Așa zisul comunism (nu cel marxist-engelian, ci cel inventat de șmecherii care în spatele demagogiei ideologice deșănțate a egalității stupide, ce n-avea nimic cu valoarea sau inteligența umană ci promovau mediocritatea transformând-o în    pseudo-valoare, profitau de putere și condamnau societatea să rămână închistată la nivelul lor intelectual) n-a murit. Ci un pic (adica vreo douăzeci de ani) s-a odihnit pentru a reveni și mai pervers, mediocritatea șmecheră, aceeși care a inventat pseudo-comunismul implementat in fostul bloc comunist, revendicându-si ceea ce aparține, de drept, tuturor ca și cum li s-ar cuveni, substituind încă o dată valorile și inteligența. Deosebirea e că între șmecherii comuniști, care se mulțumeau să trăiasca ca niște trântori, fără să facă nimic (fără să producă) și fără să se lăcomească la averi, cei de astăzi sunt niște șmecheri hoți, penali, care nu vor să se îmbogățească din munca lor, ci furând munca altora și, în special, să deturneze și sustragă bunurile publice, respectiv taxele și impozitele pe care cetățeanul le achită și care sunt destinate funcționării statului. Ținta, așadar, nu mai este funcția politică și traiul fără muncă ci proprietățile și banii statului, pentru care se dau majoritatea bătăliilor între grupările mafiote, ascunse în spatele unor grupări politice.

Cazul „Microsoft” – nici cel mai elocvent și nici cel mai important prin prisma sumelor de bani sustrase, fiind umflat artificial de o presă aservită unor interese materiale -, arată exact care este scopul bătăliilor și faptul că se întâmplă exact ce-am „proorocit”. Contrar așteptărilor – prea mari de la un popor cu ADN-ul virusat de comunism, în care conștiința a fost atrofiată până la a nu mai reacționa – nu recuperarea banilor la bugetul de stat, așa cum ar fi logic, este scopul urmărit de SRI și DNA, ci eliminarea unor grupări de tip mafiot pentru a face lor altora, tot de tip mafiot. Tot mai mult se conturează faptul că aceste instituții, chiar dacă aparent sunt neutre, în fapt sunt angrenate și târâte în aceasta luptă dintre grupările mafiote ce doresc să pună mâna pe bunurile și banii țării, participând direct la operațiunea de reâmpărțire a ceea ce a mai rămas din banii furați de găștile politice, reâmpărțire care, din păcate, se face chiar cu sprijinul SRI și DNA.

Și totuși, deși este prezentată, deșănțat, ca fiind cea mai mare operațiune de corupție descoperită și instrumentată de SRI și DNA, cu un prejudiciu uriaș, afacerea „Microsoft”, cu cele în jur de 200 milioane euro – din care chiar jumătate să fi fost șpaga -, nu e decât o mică glumă și o găinărie față de alte hoții naționale și, in special, față de cât TVA se fură anual în România. Ne-ajunge aritmetica făcută în clasele primare (Doar n-om fi chiar atât de idioți!) ca să ne dăm seama că 200 milioane de Euro reprezintă doar 2,5% din 8 miliarde de Euro şi ca să constatăm că, în fapt, cazul „Microsoft” , în care s-a estimat un prejudiciu de doua sute de milioane Euro, este o simplă găinărie raportat la cât TVA se fură anual în România, adică peste opt miliarde Euro.

România a fost manipulată cu „Microsoft”, dimineața, la prânz și seara, încât mi s-a făcut silă. Indiferent de opinia altora, opinia mea este că „Microsoft” nu este altceva decât o perdea de fum groasă, creată și întreținută de crima organizată, în spatele căreia România este jefuită sistematic,        en-gros, într-un asemenea hal încât va urma, cu siguranță, falimentul statului, cu tot circul anticorupţie, de care, adevăratei mafii, cea care fură opt miliarde de Euro anual din TVA, nici nu-i pasă pentru ca nici n-o priveşte şi nici n-o vizează.

Oricum am privi cazul „Micosoft”, chiar și dacă am considera totalul celor 200 milioane Euro pe care statul i-a plătit către furnizorii de licențe, ca fiind prejudiciu, suma, ca volum, reprezinta doar o mică afacere en-detail pe lângă furăciunea en-gros a României, adica un procent de 2,5 % din totalul TVA furată anual în Romania, de peste opt miliarde Euro. Cu toate acestea, extrem de enigmatic pentru mine, instituțiile importante ale statului, precum SRI, DIICOT, DNA, Guvernul, Parlamentul,    mass-media, societatea civila și așa zisa opoziție (ce se mulțumește, se pare, pentru a accede la guvernare, doar pe erodarea celor aflați la putere) sunt extrem de tăcute și liniștite când vine vorba despre furtul de TVA, tratând cea mai gravă problemă fiscală a Romăniei cu o prea suspectă indiferență. Oare de ce ? Oare de ce pentru SRI, DNA, DIICOT, Guvern, Parlament, mass-media, societatea civilă și psudo opoziția din România 200 milioane Euro, înseamnă mai mult decât 8 miliarde de Euro? Doar că privește unele persoane devenite indizerabile pentru SRI și DNA și pentru cei care dau comenzi ? O fi cetățeanul naiv, dar că 200 milioane însemnă doar 2,5% din 8 miliarde, cu siguranță știe, iar în acest caz, faptul că SRI, DIICOT și DNA nu dau dovadă de aceeși insistență pentru depistarea celor care fură anual 8 miliarde de Euro din buzunarele cetățenilor și pentru înlăturarea celor ce-i protejează, ca şi în cazul „Microsoft”, lasă uriașe semne de întrebare cu privire la buna credință a acestor instituții și la ce înseamnă, în fapt, campania anticorupție raportată la nivelul real al corupției. E mai bine decât nimic, e mult mai mult decât fuseserăm obișnuiți, dar e mult prea puțin față de volumul uriaș al fraudelor financiare. Pentru că raportate la furtul de TVA, de opt miliarde Euro, anual, „Microsoft”, „ANRP” și alte „isprăvi ale” tademului SRI – DNA, sunt totuși sub 10% din ceea ce reprezintă furtul de TVA ceea ce elimină orice comentarii în acest sens.

Iar ca și complexitate, făcând o paralelă tehnică, singura deosebire între cele 200 milioane Euro furate în cazul „Microsoft” și cele 8 miliarde de Euro, furate în cazul TVA, o reprezintă mecanismul prin care sunt furați banii. In cazul „Microsoft” direct de la buget, iar in cazul TVA înainte de a ajunge la buget. De ce sunt tratate diferit? Are importanţă că unii sunt sustraşi de la buget şi alţii înainte să ajungă la buget ? Nu sunt şi într-un caz şi în celălalt, banii cetăţenilor?

Și dacă în cazul „Microsoft” știe deja tot mapamondul că, contribuția SRI și DNA a constat în a „convinge” creerii afacerii (Florică și Pescariu)  că-și pot păstra banii dacă-i denunță pe cei care erau adevăratul obiectiv politic (imorală înțelegerea de la inceput, dar nu cred că şi gratuită !), întrebarea, în cazul furtului TVA, e: Ce-au făcut SRI, DNA, ANAF, primul-ministru, Guvernul si Parlamentul pentru a opri furtul a peste opt miliarde Euro anual din banii pe care cetățenul îi plătește conștiincios pentru funcționarea statului, adica în cazul restului de 97,5% din prejudiciu, încă neinstrumentat de SRI şi DNA, care dispare anual în Romania, în drumul spre buget ? Răspunsul ? Cu mici excepții, ce s-au rezumat la câteva constatări, fără efecte în recuperarea sumelor, nimic ! Din contra, prin      non-combatul și nepăsarea de care dau dovadă, instituțiile statului, Guvernul și Parlamentul s-au transformat în protectorii grupărilor de crimă organizată care fura TVA în valoare de opt miliarde Euro anual. Și, pozând în salvatorii națiunii de corupți, vor să ne prostească cu un mizilic, adica cu o cacealma reprezentând doar 2,5% din adevărata furăciune din România?

Om fi scârțâind la multe dar nu și percepția realității, indiferent cum ne este prezentata. Adică la faptul că în timp ce SRI și DNA ne tot bombardeaza cu „Microsoft” și alte șmecherii neaoșe, corporațiile multinaționalele (ex TELEKOM)– în fața cărora SRI, DNA, ANAF, primul-ministru, Guvernul si Parlamentul stau, se pare, în genunchi -, devalizează România, organizând și dirijând jaful TVA (de ce nu compară instituțiile statului și, în special, Guvernul, SRI, DNA și ANAF, cât TVA colectează marile retailuri în Romania și cât din această sumă ajunge la bugetul de stat ca să vadă ce implicare au marile retailuri în devalizarea bugetului României?), încât 80% din TVA colectată de marile retailuri, de la cetățean, dispare prin intermediul unor societăți de tip fantomă. În contrapartidă, la ordinul corporațiilor, se  închid și falimentează, pe capete, comercianții români ce concurează marile retailuri internaționale, de parcă aceştia ar fi principalii vinovaţi de jaful TVA, reprezentată de procentul aproape nesemnificativ al TVA aferent adaosului practicat de micii comercianţi („Cruciada” anticomerciant român ar fi fost valabilă şi ar fi avut efect doar într-un singur caz: cel al taxării inverse). În loc să verifice cum dispare TVA în valoare de opt miliarde Euro anual, pe circuitele vânzător retailist – firmele fantomă prin care se aprovizionează, premierul și seful ANAF, , exact cum au procedat cu Garda Financiara, au mutat Antifrauda fiscala la ușile buticurilor ?.

Am avut si avem un guvern ipocrit care nu face altceva decât să slujească, fără perdea, interesele mafiei și crimei organizate, în special a celei ce fura TVA colectată de la cetățeanul român. Iar prin Codul fiscal, în afara diminuării cotei de TVA furată de hoți (adică vor fura 19% in loc de 20 sau 24%, adica nu vor mai fura opt miliarde de Euro anual ci șapte) nu s-a schimbat nimic. Achiziţiile intracomunitare, importurile, firmele fantomă şi marile retailuri (care rulează 80% din cashul României) vor face în continuare legea la furtul de TVA. Mecanismul de fraudă al TVA rămâne instituționalizat iar naivului i se oferă iluzia că va plăti mai puțin la hoții protejati de SRI, DNA, ANAF, de fosti prim-ministrii, Guvernul și Parlamentul României. E ca în filmele în care toți cetățenii, mizându-se pe naivitate și pe circuri de gen „Microsoft”, în care sunt sacrificați niște tâmpiți orbiți de lăcomie, sunt luați de proști! Se știe ca se fura opt miliarde de Euro anual din colectarea de către crima organizată a TVA. Se știu foarte bine mecanismele prin care se fură și că acestea sunt întreținute și protejate de actualul sistem de colectare al TVA pe care nimeni nu doreşte sa-l schimbe (fapt ce arată cine conduce, în fapt, România). Se știu domeniile și cine organizează și întreține furtul TVA și totuși nimeni nu face nimic, din contra. Toți și SRI și DNA și ANAF și Guvernul si Parlamentul și mass-media și societatea civilă, acceptă că e adevărat, sunt de acord că furtul TVA e cea mai gravă problemă a României – infinit mai gravă decât „Microsoft” sau „EADS” și totuși este tratată cu o uriașă suspectă indiferență, ca și cum ar fi normal să fie așa sau ca și cum n-ar exista nici o alternativă și suntem condamnați să ne resemnăm și să plătim circa 8 miliarde euro anual mafiei.

Deci, concluzia, nu cazul „Microsoft” și nici „EADS” sunt problema reală și gravă a României (chiar daca e vorba de câteva sute de milioane de Euro) ci hemoragia TVA, în valoare de peste opt miliarde de Euro anual, care ține Romania la periferia Europei, ca nivel de trai și dezvoltare, când, dacă și-ar fi colectat anual TVA, plătită de cetățean către bugetul de stat și ar fi administrat corect banii, România ar fi putut fi cel puțin la nivelul Cehiei și Poloniei, mult peste Ungaria. Peste pierderi de 200 milioane de Euro, precum afacerea „Microsoft” România poate trece, fără probleme. Peste pierderi de 8 miliarde de Euro, anual, mă îndoiesc că poate trece, la infinit.

Pentru acesta însă instituțiile statului, precum SRI, DIICOT și DNA, ar trebui să renunțe la a mai prezenta „iepurele ca fiind mistreț” și să treacă la un nivel real, adică să cerceteze adevărata corupţie instituţională, comisă de imbecilii guvernanți români care, de douăzeci de ani, protejează (din prostie şi din interes) mafia ce fură anual peste opt miliarde lei din colectarea TVA și să nu se mai ocupe de luptele dintre clanuri și de disputele politice sterile, situându-se când într-o tabără, când în alta, în funcție de interese, când țara este jefuită en-gros de mafie și crima organizată. Continuând tot așa, adică cu bilanțuri festiviste, neraportate la realitatea concretă, mă tem că nu e departe ziua în care nici dacă vom fi dispuși nu vom mai putea face nimic. Oricâte resurse are România, nimic nu-i precum în „Punguța cu doi bani„ adică o veșnică regenerare şi o veşnică funcţionare a administraţiei publice prin rutină. Până în prezent spectacolul oferit de SRI şi DNA reuşeşte să ascundă bine realitatea şi sa abată atenţia de la dezastrul fiscal al României, cauzat de furtul uriaş al TVA. Ce se va întâmpla însă când spectacolul – pentru că, totuşi, oricât l-am cosmetiza, nu-i decât un spectacol – se va sfârşi şi vom constata că România, fizic, nu mai există, fiind proprietatea unora care   ne-au cumpărat cu banii proveniţi din TVA, plătită de cetăţeni pentru funcţionarea unui stat fantomă şi a unei administraţii aservită total crimei organizate? (Ec Adrian Radu).