Exclusiv
O poveste cu turnatori, cu o camasa de forta si cu SRI – al doilea serviciu NATO/ Cand profesorul vrea sa faca ,,Romania educata” cu ministrul care asculta securistic pe la usi
Cand un profesor citeste cuvant cu cuvant despre cum trebuie sa arate invatamantul, aceasta imagine nu poate sa nu fie suprapusa peste cea a impostorului. Cand profesorul vrea sa faca ,,Romania educata” cu ministrul care asculta securistic pe la usi in timp ce e convinsa ca rezultatele testelor PISA ,,nu trebuie sa ne ingrijoreze pentru ca evaluarea nu pune accentul pe ce stiu elevii ci pe aplicarea cunostintelor in situatii concrete de viata”, aceasta imagine nu poate sa nu fie suprapusa peste cea a mediocrului. Cand ,,profesorul” care predica Romania educata permite unui alt dubios din discursul caruia reise bagabonteala (ministrul ,,Polisano” care declara ca ,,,din păcate, datorită acestui fenomen tipic României, a plecării persoanelor active în străinătate, avem din ce în ce mai multe cazuri de autism”, realizam ca vorbim de fapt despre Romania simulata si capturata de impostori. Ascultand ,,citirile” lui Iohannis de astazi, despre Romania educata, nu pot sa nu va invit sa recititi articolul pe care l-am scris in urma cu 2 luni, precizeaza analistul econimic Radu Teodor Soviani. (Cristina T.).
https://soviani.com/…/evaluarea-pisa-dupa-9-ani-o-poveste-…/
Evaluarea PISA, după 9 ani. O poveste cu turnatori, cu o camasa de forta si cu SRI – al doilea serviciu NATO
În urmă cu 9 ani (decembrie 2010), România era în recesiune profundă. Criza internațională a venit PESTE dezechilibrele interne majore (care au generat propria criza a economiei interne) iar indiferenta, iresponsabiltitatea si incompetenta autoritatilor combinate (monetare, fiscale, șef CSAT) au facut din recesiunea economiei Romaniei, una draconica. La nivelul anului 2015 am făcut și o estimare cât ne-a costat criza din 2008-2012 evaluând șapte criterii.
Am evaluat costul PIB-ului pierdut, scaderea averii gospodăriilor, deteriorarea activelor financiare, pierderile de capital uman în termen de salarii, pierderile de capital uman în termeni de locuri de muncă, costurile asociate cu majorarea TVA și reducerea salariilor bugetarilor, costurile asociate cu majorarea datoriilor publice.
Estimarea a condus la un cost al crizei cuprins între 130,5 miliarde de Euro și 233,5 miliarde de Euro. Costuri asociate politicilor ,,găștii”. Adică, pe cap de locuitor (inclusiv nou- născuți) între 6..529 și 11.675 de Euro. Mai mult decât pune de-o parte, în economisire, într-o viață întreagă, un român mediu.
Gasca sus mentionata (in esenta aceeasi care gestioneaza si acum economia Romaniei) a favorizat criza pana in 2008, a ignorat criza in 2008 si 2009 (ca sa se realeaga Mugur Isarescu guvernator BNR si Traian Basescu – Presedinte al Romaniei) si a luat masuri tardive, draconice si disproporționate in 2010 (majorarea TVA-ului de la 19% la 24%, taierea salariilor cu 25%), care au prelungit recesiunea.
Și despre Isărescu (Manole) și despre Băsescu (Petrov) cărora li se datorează o bună parte din factura de aproape 12.000 de Euro/capita indusă de gestionarea de către ei a crizei, opinia publică a aflat că au fost turnători la Securitate și că și-au clădit identitatile publice, cu cheiță, sau dacă preferați, cu lanț. Unul turna despre divorțuri și despre colegele care ,,enervau colegii” iar celalălat despre are deja decizie instanță că a făcut poliție politică, asigurându-și din timp propagarea până la cel mai înalt nivel al României ,,democrate”.
Turnătorul Petrov a mai prins un mandat, mintind populația in campania electorală din 2009 că ,,nu vom tăia salarii și pensii”. Sicofantului Manole i-a mers chiar mai bine: el a mai prins trei mandate (2009, 2014, 2019) și chiar bonus de 95.000 de Euro de pensionare fără să se pensioneze, mintind populația că nu vom avea niciun fel de criză: ,,poate criză de nervi”.
Turnătorul Petrov a fost succedat la Cotroceni de un beneficiar de escorcherii cu case, Klaus Iohannis, căruia i-a și predat ordinul Steaua României în grad de colan(foto). Averea imobiliară personală a lui Iohannis, originată prin documente false, s-a majorat semnificativ in urma tergiversarii restituirii in patrimoniul statului a sursei alfa a averii sale imobiliare (casa obținută prin fraudă, cu un testament falsificat) și a încasării de chirii în continuare pe perioada tergiversării, prin aportul unui alt turnător al securității: turnătorul Miron, cel care în perioada în care Manole și Petrov turnaseră deja demult pentru prima oară la Securitate, fusese infiltrat în închisoarea de la Aiud, pentru a înrăutăți situați deținuților politici ai regimului comunist.
Nu ar fi reușit la Aiud fără sprijinul decisiv al lui Augustin Lazăr, fost procuror comunist, care, în baza turnătoriilor lui Miron, îl mai condamna practic încă o dată pe deținutul politic Iulius Filip, respingându-i dreptul la eliberare condiționată: ,,Te întreb, frate române, chiar dacă faci parte din aparatul de represiune, nu auzi durerea?”, îi scria Iulius Filip lui Augustin Lazăr, din pușcăria unde ,,erai transformat într-un animal. Aveam 39 de kilograme”. Peste mult timp, în România ,,democrată”, Augustin Lazăr avea să ajungă procuror general al României, convingându-l pe Iohannis să îl numească după ce a ,,strecurat” în dosarul de candidatura la cea mai înaltă funcție din Parchet, o hotărâre de clasare a infracțiunilor de escrocherii cu case ale familiei Iohannis.
Acum, Klaus Iohannis poartă epigonic ordinul Steaua României în grad de colan, care i-au fost înmânate de turnătorul Petrov. La dreapta lui, stă doamna Carmen. Despre ei, scrie în sentința definitivă a Curții de Apel Brașov din 2015, prin care familia Iohannis a pierdut casa obținută prin fraudă: ,,(…)pârâtul Klaus Werner Johannis nefiind apărat de prezumția de bună credință față de amploarea operațiunii ilicite, rezultată din hotărârile judecătorești definitiv pronunțate. Actul juridic subsecvent, întemeindu-se pe un act juridic încheiat prin fraudarea legii și fondat pe cauză ilicită, nu ar putea fi validat prin simpla invocare a bunei credințe a terțului, mai ales că acesta este soțul celeilalte părți contractante, care la rândul său a participat la întocmirea actului nul inițial.’‘. Despre colan și despre Steaua României, știm că Iohannis îl are de la turnătorul Petrov. Despre rochia din dreapta Stelei României, probabil că este cumpărată din fructificarae banilor obținuți din chiriile pe case. Într-un stat de drept, probabil că rochia ar fi fost deja executată silită iar Iohannis nu ar fi ajuns vreodată să mai poarte Steaua României în grad de colan. Totuși, doamna Iohannis ar fi putut totuși să poarte rochia de lângă colan, cu unica condiție să fi obținut în instanță suspendarea provizorie a executări silite:
Dar acest articol nu este despre România stat de drept, deși ruperea protocoalelor prin care SRI a subordonat justiția reprezintă premisele pentru construirea cu adevărat a unui stat de drept și nu al unuia simulat, chiar dacă unii încearcă chiar și în aceste momente, restaurația. Acest articol este despre cum a evoluat învățământul din România, în ultimii 9 ani: cu turnătorul Petrov Președinte și cu succesorul Iohannis, a cărui singură maculatură din primul mandat a fost un proiect epigonic, simulat: ,,România educată”. În fapt, simularea României educate. În urmă cu mai bine de doi ani, un alt turnător, la 7 ani după ce fusese decorat și care se află și acum în funcție, nici nu se sfia să vorbească despre simularea educației: ,,populația nici măcar nu trebuie să fie educată (financiar)”. Desigur, decorat:
Știrea de acum este că România a înregistrat cele mai slabe rezultate din ultimii 9 ani (2010-2018), la testele PISA (Programul pentru evaluarea internațională a elevilor), care arată performanța sistemului de învățământ. În aprilie 2018, 5.000 de elevi români în jurul vârstei de 15 ani, ,,eșantionați științific” din 180 de școli au participat la evaluarea internațională. Rezultatul? Analfabetismul funcțional în rândul elevilor de 15 ani este de 44%. Adică, aptitudinile lor de citire și scriere sunt inadecvate pentru ,,a face față traiului de zi cu zi și sarcinilor ca forță de muncă ce le revin și care necesită aptitudini de citire mai mari decât nivelul de bază”.
În urmă cu 9 ani (decembrie 2010), sub mandatul turnatorului Petrov erau făcute publice rezultatele PISA din 2009. Dezastruase, și l-am întrebat exact la acel moment pe Băsescu, dacă are ceva să își reproșeze ((VIDEO în articol). Atunci, copii de 15 ani testați în 2018 nu erau nici măcar elevi, ei abia în 2010 urmând să intre în clasa întâi. Evaluarea din 2009 se făcea așadar în urma rezultatelor copiilor care aveau 15 ani atunci și care, în anul 2000, se pregăteau să intre în sistemul de învățământ – când premier al României era turnătorul Manole,
Dar revenind la preșcolarii din 2009 care aveau atunci aveau 6 ani și evaluați acum, ei sunt exact cei care au beneficiat de politica de educație a turnătorului Petrov din al doilea mandat și din primul mandat al lui Iohannis. De ,,România educată”. Cei nouă ani de reforme simulate de Petrov și de Iohannis au asigurat, cu succes, pentru 5 din 10 elevi de astăzi statutul de analfabet funcțional.
În urmă cu 9 ani, bugetul avea grave probleme financiare iar România era în criză bugetară. Pretigiosul The Economist scrisese numeroase articole despre România. Spre exemplu, în 23 octombrie 2010 scrisese deja articolul ,,How NOT TO run a country”. ilustrând cu votul Parlamentului care redusese TVA-ul ,,din greșeală” la foarte puțin timp după ce îl majoraseră de la 19% la 24%. ,,A părut că este glumă de 1 Aprilie” scria The Economist despre parlamentarii care votasera ,,dupa deget”, adica dupa cum le indica liderul de grup, cu degetul in sus, si de fapt liderul de grup ar fi trebui sa arate degetul in jos.
Votul la deget al parlamentarilor români descris în octombrie 2010 (beneficiari acum de pensii speciale) îi determina pe cei de la The Economist să îl parafrezeze pe Petrov, care ne spusese că acordul cu FMI este ,,o centură de siguranță” și să definească extrem de exact ce a reprezentat în fapt acordul cu FMI: ,,o binevenită cămasă de forță externă pentru politicieni nevrotici și agitați nedecisiv’‘.
Articolul survenea exact în perioda în care erau facute publice rezultatele testului PISA din 2009 (decembrie 2010). Pe vremea aia, președinții nu simulau ,,dezbaterile” cu jurnaliștii. Prin urmare l-am întrebat pe Băsescu, la debutul celui de-al doilea mandat și cu înca 4 ani în față în care să se ocupe de educație: ce își reproșează față de educație vis-a-vis de primul mandat. Înainte l-am întrebat însă despre cămașa de forță și puteți să vedeți dialogul, în următorul fișier VIDEO, foarte rar:
Suntem la 9 ani de la acel moment. Anul 2019 a demonstrat fără dubiu că Traian Băsescu – turnătorul Petrov – a fost cel care de fapt a fost întotdeauna ,,în camășă de forță”. În cămașa de forță a Securității.
În această cămașp și-a derulat și al doilea mandat, centrat în fapt pe protocoale ticăloase prin care SRI subordona justiția de facto, în timp ce, declarativ, o dădea cu educația. Rezultanta? 44% dintre copiii de 15 ani sunt analfabeți funcțional.
La fel s-a derulat și primul mandat al lui Iohannis, în care a simulat proiectul ,,România educată”, ocupându-se în fapt cu păstrarea stats-quo-ului în justiție. În al doilea mandat, se ocupă de restaurație.
Concluziv însă, pot spune că rezultatul a 9 ani de prioritate ,,educație” și două mandate prezidențiale este cel pe care îl vedem astăzi: dintre preșcolarii din urmă cu 9 ani, aproape jumătate din ei se încadrează la ,,analfebeți funcțional”.
E prea mult dacă îi rog pe foștii sau actuali Președinți, turnători sau nu, să nu se mai ocupe ei de educație și să se întoarcă la casele lor (aia din Mihăileanu, obținută prin fraudă în cazul lui Petrov respectiv la una dintre cele rămase la Sibiu și care nu vor fi executate silit pentru recuperarea de către stat a sumelor obținute prin fraudarea legii de către familia Iohannis)? E prea mult?
E prea mult dacă îl rog pe Iohannis sau pe paiața lui, Ludovic Orban, să evalueze dacă declarația ministrului educației: ,,Nu trebuie să ne îngrijorăm neapărat de această evaluare a testelor PISA … Accentul la aceste evaluări nu cade neapărat pe ceea ce știu elevii ci pe aplicarea cunoștințelor în situații concrete de viață” se încadrează în definiția analfabetismului funcțional? Adică dacă aptitudinile ei de citire a evaluării PISA sunt la un nivel mai mare decât cel de bază și dacă face față sarcinilor ce îi revin ca ministru al educației și cercetării. Pentru că sincer, faptul că nu o îngrijorează faptul că aproape 5 din 10 elevi de 15 ani sunt anlafabeți funcțional, mă face să mă întreb: dar ea cum este?
E prea mult dacă rog Serviciul Român de Informații (SRI) să accelereze procesul de lustrație a celor aflați încă în funcții de decizie și a paiațelor lor?
E prea mult dacă învederez SRI-ului că este o problemă MAJORĂ de securitate națională faptul că ,,excepțiile care privesc securitatea națională” în ceea ce privește ,,deconspirarea securității” sunt încă pe la butoane direct sau indirect prin paiațele lor și rezultatele le vedem în fiecare zi?
Dar poate că SRI-ul este mulțumit că 5 din 10 copii de 15 ani sunt analfabeți funcțional. Unii cu siguranță le pot deveni colegi, după ce vor face 18 ani, în legătura unor paiațe denumite legal și ,,excepții”. Și atunci, poate SRI-ul consideră că nu este prea mult și achiesează la opinia că nu este îngrijorător faptul că 5 din 10 copii de 15 ani eșuează ,,în privința aplicării cunoștințelor în situații concrete de viață”. Aprops, doamna Anisie, soție de procuror ,,partener” cu domnu’ Cumpănașu, are aviz de la SRI?
Exclusiv
Ordinea lucrărilor: când montezi ferestrele față de tencuieli
Meșterul îți spune că poate veni cu ferestrele în două săptămâni, dar zugravii sunt programați chiar de luni. Gresia a fost comandată, iar ușile sunt pe drum. Dintr-odată te trezești cu o întrebare simplă, care ține de logica șantierului: ce se face întâi? Ordinea lucrărilor nu e o chestiune de preferință, ci de consecințe. O fereastră montată prea devreme se poate umple de praf și mortar, iar una montată prea târziu poate bloca tencuiala. Mai jos parcurgem o succesiune rezonabilă, cu explicații pe înțelesul unui proprietar care vrea să nu fie luat prin surprindere.
De ce contează ordinea, nu doar calitatea materialelor
Într-o renovare, fiecare etapă pregătește suprafața pentru următoarea. Instalațiile ascunse în pereți trebuie făcute înainte de tencuială, tencuiala trebuie să se usuce înainte de vopsea, iar pardoseala finală se montează abia când nu mai cade praf de pe pereți. Dacă sari o etapă sau o muți, plătești cu refaceri.
Un exemplu pe care mulți îl trăiesc: parchetul este pus înainte ca zugravii să termine. După câteva zile, pe lemn apar urme de vopsea, de ghips, de pași cu încălțăminte murdară. Chiar dacă se acoperă cu folie, un strat de protecție nu rezistă la șase persoane care lucrează zilnic.
Ordinea depinde și de tipul locuinței. Într-un apartament vechi, cu pereți denivelați, se tencuiește mai mult. Într-un bloc nou, la gri, pereții sunt mai drepți, iar lucrările se reduc. Înainte de orice, cere echipei un grafic simplu, scris, cu etapele și cu perioadele de uscare, pentru a putea pregăti la timp materialele.
Nu te baza pe memorie sau pe promisiuni verbale. Un tabel de o pagină, afișat pe peretele din hol, scutește de multe discuții.
Mai există un factor pe care mulți îl trec cu vederea: programul oamenilor. Un electrician bun poate fi liber doar în două săptămâni, iar un zugrav, abia peste o lună. Dacă ordinea ideală nu se potrivește cu disponibilitatea lor, mai bine amâni o etapă decât să le inversezi, pentru că inversarea se plătește de obicei cu refaceri.
Unde se așază ferestrele și ușile în succesiune
De regulă, tâmplăria exterioară se montează înaintea tencuielilor interioare și a finisajelor, pentru că toc și perete trebuie să se închidă corect, iar locuința să fie ferită de ploaie și vânt. Ușile interioare, în schimb, se pun spre final, după pardoseală și după vopsele, ca să nu fie zgâriate pe parcurs.
Dacă ai chiar acum de ales între variante, sau vrei să înțelegi tipurile de montaj, secțiunea dedicată uși și ferestre de pe RenovăriOnline explică diferențele dintre profile, tipuri de deschidere și ce întrebări să-i pui montatorului înainte de comandă.
O greșeală frecventă este să alegi ferestrele după preț, fără să verifici dimensiunile efective ale golurilor. Dacă peretele nu este tencuit, grosimea stratului final schimbă adâncimea ferestrei. Măsurătorile se confirmă la fața locului, cu echipa de montaj, nu din plan.
Lasă marginile ferestrelor protejate cu folie până la sfârșit, pentru că mortarul și vopseaua lasă urme greu de scos. După montaj, verifică cum se închid și se deschid canaturile, apoi cere montatorului să le regleze.
Mai e un aspect practic: temperatura. Mortarul și spumele de montaj au limite de lucru, iar iarna sau în zilele foarte călduroase rezultatul poate fi mai slab. Întreabă montatorii dacă au restricții de sezon și programează lucrarea în zilele potrivite, chiar dacă asta înseamnă să mai aștepți puțin.
Etapa murdară: instalații, tencuieli și șape
Înainte de a vedea ceva frumos în casă, trebuie trecut prin partea cea mai zgomotoasă. Se fac mai întâi spargerile necesare, apoi traseele pentru apă, canalizare și electric. Abia după ce acestea sunt verificate se închid șlițurile și se trece la tencuit.
Tencuiala are nevoie de timp, iar graba se plătește. Un perete tencuit și vopsit prea repede se poate umfla sau fisura, iar umezeala rămasă în interior va ieși la suprafață sub forma unor pete sau a unei vopsele care se desprinde. Timpii de uscare depind de material, de grosime și de condițiile din încăpere, deci întreabă meșterul și ia-i în serios recomandarea.
Șapa se toarnă după tencuieli, uneori înainte, în funcție de proiect, și are la rândul ei o perioadă de uscare înainte de pardoseala finală. Aerisirea camerei ajută, dar fără curenți puternici care ar putea usca suprafața prea repede.
În această etapă, casa arată cel mai prost. Nu te descuraja: este normal ca totul să pară un câmp de luptă. Important este ca fiecare strat să se termine corect și să fie lăsat să se așeze.
Pregătește locuința pentru praf: mută mobila, acoperă ce rămâne cu folie groasă și sigilează ușile spre încăperile deja terminate. Praful de șlefuit sau de tencuială ajunge peste tot, chiar și prin sertare. Câteva ore de protecție la început economisesc zile de curățenie la final.
Tencuiala cu ipsos sau cu ciment, pusă la locul ei
Nu toate încăperile au nevoie de același material. Ipsosul este plăcut la aplicare și dă o suprafață netedă în încăperile uscate, în timp ce cimentul rezistă mai bine la umezeală și se folosește în zone mai solicitate. Dacă te îndoiești, nu amesteca soluțiile pe același perete fără sfatul unui specialist.
Alegerea se face în funcție de cameră, de starea pereților și de ce urmează după. Detaliile despre tencuielile cu ipsos sau ciment și despre locurile potrivite pentru fiecare le găsești într-un material dedicat pe același site, util dacă vrei să discuți informat cu echipa.
Atenție la compatibilitatea straturilor: un grund nepotrivit, o vopsea aplicată pe o suprafață încă umedă sau o glet pus peste un strat friabil duc la probleme care se văd după câteva luni. Cere ca fiecare produs să fie folosit conform fișei lui tehnice.
Notează marca și lotul materialelor folosite. Dacă peste ani trebuie să faci o reparație locală, vei ști exact ce să cumperi pentru a obține un aspect uniform.
Dacă ai perete cu urme vechi de igrasie sau cu fisuri mari, rezolvă mai întâi cauza, nu doar aspectul. O tencuială nouă pusă peste o problemă netratată va ceda în scurt timp, indiferent de materialul ales. Cere echipei o părere sinceră și nu te grăbi să acoperi ce ar trebui mai întâi înțeles.
Finisajele: vopsea, pardoseală și detalii
După ce tencuielile sunt uscate, urmează gletul, grundul și vopseaua, apoi, de obicei, pardoseala, plintele și ușile. Unii montează pardoseala înaintea vopselei finale, alții invers. Ambele variante pot funcționa, dar cu protecții adecvate și cu o echipă care respectă ordinea convenită.
Plintele se pun la final, la fel ca ușile, pentru că ele ascund rosturile și trebuie să fie în ton cu restul. Prizele, întrerupătoarele și corpurile de iluminat vin ultimele, pentru a nu fi murdărite de vopsea.
Fă un tur al locuinței cu o listă de verificare: colțuri drepte, vopsea uniformă, rosturi curate, uși care se închid fără să frece. Notează fiecare defect pe un bilet adeziv, apoi cere remedierea înainte de plata finală.
Nu acorda importanță doar aspectului: verifică și funcționarea. Un întrerupător care nu răspunde sau o ușă care se blochează sunt mai ușor de reparat acum, cât echipa încă lucrează, decât peste o lună.
Culorile merită testate la lumina din casă, nu din catalog. Pune pe perete o probă mare, privește-o dimineața și seara, apoi decide. Un ton care arată bine într-un magazin poate părea cu totul altfel într-o cameră cu ferestre spre nord, iar vopsitul dublu, după regret, e costisitor.
Cum ții șantierul sub control fără să stai acolo zilnic
Nu e nevoie să fii prezent opt ore pe zi, dar o vizită scurtă, de două sau trei ori pe săptămână, face diferența. Vino cu telefonul încărcat, fotografiază etapele ascunse, cum ar fi țevile înainte de tencuit, și trimite poze pe grupul comun. Ele valorează mult dacă apare o întrebare ulterioară.
Stabilește un singur interlocutor din partea echipei și o singură cale de comunicare. Dacă transmiți aceeași cerere unui zugrav, unui electrician și șefului de echipă, vei primi trei interpretări. Un mesaj scris, clar, la sfârșitul vizitei, evită confuziile.
Verifică lunar bugetul față de plan. Cheltuielile mici, adunate, ajung să conteze. Păstrează o rezervă pentru surprize, pentru că în orice casă veche există una, ascunsă după perete.
Pregătește-te și pentru întârzieri. O livrare amânată de furnizor nu înseamnă o catastrofă, ci doar o mutare în grafic. Dacă ai un plan alternativ, de pildă o lucrare care poate fi făcută între timp, nu pierzi zile.
La final, strânge actele: garanțiile pentru ferestre, fișele materialelor, facturile și un proces-verbal de predare semnat. Unele defecte apar abia după câteva luni, iar un dosar ordonat te ajută să ceri remedierea fără discuții lungi. Un folder în telefon cu pozele etapelor ascunse completează tabloul.
Înainte de prima zi de lucru, cere un grafic scris cu etapele și timpii de uscare, apoi verifică dacă tâmplăria, instalațiile și tencuielile apar în ordinea logică. Dacă un termen ți se pare nerealist, întreabă de ce. O discuție de zece minute acum poate evita săptămâni de refaceri mai târziu.
Exclusiv
Când o neînțelegere în familie merită să ajungă în instanță
Aproape fiecare familie are o poveste despre un teren, o casă la țară sau un set de bijuterii care a stricat o relație de ani de zile. La început pare o chestiune minoră, o vorbă spusă greșit la o înmormântare, o promisiune neînscrisă nicăieri. Apoi lucrurile se strâng ca un nod, iar cineva rostește fraza care schimbă tonul discuției: ne vedem în instanță. Noi, cei care am trecut pe lângă astfel de situații ca martori sau ca rude, am observat că decizia de a merge la proces se ia rar la rece. De aceea merită să stăm puțin și să ne întrebăm când este într-adevăr drumul potrivit și când mai există alte variante.
Ce ne face să ajungem repede la ultimul cuvânt
Primul lucru pe care îl remarcăm este că disputele de familie au rareori legătură doar cu banii sau cu lucrurile disputate. În spatele unui hotar contestat stă adesea o supărare veche, o impresie că un frate a fost favorizat sau că cineva a îngrijit un părinte bolnav fără recunoaștere. Obiectul disputei devine un fel de scuză pentru o rană mai adâncă.
Acest amestec dintre emoții și interese practice explică de ce discuțiile ajung atât de repede în punctul în care fiecare pretinde că are dreptate absolută. Cei implicați nu mai ascultă, ci își pregătesc replica. Un mic detaliu personal: în familia noastră, o ceartă pe tema unui gard de pe marginea unui teren a durat cinci ani, iar gardul nu a mai contat de mult când s-a ajuns la o înțelegere.
Când simți că discuția a devenit mai mult despre orgoliu decât despre ce se cere de fapt, e un semnal bun să te oprești și să te întrebi ce vrei cu adevărat de la această situație. Vrei un rezultat concret, o recunoaștere sau doar să nu pierzi? Răspunsul sincer schimbă strategia.
Ajută și să observi limbajul folosit. Cuvintele întotdeauna și niciodată apar des în certurile de familie: tu niciodată nu ai ajutat, voi întotdeauna ați primit mai mult. Ele închid ușa, pentru că nimeni nu poate recunoaște că a greșit tot timpul. Dacă reușești să le înlocuiești cu fapte concrete, cu date și situații, discuția devine rezolvabilă.
Etapele pe care merită să le încerci înainte de proces
În cele mai multe cazuri, drumul rezonabil începe cu o discuție calmă, preferabil cu un mediator informal, de pildă un unchi respectat sau un prieten al familiei care nu ia partea nimănui. Se poate scrie pe o foaie ce se dorește de fiecare parte și se caută punctele comune. Uneori, simplul fapt că cineva ascultă fără să întrerupă reduce tensiunea.
Dacă discuția nu duce nicăieri, urmează de obicei o scrisoare sau o notificare scrisă, prin care ceri clar un lucru și îți anunți intenția de a merge mai departe. Un astfel de document are rol dublu: arată seriozitate și te ajută să-ți ordonezi propriile argumente. Pentru multe litigii, există și posibilitatea medierii, o procedură în care un specialist neutru ajută părțile să ajungă la o înțelegere pe care o semnează împreună.
Aceste pași nu garantează reușita, dar lasă relațiile mai puțin rănite și economisesc timp. Un proces poate dura ani, iar în tot acest timp rudele rămân în tabere separate, la nunți și la sărbători. Iar un acord scris, bine pus la punct, are aceeași putere practică ca și o hotărâre, dacă este redactat corect.
Mediatorul nu este judecător și nu dă verdicte. El pune întrebări, reformulează, propune pauze, ține discuția pe subiect. Mulți dintre cei care au trecut printr-o mediere spun că cel mai greu a fost să vorbească civilizat în aceeași cameră, nu să ajungă la o sumă sau la o împărțeală. Odată trecut acest prag, restul este adesea o chestiune de calcule.
Când procesul devine totuși varianta rezonabilă
Există situații în care nu mai ai alternative. Când cealaltă parte refuză orice discuție, când se schimbă fapte pe teren fără acordul tău, când termenele de prescripție se apropie sau când e vorba de un drept pe care legea îl protejează explicit, instanța este calea normală. Nu e un act de ostilitate, ci un mod civilizat de a lăsa o a treia persoană, imparțială, să decidă.
În astfel de momente, informarea corectă face diferența. Citim mult prea des despre oameni care au pierdut un drept pur și simplu pentru că au așteptat prea mult sau pentru că nu au știut ce acte trebuiau păstrate. Pentru cei care vor să înțeleagă cum se desfășoară în general un conflict civil, de la prima cerere până la hotărâre, și ce implică fiecare etapă, o privire de ansamblu poate fi găsită în secțiunea Litigii de pe avocaturaonline.eu, redactată pe înțelesul celor fără pregătire juridică.
Să știi la ce te aștepți este jumătate din liniște. Procesul nu e rapid, cere acte, uneori martori și multă răbdare, iar rezultatul nu poate fi garantat de nimeni. Orice persoană care îți promite altfel merită privită cu rezervă.
Mai e un aspect de care ne amintim rar: costurile nu sunt doar financiare. Un proces consumă energie, somn și bunăvoință față de cei din jur. Cei care au fost implicați într-unul spun că gândul la ședința următoare i-a urmărit luni întregi, chiar și în zile fără nicio obligație. E o resursă pe care merită s-o iei în calcul, alături de taxe și onorarii.
Actele pe care le ținem în ordine, din timp
Un obicei pe care îl recomandăm tuturor, indiferent de situație, este să avem un dosar cu documentele importante: acte de proprietate, certificate de stare civilă, testamente, contracte, chitanțe pentru lucrări sau plăți mai mari. Se pare că mulți constată lipsa lor abia când au nevoie, adică în cel mai prost moment.
Merită să păstrezi și corespondența care dovedește o înțelegere: mesaje, e-mailuri, scrisori. Nu pentru a le folosi împotriva cuiva, ci pentru a putea arăta ce s-a stabilit. O înțelegere verbală, oricât de sinceră, este greu de demonstrat după mulți ani, mai ales când martorii nu mai sunt sau își amintesc diferit.
Pentru bunurile moștenite, mai ales cele rămase de la părinți sau bunici, ordinea actelor contează dublu. Terenurile cu hotare neclare, casele cu extinderi neînscrise la cadastru sau conturile neînchise provoacă mai multe discuții decât se crede. Un weekend petrecut verificând ce e înscris și ce nu poate preveni ani de neplăceri.
Dacă urmează o schimbare importantă, cum ar fi o donație, o împărțeală sau o vânzare între rude, e bine să faci totul în scris și, de preferință, cu sprijinul unui profesionist. Costul consultației e mic față de cel al unui conflict ce poate dura zeci de luni.
Cum lucrezi cu un avocat fără să te simți pierdut
Mulți amână prima discuție cu un avocat de teamă că va fi costisitoare sau că vor fi tratați cu superioritate. În practică, o primă întâlnire bună seamănă cu o discuție de lămurire: povestești situația, arăți documentele, afli ce opțiuni există și cam ce implică fiecare. Nu ești obligat să alegi nimic pe loc.
Pregătește-te scriind pe o foaie, în ordine cronologică, ce s-a întâmplat, cu date aproximative. Adu actele în copie, notează întrebările. Avocatul nu poate ghici ce nu spui, iar o poveste ordonată îi permite să identifice mai repede punctele slabe și pe cele forte.
Fii deschis și cu partea care nu îți convine. Dacă ai greșit ceva, e mai bine să afle de la tine decât din probele celeilalte părți. Poți vizita și avocaturaonline.eu pentru a vedea ce teme sunt explicate acolo și a-ți pregăti întrebările înainte de întâlnire. Iar la final, cere să ți se spună în cuvinte simple ce urmează, cât ar putea dura și ce costuri sunt previzibile.
Nu te teme să ceri clarificări atunci când nu înțelegi un termen. Limbajul juridic poate fi încărcat, iar un bun profesionist nu se supără dacă îi ceri o variantă în cuvinte de zi cu zi. De fapt, felul în care îți explică spune destul despre cum va decurge colaborarea.
Ce rămâne după ce hotărârea s-a dat
Un lucru pe care îl uităm când ne pregătim de proces este ziua de după. Hotărârea se pronunță, cineva câștigă, altcineva pierde, iar viața merge mai departe, cu aceiași oameni la aceeași masă de Crăciun. Întrebarea este cum vrei să arate relația respectivă în cinci ani.
Nu spunem că trebuie evitat orice conflict. Unele drepturi se apără, iar a le ignora poate fi o formă de nedreptate față de tine și față de ceilalți. Dar merită să alegem, de fiecare dată, cea mai blândă cale care ne apără ce contează cu adevărat. Uneori, această cale înseamnă să cedezi o parte pentru a păstra relația; alteori înseamnă să mergi până la capăt fără ranchiună.
Dacă te afli acum într-o astfel de situație, începe cu un pas mic: strânge actele, scrie ce vrei, vorbește cu o persoană de încredere și apoi cu un specialist. Nu lua nicio decizie în plin val de nervi. Un plan făcut cu mintea limpede va fi mereu mai bun decât o replică aruncată într-o seară proastă. Iar informațiile din acest text sunt doar principii generale, nu un sfat juridic pentru cazul tău anume.
Exclusiv
Festivalul Suflet de România: Peste 100 de producători și artizani locali, apreciați de 25.000 de participanți sosiți pe Domeniul Regal Săvârșin
Pentru al patrulea an consecutiv, în ultimul weekend al lunii aprilie, festivalul Suflet de România a readus la viață lumea satului de altădată, cu artizani ai gustului autentic, meșteșugari gata să arate tainele unor meserii transmise din moși-strămoși și cu artiști din și pentru toate generațiile. A fost cea mai amplă ediție organizată până acum de Profi, cu peste 25.000 de participanți din toate colțurile țării și chiar din afara granițelor, care pe parcursul a două zile au descoperit cum sunt continuate tradițiile, unind comunitățile.
Pe lângă întâlnirea cu mici producători locali, meșteșugari și artizani din toată România, vizitatorii s-au bucurat de ateliere cu meșteșugari iscusiți, piese de teatru în aer liber, dansuri populare, concerte live și de o intervenție surpriză a Grupului Vocal SONG. Pe scena celei de-a patra ediții a festivalului Suflet de România au urcat, între alții, Theo Rose, Damian Drăghici & Brothers, Nicolae Furdui Iancu, Nicoleta Voica, David Ciente, Maria Chivu și Grupul Jianca.
Evenimentul s-a desfășurat cu participarea Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei României, a Alteței Sale Regale Radu, Principele Consort al României, alături de Xavier Piesvaux, Country Manager Ahold Delhaize România, Mihai Spulber, Business Unit Lead Profi, Gabriela Sîrbu, Director de sustenabilitate Ahold Delhaize România, numeroase oficialități, autorități centrale și locale și alți reprezentanți Profi și Mega Image. Startul oficial a fost dat sâmbătă, după ce distinsul grup a încheiat un tur al micilor producători și artizani.
Evenimentul a continuat și tradiția caravanei medicale, oferind din nou consultații gratuite pentru comunitatea din Săvârșin și împrejurimi, cu ajutorul unor medici specialiști în oftalmologie, cardiologie, neurologie, pneumologie și ORL. Pentru a veni în sprijinul oamenilor, mai ales al celor cu posibilitate redusă de deplasare, Profi a adus aproape de ei servicii medicale de calitate, prin implicarea experților de la Asociația ATI „Aurel Mogoșeanu” din Timișoara.
„Suflet de România este o oglindă pentru tot ceea ce este frumos, bun și pentru ceea ce ne face bine și merită păstrat și transmis mai departe. Festivalul care la actuala ediție a adunat peste 25.000 de participanți veniți din toate colțurile țării, dar și din afara granițelor, arată cum se pot consolida comunitățile și susține micii producători locali, artizanii și meșteșugarii români pentru a face în continuare ceea ce știu ei cel mai bine. Festivalul nu are o miză economică pentru Profi, dar aduce un câștig clar pentru români și pentru România. Împreună învățăm cum să promovăm tradițiile și să susținem comunități, să fim uniți în jurul valorilor autentice și să redescoperim bucuria de a petrece timp împreună în mijlocul naturii, mai conectați unii cu ceilalți”, declară Gabriela Sîrbu, Director de sustenabilitate Ahold Delhaize România.
Festivalul Suflet de România încurajează comunitatea să se conecteze la valorile autentice, la gusturile bune și la tradițiile satului românesc prin intermediul unor experiențe trăite într-un cadru natural în care este recreată lumea rurală.
Tradiție pentru susținerea producătorilor locali
La Profi implicarea în comunitate este o tradiție căreia îi sunt dedicate timp și resurse, inclusiv Raftul cu Bunătăți Locale, cel mai amplu program de susținere a micilor producători locali artizanali. Dincolo de prezența la Raftul cu Bunătăți Locale din magazinele Profi, micii producători locali își spun poveștile și își prezintă oferta și pe cea mai amplă și premiată platformă națională de promovare a lor, Via-Profi.ro, prin intermediul căreia oricine poate porni într-o călătorie plină de savoare a gusturilor din România.
Prin numărul angajaților săi, Profi, parte din grupul Ahold Delhaize, este în topul angajatorilor privați din România. PROFI SUPER, PROFI GO și PROFI LOCO, formatele de magazin ale rețelei, au o gamă de 5.000 de produse apreciate de cei peste 1,6 milioane de clienți care zilnic își fac aici cumpărăturile. Mai bine de 94% dintre aceste produse provin de la parteneri din România.
-
Afaceriacum 3 luniServiciile de Debitare Laser, Îndoire a Tablei și Prelucrări Mecanice oferite de LASER PROCESSING ROMANIA
-
Afaceriacum 3 luniGama de Mobilă de Living de la Homemobili.ro: Eleganță și Funcționalitate pentru Fiecare Casă
-
Uncategorizedacum 3 luniGama de Conveioare, Rampe de Egalizare și Lifturi Hidraulice de la SKBS România
-
Sportacum 3 luni24h Endurance Bike Race 2026: 640 de kilometri în 24 de ore la MotorPark România
-
Viața în Prahovaacum 2 luni10 idei pentru amenajarea unei terase pe care să o folosești mai des
-
Administrație localăacum o lunăCe ne-a învățat biroul de acasă despre luxul de a face un singur lucru
-
Uncategorizedacum 3 luni
Transport persoane România – Germania și România – Italia: Topala Travel și Luk-Travel, ghid complet
-
Sportacum 3 luniJUDO MAI APROAPE DE COPII, ÎN SECTORUL 2!


