Joi după-amiază, un coleg îți dă o foaie împăturită și spune: „De luna asta tu te ocupi de meciurile noastre de fotbal, că eu mă mut pe alt proiect.” Ai spus un da neatent și te trezești cu o listă de douăsprezece nume, un teren rezervat marțea și un regulament care, între timp, s-a schimbat: se joacă cu alt număr de oameni pe echipă, iar înlocuirile se fac altfel. Nimeni nu te-a întrebat dacă te pricepi. Vestea bună e că organizarea unui meci între colegi nu cere un talent special, ci câteva obiceiuri simple, care te scutesc de ore de telefoane și de discuții fără rost.

Citește regulile noi cu un creion în mână

Când regulile se schimbă, primul instinct este să le spui oamenilor vestea pe loc și apoi să te apuci de rezolvat. Mai bine oprește-te o jumătate de oră și citește tot, dar cu un creion. Subliniază ce e nou, încercuiește ce nu înțelegi și scrie pe margine câte o întrebare. Aproape întotdeauna, două-trei întrebări se lămuresc singure după a doua lectură.

Compară apoi varianta nouă cu cea veche, pe două coloane: ce rămâne la fel, ce dispare, ce apare. Veți găsi probabil că din zece puncte doar două sau trei vă afectează. Restul sunt formulări, ordine administrativă, lucruri care nu ating munca ta. O schimbare care pare uriașă se dovedește, de obicei, o ajustare mică, dacă o privești cu răbdare.

Dacă ceva rămâne neclar, întreabă pe cineva care a mai trecut printr-o schimbare similară: organizatorul terenului, un coleg din altă echipă, cineva care joacă de mulți ani. Formulează întrebarea concret: „dacă un jucător pleacă mai devreme, poate fi înlocuit?”. Un răspuns scurt și precis face mai mult decât zece mesaje generale, iar tu rămâi cu o regulă pe care o poți explica altora.

Notează răspunsurile primite pe aceeași foaie, lângă întrebare. Peste două săptămâni, când cineva te va întreba același lucru, nu va trebui să cauți din nou prin mesaje vechi. Mica ta agendă de organizator devine, fără să-ți dai seama, o sursă de încredere pentru ceilalți, iar încrederea asta contează mai mult decât orice cunoaștere a regulamentului pe de rost.

Spune-le oamenilor doar ce li se schimbă lor

Odată înțelese regulile, nu le trimite toate odată într-un mesaj de pagină întreagă. Nimeni nu citește patru paragrafe despre numărul de jucători. Alege ce îi privește direct pe colegi: ora, locul, cine aduce mingile, ce se întâmplă dacă nu poți veni. Restul rămâne la tine, ca informație de rezervă, pentru când apare o întrebare.

Un mesaj bun are trei părți: ce s-a schimbat, de când se aplică și cui să se adreseze cine are neclarități. De exemplu: „De marți jucăm câte cinci pe echipă, nu mai șase. Lista o fac eu, scrieți-mi până luni la prânz dacă veniți.” Atât. Dacă ai nevoie de context suplimentar, îl dai la fața locului, când oamenii sunt deja în vestiar și au mintea liberă.

Pentru cine vrea să urmărească și competițiile mari, să afle rezultate sau să se uite la ce se mai schimbă în sportul de performanță, poate arunca un ochi pe Gazeta Sportului. Nu e o lectură obligatorie pentru echipa de la birou, dar câteodată un subiect din știri aprinde discuția dinaintea meciului și ajută oamenii să se simtă mai aproape unii de alții.

Fii atent și la oamenii mai tăcuți din grup. Cei care nu spun nimic nu sunt neapărat de acord, uneori doar nu vor să deranjeze. Întreabă-i discret, după meci, dacă li se potrivește ora sau dacă ar prefera altă poziție în echipă. O jumătate de minut de atenție în plus te scutește de situația în care cineva renunță în liniște după a treia săptămână.

Un program simplu, fără complicații de prisos

Cea mai mare greșeală a celor care primesc o sarcină nouă este să construiască un sistem prea sofisticat. Un tabel cu trei foi, un grup de mesaje cu zece reguli și o aplicație pe care nimeni n-o deschide nu rezolvă nimic. Pentru douăsprezece persoane, ajunge o singură listă, într-un loc unde toți se uită oricum: grupul de mesaje sau un fișier comun.

Pune în listă data, ora, locul și numele celor care s-au anunțat. Adaugă o coloană pentru „poate”, fiindcă sunt oameni care nu pot promite din timp. Cu o seară înainte, întreabă-i direct pe cei din coloana aceea. Metoda e rudimentară, dar o să te scutească de situația în care ajungi pe teren cu opt oameni, din care doi uită ghetele.

Fixează un obicei: aceeași zi, aceeași oră, același loc. Oamenii se obișnuiesc și vin ca la o programare. Dacă schimbi ceva, anunță cu cel puțin o săptămână înainte. Predictibilitatea e un fel de politețe, iar echipele care au un ritm regulat se descurcă mai bine chiar și atunci când le lipsesc câțiva jucători.

Un exemplu din viața reală: într-o echipă de birou, cineva a hotărât că meciul se mută de la marți la miercuri, fără să întrebe pe nimeni. A doua săptămână veniseră șase oameni din doisprezece. Nu fiindcă ar fi fost supărați, ci pentru că miercurea cei mai mulți aveau ședință. De atunci, orice schimbare de zi se hotărăște cu un sondaj simplu, în care răspunde fiecare, în două minute.

Ce faci când cineva nu e de acord

Într-o echipă de amatori, dezacordurile apar mai ales pentru lucruri mărunte: cine joacă mai mult, cine a ratat un gol, cine e mereu pe bancă. Când ești noul organizator, tentația e să te pui bine cu toți și să cedezi mereu. Rezultatul e un grup în care deciziile se schimbă după cine strigă mai tare.

Mai bine pregătește două-trei principii și anunță-le de la început. Toți joacă măcar jumătate din meci, cine anunță la timp că nu poate nu e penalizat, iar o decizie luată la teren se respectă până la final. Nu trebuie să fii sever, ci previzibil. Oamenii acceptă aproape orice regulă atâta timp cât e aceeași pentru toți și e spusă din timp.

Dacă apare totuși un conflict, discută cu persoana în particular, nu în fața grupului. O întrebare simplă, „cum ai vedea tu situația?”, dezamorsează mai mult decât o explicație lungă. Iar dacă regula nu funcționează, recunoaște-o și schimbă-o la următoarea întâlnire. Un organizator care își corectează deciziile câștigă respectul mai repede decât unul care are mereu dreptate.

Cu timpul vei învăța să recunoști și momentele în care mai bine taci. După un meci strâns, cu emoții și cu o decizie contestată, nu e momentul pentru discursuri despre reguli. Lasă lucrurile să se așeze, iar a doua zi, într-un mesaj scurt și calm, reamintește principiile. Așa se evită tensiunile care se adună și, peste o lună, ar putea rupe grupul în două tabere.

Sportul amator ca parte din ritmul tău

După câteva săptămâni, vei observa că meciul de marți nu mai e doar o sarcină, ci un reper în program. Mișcarea regulată, chiar și o oră pe săptămână, schimbă felul în care te simți la mijlocul zilei, iar discuțiile de după meci aduc o apropiere pe care nu o obții în ședințe. Nu e nevoie să promiți nimănui performanțe, doar să aveți un obicei care vă face să plecați de la birou mai relaxați.

Pentru idei despre cum se leagă mișcarea de restul zilei, de la mese ușoare la timp liber și hobby-uri, poți răsfoi idei de lifestyle pentru ritmul zilnic. Alege doar ce ți se potrivește, nu încerca să schimbi totul în același timp. Sănătatea nu se construiește cu hotărâri spectaculoase, ci cu obiceiuri mici, care se pot ține mult timp.

Dacă ai probleme de sănătate sau nu te-ai mișcat de mult, începe cu moderație și cere sfatul medicului înainte de efort mai intens. Meciurile între colegi trebuie să fie plăcute, nu un test. Spune-le și celorlalți să se încălzească zece minute și să renunțe fără rușine la o acțiune dacă nu se simt bine.

Banii și logistica, pe înțelesul tuturor

Aproape orice echipă de amatori are cheltuieli mici: teren, mingi, apă, poate niște veste colorate. Dacă nu stabilești de la început cine le plătește și cum se strâng banii, se ajunge repede la discuții incomode. Cel mai simplu este un sistem prin rotație sau o sumă fixă, strânsă o dată pe lună, notată într-un singur loc.

Fii transparent. Scrie câți bani s-au strâns, câți s-au cheltuit și pe ce. Nu pentru că ți-ar cere cineva socoteală, ci pentru că o evidență clară previne neîncrederea. Nu e nevoie de cifre complicate, o listă cu trei rânduri este suficientă. Dacă cineva întârzie cu contribuția, nu-l eticheta în fața altora; un mesaj discret, la două zile după ce s-a strâns suma, rezolvă aproape mereu situația. Dacă rămâne ceva, puteți cumpăra o minge nouă sau puteți face o ieșire la finalul sezonului.

Ține minte și lucrurile care nu se văd: cine are cheia de la vestiar, unde se lasă mingile, ce se face în caz de ploaie. Un telefon sau un mesaj de rezervă în ziua meciului e mai ieftin decât un teren plătit și nefolosit. Cu timpul, vei avea o mică listă de verificare pe care o parcurgi în două minute.

Prima ta sarcină concretă: ia foaia pe care ți-a dat-o colegul, citește regulamentul nou o dată cu creionul în mână și scrie un mesaj de cinci rânduri către echipă. Fixează apoi data următorului meci și pune lista într-un loc comun. Restul se rezolvă pe parcurs, pas cu pas. După două săptămâni, întreabă-i pe colegi ce ar îmbunătăți și ține cont de ce spun.

Ai tot spus că începi de luni, de trei luni încoace. Pantofii de sport stau lângă ușă, aplicația de pași nu a mai fost deschisă, iar calendarul se umple cu cumpărături, drumuri și mese în familie. Pentru cine cântărește fiecare decizie până își pierde cheful, pragul sărbătorilor e un moment ciudat: pare cel mai nepotrivit timp pentru un început și, în același timp, singurul în care chiar îți dorești o schimbare. Întrebările de mai jos sunt cele pe care și le pun, de obicei, oamenii aflați exact aici. Răspunsurile sunt scurte pe alocuri și prudente peste tot.

De ce mă blochez tocmai când vreau să încep?

Pentru că ai prea multe variante în față. Cine ia greu decizii nu se teme de efort, ci de alegerea greșită: ce sport, la ce oră, cu ce echipament, pe ce traseu. Fiecare întrebare pare mică, dar împreună formează un zid. În plus, în perioada dinaintea sărbătorilor apare și o presiune de bilanț, adică senzația că ai pierdut un an și trebuie să-l recuperezi dintr-odată. Ea împinge spre planuri mari, iar planurile mari sunt exact cele care se amână.

Un truc simplu: scoate din ecuație tot ce poate fi decis o singură dată. Hotărăști odată pentru toate că mergi pe același traseu, în aceeași încălțăminte, la ora la care oricum ieși din casă. Nu e plictisitor, e economie de energie. O minte obosită de alegeri are nevoie de un tipar, nu de inspirație, iar inspirația e oricum rară în decembrie, când se întunecă la patru și jumătate după-amiaza.

Mai există un motiv despre care se vorbește puțin: perfecționismul. Dacă nu poți face o oră întreagă, ai tendința să nu faci nimic. Doar că o schimbare care începe cu zece minute are șanse mult mai mari să supraviețuiască primei săptămâni aglomerate decât una care începe cu o oră și se oprește a doua zi.

Cât de puțin e prea puțin?

Întrebarea apare aproape întotdeauna sub forma unei dileme: dacă tot nu pot face lucrurile cum trebuie, mai bine nu le fac. E o capcană obișnuită la cei care compară zilnic variantele și vor varianta perfectă. Numai că varianta perfectă nu există, există doar varianta pe care o repeți.

Aproape niciodată nu e prea puțin, dacă se repetă. Zece-cincisprezece minute de mers vioi în jurul blocului, urcatul scărilor în loc de lift sau câteva exerciții de mobilitate lângă canapea nu par un program, dar sunt un obicei în formare. Corpul are nevoie de semnalul că mișcarea revine în rutină, nu de un examen. Iar pentru cineva care amână de mult, primul semnal e mai important decât intensitatea.

Un reper practic ar fi acesta: la finalul mișcării ar trebui să te simți mai bine decât la început, nu epuizat. Dacă te trezești gâfâind, cu mușchii care protestează două zile, mintea îți va aduce rapid argumente împotriva zilei următoare. Dacă ai terminat cu senzația că ai fi putut continua, a doua zi vei ieși mai ușor din casă. Așa se construiește încrederea, cu doze mici, în fiecare zi.

Pentru cine are afecțiuni, a trecut mult timp de la ultima activitate sau simte dureri neobișnuite, o discuție scurtă cu medicul de familie nu strică niciodată. Nu e o formalitate, e un mod de a te asigura că ritmul pe care îl alegi se potrivește cu corpul pe care îl ai acum, nu cu cel de acum zece ani.

Cum încap zece minute într-o săptămână plină de pregătiri?

Prima reacție este să cauți timp liber, dar în săptămâna dinaintea sărbătorilor timpul liber nu există. Ce există sunt rutine mărunte, repetate zilnic fără să te gândești: ceaiul de seară, spălatul vaselor, drumul până la magazinul din colț. Acolo se află, de fapt, spațiul pentru mișcare.

Cu ajutorul unor ancore. Nu ai nevoie de timp liber, ci de un moment care există deja. Cafeaua pusă la fiert, telefonul pus la încărcat, cratița care se răcește înainte de masă: toate sunt pauze mici, ușor de folosit. Lipești mișcarea de ele și nu mai negociezi cu tine în fiecare dimineață. Ancora face treaba pe care ar trebui s-o facă motivația.

Un alt aliat e pregătirea din seara dinainte. Hainele pregătite pe scaun, pantofii la ușă, o sticlă de apă pe masă. Oamenii care ezită mult sunt adesea cei care pierd cele mai multe minute în fața dulapului, așa că fiecare detaliu rezolvat în avans îți ia din mână un motiv de amânare. Pare un lucru banal, dar diferența se vede în prima săptămână.

Și mai e partea socială. Dacă ai un vecin sau o prietenă cu care ieși la mers de două ori pe săptămână, nu mai ești singurul responsabil pentru decizie. Ei așteaptă la ușă, tu ieși. Pentru cei care cântăresc totul la nesfârșit, un angajament față de altcineva e uneori exact ce lipsește. Iar discuțiile din timpul plimbării fac minutele să treacă fără să le numeri.

Merită să încerc alergarea?

Poate, dar nu din prima zi. Alergarea atrage mulți începători pentru că pare simplă: ieși și mergi înainte. În realitate, primele săptămâni cer răbdare, iar o greșeală frecventă este pornirea prea rapidă. Mulți se plâng de junghiul din coastă, care apare tocmai când ritmul e prea alert, respirația e superficială sau ai mâncat prea aproape de efort. Dacă tema te interesează, un material de pe Jurnal de Echilibru despre junghiul din coastă la alergare explică pe îndelete cauzele obișnuite și ce se poate ajusta.

Până atunci, o variantă mai blândă este alternanța: un minut de alergare ușoară, două de mers, repetate de câteva ori. Nu e rușinos, e exact ceea ce fac și oamenii care aleargă de ani de zile când revin după o pauză. Importantă e ușurința: dacă poți purta o conversație în timp ce te miști, probabil ești în zona bună.

Un detaliu pe care începătorii îl uită: pantofii. Perechea veche, tocită pe o parte, poate transforma o ieșire plăcută într-o săptămână de dureri la glezne. Nu e nevoie de modele scumpe, ci de o talpă care nu e uzată și de o mărime în care degetele au loc. Încălzirea contează și ea mai mult decât pare. Câteva rotiri de glezne, genunchi ridicați pe loc și un mers mai lent la început pregătesc articulațiile pentru ceea ce urmează. Iar la final, cinci minute de mers liniștit, ca să nu treci brusc de la efort la canapea. Asta e toată rețeta și, deși pare puțin, țin-o fără să te grăbești și vei vedea că în două-trei săptămâni te simți altfel.

Ce fac când sărbătorile îmi schimbă tot programul?

Îți micșorezi planul, nu îl abandonezi. În zilele cu oaspeți, cu drumuri lungi sau cu bucătărie de dimineață până seara, varianta de rezervă poate fi doar o plimbare de cinci minute după masă. Pare derizoriu, dar menține firul. Cine renunță complet pentru o săptămână are, de regulă, nevoie de un nou început, iar noul început cere iar o decizie, adică exact ce ți-e greu.

Gândește-te și la somn, pentru că alergarea sau mersul nu funcționează bine pe un organism care doarme prost. În perioada aglomerată, când te culci târziu din cauza pregătirilor, mișcarea ușoară de după-amiază te poate ajuta să te liniștești seara. Dacă însă ești la limită cu oboseala, o zi de odihnă este tot o decizie bună, nu un eșec. Distincția dintre pauză și abandon ține de intenție.

Jurnal de Echilibru adună, în același spirit, teme despre somn, mișcare și gestionarea stresului, iar pe site-ul lor se pot parcurge pe rând, fără grabă, după cum îți permite timpul. Cel mai bine mergi cu pixul în mână, ca să notezi un singur lucru pe care îl poți aplica a doua zi. Un singur lucru, nu zece, pentru că lista lungă de intenții este tocmai ce te-a ținut pe loc până acum.

Cum fac să nu mai amân de la o săptămână la alta?

Răspunsul sincer este că amânarea nu dispare, ci doar se mută. Ce poți face e să o faci mai scumpă pentru tine decât ieșirea propriu-zisă. Când pantofii sunt deja în picioare, a ieși pe ușă costă mai puțin decât a-i scoate la loc.

Scrie planul pe hârtie și fă-l atât de mic încât să pară ridicol. Luni, miercuri și sâmbătă, câte cincisprezece minute, aceeași oră. Pune foaia pe frigider. Bifează fiecare zi făcută cu un pix colorat. Lucrul acesta mărunt funcționează, pentru că îți arată progresul într-un mod pe care mintea îl înțelege imediat: un șir de bife, nu o promisiune vagă.

Dacă totuși ratezi două zile la rând, nu face socoteala vinei. Întreabă-te doar ce a stat în cale și ce poți schimba: ora, locul, partenerul de drum. Schimbarea cere uneori un ajustaj mic, nu o reluare de la zero. Cei care iau greu decizii au avantajul că analizează bine, așa că folosește această calitate în favoarea ta, la fiecare două săptămâni, într-o scurtă revizuire.

Ce faci mâine dimineață?

Alege un singur obicei și o singură oră. Pregătește hainele din seara asta, pune pantofii la ușă și hotărăște că mâine ieși zece minute, indiferent cum e vremea și cât de aglomerată arată ziua. Nu cumpăra nimic nou, nu descărca nicio aplicație, nu pune obiectiv de kilometri. La final, notează într-o propoziție cum te-ai simțit. După trei zile, ai deja un început adevărat, mai solid decât orice listă făcută în prima zi a anului.

Peste 24 de ore de competiție, sute de kilometri parcurși, dueluri până la ultimele ture și o nouă demonstrație că ciclismul de anduranță își câștigă un loc tot mai important în România

În weekendul 15–16 august 2026, circuitul MotorPark România a devenit din nou locul de întâlnire al sportivilor pentru care ciclismul înseamnă mai mult decât viteză: înseamnă rezistență, strategie, disciplină, gestionarea oboselii și capacitatea de a continua atunci când corpul începe să ceară oprirea.

24h Endurance Bike Race Powered by MODPACK GROUP a ajuns în 2026 la cea de-a III-a ediție, confirmând dezvoltarea unui format încă rar întâlnit în România: o competiție de ciclism de ultraanduranță desfășurată pe un circuit auto-moto închis traficului.

Ediția din 2026, reprogramată pentru 15–16 august, a adus la start sportivi înscriși în probe individuale de 24 de ore și 12 ore, dar și echipe de ștafetă, categorii feminine, masculine și mixte. Formatul oficial al evenimentului include, de asemenea, categorii Corporate, Tandem, Singlespeed și Para-Ciclism.

Dincolo de clasamente, evenimentul a reprezentat încă o demonstrație despre cât de complexă este ultraanduranța. Pe parcursul unei astfel de curse, viteza pură nu este suficientă. Alimentația, hidratarea, temperatura, somnul, echipamentul, poziția pe bicicletă, dozarea efortului, pauzele și mai ales capacitatea mentală de a continua pot schimba complet rezultatul final.

MotorPark România – peste patru kilometri pentru fiecare tură

Alegerea MotorPark România oferă competiției un caracter aparte.

Circuitul are o lungime oficială de 4.129 metri, o lățime cuprinsă între 11 și 16 metri, 14 viraje și o linie dreaptă de aproximativ 950 de metri.

Spre deosebire de o cursă desfășurată pe drumurile publice, sportivii pot pedala fără trafic auto, fără intersecții și fără sensuri giratorii, inclusiv pe timpul nopții, când circuitul este parțial iluminat.

Acest lucru creează condițiile ideale pentru un concurs de anduranță, dar nu îl face deloc ușor.

Repetarea aceluiași circuit timp de 12 sau 24 de ore transformă competiția într-un test nu doar fizic, ci și psihologic. Sportivii trebuie să gestioneze sute de viraje, schimbările de temperatură dintre zi și noapte, alimentația în mers, hidratarea, disconfortul acumulat și monotonia inevitabilă a unui efort extrem de lung.

George Tudor câștigă proba Individual 24h masculin

Una dintre cele mai importante confruntări ale ediției a III-a s-a desfășurat în categoria Individual 24h masculin.

După aproape o zi întreagă de pedalat, George Tudor s-a impus în clasamentul general cu 155 de ture, ceea ce corespunde unei distanțe de aproximativ 640 de kilometri, calculată raportat la lungimea oficială a circuitului.

Pe locul secund a terminat Constantin Raznovan, cu 152 de ture, aproximativ 627,6 km, iar podiumul a fost completat de Armand Pasztorkai, cu 149 de ture, echivalentul a aproximativ 615,2 km.

Diferența de numai trei ture dintre primele două poziții arată cât de mult poate conta fiecare oprire într-o cursă de 24 de ore.

Clasamentul Individual 24h masculin

1. George Tudor – 155 ture – aprox. 640 km
2. Constantin Raznovan – 152 ture – aprox. 627,6 km
3. Armand Pasztorkai – 149 ture – aprox. 615,2 km
4. Mihail-Bogdan Linte – 137 ture – aprox. 565,7 km
5. Laurent Dalou – 127 ture – aprox. 524,4 km
6. Mihai Nicolae Constantinescu – 120 ture – aprox. 495,5 km
7. Octavian Turturica – 93 ture – aprox. 384 km
8. Octavian Burcu – 90 ture – aprox. 371,6 km
9. Sylvian Guillot – 90 ture – aprox. 371,6 km
10. Strahil Chernev – 86 ture – aprox. 355,1 km
11. Florin Lixandroiu – 86 ture – aprox. 355,1 km
12. Konstantin Yakimov – 84 ture – aprox. 346,8 km
13. Cristian Vizitiu – 60 ture – aprox. 247,7 km
14. Mihai Anghel – 50 ture – aprox. 206,4 km
15. Radu Blidaru – 37 ture – aprox. 152,8 km
16. Bogdan Alecu – 35 ture – aprox. 144,5 km

O performanță aparte a venit și din partea lui Strahil Chernev, care a realizat cel mai rapid tur dintre concurenții acestei categorii: 6:19.334, cu o viteză aferentă de aproximativ 39,186 km/h.

Elena Diaconu, câștigătoarea probei Individual feminin 24h

Competiția feminină de 24 de ore a fost câștigată de Elena Diaconu, care a încheiat cursa cu 126 de ture, adică aproximativ 520,3 kilometri.

Pe poziția secundă s-a clasat Georgiana Pop, cu 119 ture și aproximativ 491,4 km, în timp ce Sonia-Teodora Cibu a ocupat locul al treilea, cu 101 ture, aproximativ 417 km.

Individual feminin 24h

1. Elena Diaconu – 126 ture – aprox. 520,3 km
2. Georgiana Pop – 119 ture – aprox. 491,4 km
3. Sonia-Teodora Cibu – 101 ture – aprox. 417 km
4. Claudia Stanescu – 80 ture – aprox. 330,3 km

Sonia-Teodora Cibu a înregistrat și un tur extrem de rapid, de 6:21.181, corespunzător unei viteze de aproape 39 km/h.

Racing Team Catena câștigă Relay 24h

Formatul de ștafetă schimbă complet strategia unei curse de ultraanduranță.

Sportivii pot alterna perioadele de efort, ceea ce permite menținerea unei intensități semnificativ mai mari decât în cazul concurenților individuali. În același timp însă, schimburile dintre coechipieri, organizarea pauzelor și sincronizarea devin esențiale.

În clasamentul Relay 24h, victoria i-a revenit echipei Racing Team Catena, care a acumulat 188 de ture, echivalentul a aproximativ 776,3 kilometri.

Riders Mahmur a terminat pe poziția a doua cu 186 de ture, aproximativ 768 km.

Diferența finală a fost de numai două ture după aproape o zi întreagă de competiție.

Relay 24h

1. Racing Team Catena – 188 ture – aprox. 776,3 km
2. Riders Mahmur – 186 ture – aprox. 768 km

Racing Team Catena a înregistrat un best lap de 6:21.123, cu o viteză de aproximativ 39 km/h.

Cristian Dulaciu domină cursa Individual 12h

Unul dintre cele mai spectaculoase rezultate ale întregului weekend a venit în proba Individual 12h masculin.

Cristian Dulaciu a câștigat cu nu mai puțin de 94 de ture.

Raportate la lungimea oficială de 4,129 km a circuitului, acestea înseamnă aproximativ 388 de kilometri parcurși într-o singură cursă de 12 ore.

Pe poziția secundă s-a clasat Dragan Oliver, cu 90 de ture, aproximativ 371,6 km, iar locul al treilea a fost ocupat de Mihail Caramfil, cu 80 de ture, aproximativ 330,3 km.

Foarte aproape de podium a terminat Panait Mihai Vlad, clasat al patrulea la general, cu 76 de ture, adică aproximativ 313,8 kilometri.

Clasamentul a fost extrem de strâns în această zonă: Paul-Alexandru Butnariu a terminat imediat în spatele său, cu 75 de ture și aproximativ 309,7 km.

Clasamentul Individual 12h masculin

1. Cristian Dulaciu – 94 ture – aprox. 388,1 km
2. Dragan Oliver – 90 ture – aprox. 371,6 km
3. Mihail Caramfil – 80 ture – aprox. 330,3 km
4. Panait Mihai Vlad – 76 ture – aprox. 313,8 km
5. Paul-Alexandru Butnariu – 75 ture – aprox. 309,7 km
6. Marian Razvan Ghita – 66 ture – aprox. 272,5 km
7. Gabriel Iliescu – 62 ture – aprox. 256 km
8. Augustin Pirvan – 54 ture – aprox. 223 km
9. Alexandru Muresan – 50 ture – aprox. 206,4 km
10. Adrian Ionescu – 33 ture – aprox. 136,3 km
11. Aloys Guillot – 29 ture – aprox. 119,7 km
12. Vlad Butnariu – 22 ture – aprox. 90,8 km
13. Luca Istrate – 19 ture – aprox. 78,5 km

Mihail Caramfil a fost autorul celui mai rapid tur din această categorie: 6:19.463, la o viteză de aproximativ 39,172 km/h.

Interesant este că performanța de 94 de ture realizată de Cristian Dulaciu depășește reperul istoric prezentat pe site-ul oficial al competiției pentru Individual 12h masculin: 86 de ture / 344 km, realizate de Cosmin Moldovan la ediția din 2024.

Cristina Nitu – câștigătoarea Individual feminin 12h

În competiția feminină de 12 ore, Cristina Nitu a înregistrat 63 de ture, echivalentul a aproximativ 260,1 kilometri.

Cel mai rapid tur al său a fost de 7:10.233, cu o viteză de aproximativ 34,55 km/h.

Performanța este cu atât mai relevantă cu cât o cursă individuală de 12 ore presupune nu doar capacitatea de a produce putere pe bicicletă, ci mai ales constanță, alimentare corectă și un management atent al intensității.

Tri Brothers – 103 ture în Relay x2 24h

În categoria Relay x2 24h, echipa Tri Brothers a încheiat competiția cu 103 ture, reprezentând aproximativ 425,3 kilometri.

Cel mai bun tur al echipei a fost de 6:37.770, cu o viteză de aproximativ 37,369 km/h.

Relay x8 mixt – opt sportivi și peste 700 de kilometri cumulați

Categoria Relay x8 mixt 24h a adus pe circuit o formulă diferită de ultraanduranță, în care distribuirea efortului și strategia de schimb au devenit decisive.

În clasamentul categoriei apar cei opt sportivi:

• Alexandru Grozea – 34 ture – aprox. 140,4 km
• Vladimir Nitoiu – 25 ture – aprox. 103,2 km
• Godeanu Georgian – 21 ture – aprox. 86,7 km
• Tiberiu-Alexandru Soare – 20 ture – aprox. 82,6 km
• Mihnea Ionescu – 20 ture – aprox. 82,6 km
• Alexandru-George Soare – 20 ture – aprox. 82,6 km
• Anca Coman – 18 ture – aprox. 74,3 km
• Gina Soare – 15 ture – aprox. 61,9 km

În total, cei opt sportivi au acumulat 173 de ture, ceea ce înseamnă aproximativ 714 kilometri de ciclism.

Ultraanduranța nu înseamnă doar cine poate merge cel mai repede

Rezultatele ediției 2026 arată foarte bine particularitatea unei competiții de 12 sau 24 de ore.

Un tur de șase minute poate arăta viteza unui ciclist. O cursă de 24 de ore arată însă cu totul altceva.

Arată cât de bine poate sportivul să își controleze efortul.

Cât de bine se poate alimenta atunci când organismul nu mai dorește să primească hrană.

Cât poate evita pierderile de timp la boxe.

Cum reacționează la schimbarea temperaturii.

Cum gestionează durerile musculare și disconfortul din șa.

Cum își păstrează concentrarea noaptea.

Și, poate cel mai important, ce se întâmplă atunci când entuziasmul primelor ore dispare și rămâne doar decizia de a continua.

La asemenea distanțe, diferența dintre doi sportivi nu mai este dată exclusiv de capacitatea cardiovasculară. Strategia de cursă devine parte din performanță.

O oprire de cinci minute poate însemna pierderea unei ture.

Mai multe opriri inutile pot transforma un posibil podium într-un loc patru sau cinci.

În același timp, o intensitate prea mare în primele ore poate fi plătită scump în a doua jumătate a cursei.

Acesta este motivul pentru care competițiile de ultraanduranță atrag sportivi cu profiluri foarte diferite: cicliști de șosea, practicanți de MTB, triatloniști și sportivi pentru care obiectivul principal nu este neapărat victoria, ci explorarea propriilor limite.

O competiție românească aflată în plină dezvoltare

24h Endurance Bike Race este încă un eveniment tânăr.

Prima ediție a avut loc în 10 august 2024, iar proiectul s-a dezvoltat rapid într-un punct de întâlnire pentru comunitatea pasionaților de anduranță și ultraanduranță.

Organizatorul evenimentului este Asociația BIKEPACKING ADVENTURES, înființată în anul 2021 după experiența acumulată prin proiectul NBT și având ca obiectiv promovarea unor concepte de ciclism de anduranță și ultraanduranță încă puțin dezvoltate în România.

Prin caracterul său, evenimentul reușește să ocupe o nișă diferită față de cursele tradiționale.

Nu este un criteriu de o oră.

Nu este un contratimp.

Nu este o cursă clasică de șosea.

Este o competiție în care sportivul își măsoară performanța în sute de kilometri și zeci de ore, iar adversarul principal devine, de multe ori, propria capacitate de a continua.

Sponsorii ediției a III-a 24h Endurance Bike Race

Organizarea unui concurs care se desfășoară neîntrerupt pe durata unei zile și a unei nopți presupune o infrastructură considerabilă: circuit, cronometraj, zone pentru concurenți, logistică, alimentare, hidratare, iluminare, siguranță, voluntari și numeroase servicii conexe.

Ediția a III-a a 24h Endurance Bike Race a beneficiat de sprijinul unor companii care s-au alăturat proiectului și comunității de ciclism de anduranță.

Sponsori

• MODPACK GROUP – partenerul principal al evenimentului și compania alături de care competiția este promovată sub titulatura 24h Endurance Bike Race Powered by MODPACK GROUP.
• Motor Park România – circuitul care găzduiește competiția și oferă cadrul special în care sportivii pot concura timp de 12 sau 24 de ore într-un mediu controlat.
• Luxia
• mateco

Sprijinul sponsorilor este completat de o rețea importantă de parteneri implicați în organizarea și dezvoltarea evenimentului.

Partenerii ediției

• Bellotto
• Layher
• SiS – Science in Sport
• High Energy
• Stefa Invest – Cleaning Services
• Milwaukee
• AHA Print
• Prestige Charge
• GRZ Bike Republic
• Magdalena Therapy
• WebLife

Implicarea sponsorilor și partenerilor într-un asemenea eveniment este importantă nu doar pentru desfășurarea unei ediții, ci pentru continuitatea unui concept sportiv care poate contribui la dezvoltarea ciclismului de anduranță din România.

De la 36 de concurenți la prima ediție la construirea unei comunități de ultraanduranță

Prima ediție din 2024 a avut la start 36 de concurenți, iar câștigătorii probelor principale au stabilit primele repere ale competiției. Organizatorii au continuat proiectul în 2025, iar ediția din 2026 confirmă faptul că formatul își construiește propria identitate în calendarul sportiv românesc.

Site-ul competiției păstrează performanțele de referință ale primelor două ediții.

Printre acestea se numără rezultatul lui Cosmin Moldovan – 160 de ture și 656 km la Individual 24h în 2025, performanța Cameliei Stafie de 138 de ture și 566 km la feminin 24h, precum și recordurile stabilite în probele de ștafetă.

Ediția 2026 adaugă alte nume și alte cifre acestei istorii.

George Tudor – 155 de ture.

Elena Diaconu – 126 de ture.

Cristian Dulaciu – 94 de ture în 12 ore.

Cristina Nitu – 63 de ture în 12 ore.

Racing Team Catena – 188 de ture.

Dar cifrele spun doar o parte din poveste.

În spatele fiecărei ture există ore de antrenament, pregătire, alimentație calculată, echipament pregătit până la ultimul detaliu și, inevitabil, momente în care sportivul trebuie să decidă dacă se oprește sau mai face încă o tură.

Ediția a III-a confirmă potențialul 24h Endurance Bike Race

În numai trei ediții, 24h Endurance Bike Race a reușit să creeze în România un spațiu dedicat unui tip de ciclism care pune accentul pe rezistență, autonomie și depășirea limitelor personale.

MotorPark România oferă cadrul spectaculos.

Sportivii oferă povestea.

Organizatorii, voluntarii, sponsorii și partenerii fac posibilă desfășurarea unui eveniment care continuă de la lumină la întuneric și din nou până la lumină.

Pentru unii participanți, succesul a însemnat victoria.

Pentru alții, podiumul.

Pentru alții, atingerea pragului de 300, 500 sau 600 de kilometri.

Iar pentru mulți, simplul fapt că au continuat să pedaleze după 10, 12, 18 sau 20 de ore reprezintă performanța care va rămâne mult timp după închiderea clasamentelor.

Ediția a III-a a 24h Endurance Bike Race, desfășurată în 15–16 august 2026 la MotorPark România, a demonstrat încă o dată că ultraanduranța nu este doar despre distanță. Este despre disciplină, strategie, rezistență și despre acea ultimă tură pe care sportivul decide să o mai facă atunci când toate celelalte motive îi spun să se oprească.

Iar după trei ediții, un lucru devine tot mai clar: 24h Endurance Bike Race își construiește propriul loc în ciclismul românesc.