termen ți se pare nerealist, întreabă de ce. O discuție de zece minute acum poate evita săptămâni de refaceri mai târziu.
Exclusiv
Când o neînțelegere în familie merită să ajungă în instanță
Aproape fiecare familie are o poveste despre un teren, o casă la țară sau un set de bijuterii care a stricat o relație de ani de zile. La început pare o chestiune minoră, o vorbă spusă greșit la o înmormântare, o promisiune neînscrisă nicăieri. Apoi lucrurile se strâng ca un nod, iar cineva rostește fraza care schimbă tonul discuției: ne vedem în instanță. Noi, cei care am trecut pe lângă astfel de situații ca martori sau ca rude, am observat că decizia de a merge la proces se ia rar la rece. De aceea merită să stăm puțin și să ne întrebăm când este într-adevăr drumul potrivit și când mai există alte variante.
Ce ne face să ajungem repede la ultimul cuvânt
Primul lucru pe care îl remarcăm este că disputele de familie au rareori legătură doar cu banii sau cu lucrurile disputate. În spatele unui hotar contestat stă adesea o supărare veche, o impresie că un frate a fost favorizat sau că cineva a îngrijit un părinte bolnav fără recunoaștere. Obiectul disputei devine un fel de scuză pentru o rană mai adâncă.
Acest amestec dintre emoții și interese practice explică de ce discuțiile ajung atât de repede în punctul în care fiecare pretinde că are dreptate absolută. Cei implicați nu mai ascultă, ci își pregătesc replica. Un mic detaliu personal: în familia noastră, o ceartă pe tema unui gard de pe marginea unui teren a durat cinci ani, iar gardul nu a mai contat de mult când s-a ajuns la o înțelegere.
Când simți că discuția a devenit mai mult despre orgoliu decât despre ce se cere de fapt, e un semnal bun să te oprești și să te întrebi ce vrei cu adevărat de la această situație. Vrei un rezultat concret, o recunoaștere sau doar să nu pierzi? Răspunsul sincer schimbă strategia.
Ajută și să observi limbajul folosit. Cuvintele întotdeauna și niciodată apar des în certurile de familie: tu niciodată nu ai ajutat, voi întotdeauna ați primit mai mult. Ele închid ușa, pentru că nimeni nu poate recunoaște că a greșit tot timpul. Dacă reușești să le înlocuiești cu fapte concrete, cu date și situații, discuția devine rezolvabilă.
Etapele pe care merită să le încerci înainte de proces
În cele mai multe cazuri, drumul rezonabil începe cu o discuție calmă, preferabil cu un mediator informal, de pildă un unchi respectat sau un prieten al familiei care nu ia partea nimănui. Se poate scrie pe o foaie ce se dorește de fiecare parte și se caută punctele comune. Uneori, simplul fapt că cineva ascultă fără să întrerupă reduce tensiunea.
Dacă discuția nu duce nicăieri, urmează de obicei o scrisoare sau o notificare scrisă, prin care ceri clar un lucru și îți anunți intenția de a merge mai departe. Un astfel de document are rol dublu: arată seriozitate și te ajută să-ți ordonezi propriile argumente. Pentru multe litigii, există și posibilitatea medierii, o procedură în care un specialist neutru ajută părțile să ajungă la o înțelegere pe care o semnează împreună.
Aceste pași nu garantează reușita, dar lasă relațiile mai puțin rănite și economisesc timp. Un proces poate dura ani, iar în tot acest timp rudele rămân în tabere separate, la nunți și la sărbători. Iar un acord scris, bine pus la punct, are aceeași putere practică ca și o hotărâre, dacă este redactat corect.
Mediatorul nu este judecător și nu dă verdicte. El pune întrebări, reformulează, propune pauze, ține discuția pe subiect. Mulți dintre cei care au trecut printr-o mediere spun că cel mai greu a fost să vorbească civilizat în aceeași cameră, nu să ajungă la o sumă sau la o împărțeală. Odată trecut acest prag, restul este adesea o chestiune de calcule.
Când procesul devine totuși varianta rezonabilă
Există situații în care nu mai ai alternative. Când cealaltă parte refuză orice discuție, când se schimbă fapte pe teren fără acordul tău, când termenele de prescripție se apropie sau când e vorba de un drept pe care legea îl protejează explicit, instanța este calea normală. Nu e un act de ostilitate, ci un mod civilizat de a lăsa o a treia persoană, imparțială, să decidă.
În astfel de momente, informarea corectă face diferența. Citim mult prea des despre oameni care au pierdut un drept pur și simplu pentru că au așteptat prea mult sau pentru că nu au știut ce acte trebuiau păstrate. Pentru cei care vor să înțeleagă cum se desfășoară în general un conflict civil, de la prima cerere până la hotărâre, și ce implică fiecare etapă, o privire de ansamblu poate fi găsită în secțiunea Litigii de pe avocaturaonline.eu, redactată pe înțelesul celor fără pregătire juridică.
Să știi la ce te aștepți este jumătate din liniște. Procesul nu e rapid, cere acte, uneori martori și multă răbdare, iar rezultatul nu poate fi garantat de nimeni. Orice persoană care îți promite altfel merită privită cu rezervă.
Mai e un aspect de care ne amintim rar: costurile nu sunt doar financiare. Un proces consumă energie, somn și bunăvoință față de cei din jur. Cei care au fost implicați într-unul spun că gândul la ședința următoare i-a urmărit luni întregi, chiar și în zile fără nicio obligație. E o resursă pe care merită s-o iei în calcul, alături de taxe și onorarii.
Actele pe care le ținem în ordine, din timp
Un obicei pe care îl recomandăm tuturor, indiferent de situație, este să avem un dosar cu documentele importante: acte de proprietate, certificate de stare civilă, testamente, contracte, chitanțe pentru lucrări sau plăți mai mari. Se pare că mulți constată lipsa lor abia când au nevoie, adică în cel mai prost moment.
Merită să păstrezi și corespondența care dovedește o înțelegere: mesaje, e-mailuri, scrisori. Nu pentru a le folosi împotriva cuiva, ci pentru a putea arăta ce s-a stabilit. O înțelegere verbală, oricât de sinceră, este greu de demonstrat după mulți ani, mai ales când martorii nu mai sunt sau își amintesc diferit.
Pentru bunurile moștenite, mai ales cele rămase de la părinți sau bunici, ordinea actelor contează dublu. Terenurile cu hotare neclare, casele cu extinderi neînscrise la cadastru sau conturile neînchise provoacă mai multe discuții decât se crede. Un weekend petrecut verificând ce e înscris și ce nu poate preveni ani de neplăceri.
Dacă urmează o schimbare importantă, cum ar fi o donație, o împărțeală sau o vânzare între rude, e bine să faci totul în scris și, de preferință, cu sprijinul unui profesionist. Costul consultației e mic față de cel al unui conflict ce poate dura zeci de luni.
Cum lucrezi cu un avocat fără să te simți pierdut
Mulți amână prima discuție cu un avocat de teamă că va fi costisitoare sau că vor fi tratați cu superioritate. În practică, o primă întâlnire bună seamănă cu o discuție de lămurire: povestești situația, arăți documentele, afli ce opțiuni există și cam ce implică fiecare. Nu ești obligat să alegi nimic pe loc.
Pregătește-te scriind pe o foaie, în ordine cronologică, ce s-a întâmplat, cu date aproximative. Adu actele în copie, notează întrebările. Avocatul nu poate ghici ce nu spui, iar o poveste ordonată îi permite să identifice mai repede punctele slabe și pe cele forte.
Fii deschis și cu partea care nu îți convine. Dacă ai greșit ceva, e mai bine să afle de la tine decât din probele celeilalte părți. Poți vizita și avocaturaonline.eu pentru a vedea ce teme sunt explicate acolo și a-ți pregăti întrebările înainte de întâlnire. Iar la final, cere să ți se spună în cuvinte simple ce urmează, cât ar putea dura și ce costuri sunt previzibile.
Nu te teme să ceri clarificări atunci când nu înțelegi un termen. Limbajul juridic poate fi încărcat, iar un bun profesionist nu se supără dacă îi ceri o variantă în cuvinte de zi cu zi. De fapt, felul în care îți explică spune destul despre cum va decurge colaborarea.
Ce rămâne după ce hotărârea s-a dat
Un lucru pe care îl uităm când ne pregătim de proces este ziua de după. Hotărârea se pronunță, cineva câștigă, altcineva pierde, iar viața merge mai departe, cu aceiași oameni la aceeași masă de Crăciun. Întrebarea este cum vrei să arate relația respectivă în cinci ani.
Nu spunem că trebuie evitat orice conflict. Unele drepturi se apără, iar a le ignora poate fi o formă de nedreptate față de tine și față de ceilalți. Dar merită să alegem, de fiecare dată, cea mai blândă cale care ne apără ce contează cu adevărat. Uneori, această cale înseamnă să cedezi o parte pentru a păstra relația; alteori înseamnă să mergi până la capăt fără ranchiună.
Dacă te afli acum într-o astfel de situație, începe cu un pas mic: strânge actele, scrie ce vrei, vorbește cu o persoană de încredere și apoi cu un specialist. Nu lua nicio decizie în plin val de nervi. Un plan făcut cu mintea limpede va fi mereu mai bun decât o replică aruncată într-o seară proastă. Iar informațiile din acest text sunt doar principii generale, nu un sfat juridic pentru cazul tău anume.
Exclusiv
Festivalul Suflet de România: Peste 100 de producători și artizani locali, apreciați de 25.000 de participanți sosiți pe Domeniul Regal Săvârșin
Pentru al patrulea an consecutiv, în ultimul weekend al lunii aprilie, festivalul Suflet de România a readus la viață lumea satului de altădată, cu artizani ai gustului autentic, meșteșugari gata să arate tainele unor meserii transmise din moși-strămoși și cu artiști din și pentru toate generațiile. A fost cea mai amplă ediție organizată până acum de Profi, cu peste 25.000 de participanți din toate colțurile țării și chiar din afara granițelor, care pe parcursul a două zile au descoperit cum sunt continuate tradițiile, unind comunitățile.
Pe lângă întâlnirea cu mici producători locali, meșteșugari și artizani din toată România, vizitatorii s-au bucurat de ateliere cu meșteșugari iscusiți, piese de teatru în aer liber, dansuri populare, concerte live și de o intervenție surpriză a Grupului Vocal SONG. Pe scena celei de-a patra ediții a festivalului Suflet de România au urcat, între alții, Theo Rose, Damian Drăghici & Brothers, Nicolae Furdui Iancu, Nicoleta Voica, David Ciente, Maria Chivu și Grupul Jianca.
Evenimentul s-a desfășurat cu participarea Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei României, a Alteței Sale Regale Radu, Principele Consort al României, alături de Xavier Piesvaux, Country Manager Ahold Delhaize România, Mihai Spulber, Business Unit Lead Profi, Gabriela Sîrbu, Director de sustenabilitate Ahold Delhaize România, numeroase oficialități, autorități centrale și locale și alți reprezentanți Profi și Mega Image. Startul oficial a fost dat sâmbătă, după ce distinsul grup a încheiat un tur al micilor producători și artizani.
Evenimentul a continuat și tradiția caravanei medicale, oferind din nou consultații gratuite pentru comunitatea din Săvârșin și împrejurimi, cu ajutorul unor medici specialiști în oftalmologie, cardiologie, neurologie, pneumologie și ORL. Pentru a veni în sprijinul oamenilor, mai ales al celor cu posibilitate redusă de deplasare, Profi a adus aproape de ei servicii medicale de calitate, prin implicarea experților de la Asociația ATI „Aurel Mogoșeanu” din Timișoara.
„Suflet de România este o oglindă pentru tot ceea ce este frumos, bun și pentru ceea ce ne face bine și merită păstrat și transmis mai departe. Festivalul care la actuala ediție a adunat peste 25.000 de participanți veniți din toate colțurile țării, dar și din afara granițelor, arată cum se pot consolida comunitățile și susține micii producători locali, artizanii și meșteșugarii români pentru a face în continuare ceea ce știu ei cel mai bine. Festivalul nu are o miză economică pentru Profi, dar aduce un câștig clar pentru români și pentru România. Împreună învățăm cum să promovăm tradițiile și să susținem comunități, să fim uniți în jurul valorilor autentice și să redescoperim bucuria de a petrece timp împreună în mijlocul naturii, mai conectați unii cu ceilalți”, declară Gabriela Sîrbu, Director de sustenabilitate Ahold Delhaize România.
Festivalul Suflet de România încurajează comunitatea să se conecteze la valorile autentice, la gusturile bune și la tradițiile satului românesc prin intermediul unor experiențe trăite într-un cadru natural în care este recreată lumea rurală.
Tradiție pentru susținerea producătorilor locali
La Profi implicarea în comunitate este o tradiție căreia îi sunt dedicate timp și resurse, inclusiv Raftul cu Bunătăți Locale, cel mai amplu program de susținere a micilor producători locali artizanali. Dincolo de prezența la Raftul cu Bunătăți Locale din magazinele Profi, micii producători locali își spun poveștile și își prezintă oferta și pe cea mai amplă și premiată platformă națională de promovare a lor, Via-Profi.ro, prin intermediul căreia oricine poate porni într-o călătorie plină de savoare a gusturilor din România.
Prin numărul angajaților săi, Profi, parte din grupul Ahold Delhaize, este în topul angajatorilor privați din România. PROFI SUPER, PROFI GO și PROFI LOCO, formatele de magazin ale rețelei, au o gamă de 5.000 de produse apreciate de cei peste 1,6 milioane de clienți care zilnic își fac aici cumpărăturile. Mai bine de 94% dintre aceste produse provin de la parteneri din România.
-
Afaceriacum 3 luniServiciile de Debitare Laser, Îndoire a Tablei și Prelucrări Mecanice oferite de LASER PROCESSING ROMANIA
-
Afaceriacum 3 luniGama de Mobilă de Living de la Homemobili.ro: Eleganță și Funcționalitate pentru Fiecare Casă
-
Uncategorizedacum 3 luniGama de Conveioare, Rampe de Egalizare și Lifturi Hidraulice de la SKBS România
-
Administrație localăacum 2 săptămâniFeedbackul de la colegi: cum îl ceri și cum îl folosești
-
Sportacum 3 luni24h Endurance Bike Race 2026: 640 de kilometri în 24 de ore la MotorPark România
-
Viața în Prahovaacum 2 luni10 idei pentru amenajarea unei terase pe care să o folosești mai des
-
Administrație localăacum 2 luniCe ne-a învățat biroul de acasă despre luxul de a face un singur lucru
-
Uncategorizedacum 3 luni
Transport persoane România – Germania și România – Italia: Topala Travel și Luk-Travel, ghid complet


