Este tot mai vizibil faptul că Poliția Locală a municipiului Ploiești „merge în virtutea inerției” nicidecum că este condusă, organizată de persoane competente. Ca  drept dovadă, directorul acestei instituții, Vaida Adrian, nici măcar nu știe ce structuri are în subordine căci, deși pe sitte-ul instituției ultima modificare organizatorică a fost adusă prin Hotărârea Consiliului Local nr.62/26.2.2015, organigrama a rămas tot cea din anul 2013 (abrogată de Hotărârea Consiliului Local nr.385/28.10.2013), conform celor de la Incisiv de Prahova.

Adică, Poliția Locală Ploiești funcițonează în baza organigramei aprobate prin Hotărârea Consiliului Local nr.143/08.04.2013, potrivit sitte-ului acestei entități locale.

Dar, la ce să te aștepți de la un „Don Juan care are pitici pe femeile din subordine”? Este mai importantă satisfacerea nevoilor fiziologice (mai ales „intrarea în grațiile” victimelor) decât munca, corect Vaida Adrian? Dacă „cocoșelul și creierașul (OARE O EXISTA?) sunt flămânzi”, nu poți să gândești, așa-i? Deh, e mai important să scrii mesaje „de amor”, să cumperi flori și bijuuri pentru „îndărătnicele care nu-ți văd chipul de Făt-Frumos” (parerea noastra, HIDOS…dar este o simpla parere, opinie…) decât să îți îndeplinești, cu responsabilitate, sarcinile… (Dumitru E.).

o1

o1

o3

Daca e sa dai crezare spuselor lui Klaus Iohannis, Romania a dat lovitura vietii ei. Frumos ambalat in propaganda de casa a Cotrocenilor, Summitul Initiativa celor Trei Mari a fost prezentat ca cel mai important eveniment economic de la Revolutie incoace. Minciuna! Singura revolutie din Romania a fost la 1848, in 1989 fiind o lovitura de stat in toata regula. Apoi, cat din ceea ce reprezenta economia Romaniei la un moment dat mai exista astazi?

Disperat dupa imagine, presedintele mai incearca o pacaleala

Lapte si miere au curs din gura presedintelui. Atatea promisiuni de bine, atatea angajamente n-am mai auzit de multa vreme. Vreau sa zic angajamente fara acoperire. Cred ca, la un moment dat, pana si participantii la Summit si-au dat seama ca Iohannis le vinde pielea ursului din padure.

Care autostrazi?

„In primul rand, Initiativa urmareste sa contribuie la dezvoltarea economica a regiunii, prin conectivitate la nivelul infrastructurii, pe axa Nord-Sud, dar nu numai, in trei domenii principale – transport, energie si digital”, se lauda presedintele. Stop! Nu e de trecut asa de usor peste spusele celui care, deunazi, plangea ca nu are bani sa organizeze Summitul. Unde i-o fi gasit brusc? In fine, nu asta este problema. Conectivitate, ce cuvant pompos! Cum sa ne conectam pe axa Nord-Sud, cand noi avem doar doua autostrazi, vesnic in reparatii? De prisos sa mai spun ca una dintre ele e mostenita de pe timpul lui Ceausescu. Ca vii din Bulgaria, ca vrei sa iesi in Moldova de peste Prut sau vrei sa ajungi in Europa prin Ungaria, obligatoriu la granitele Romaniei vii in cap. Pe unde sa mergi? Pe autostrada spre Ungaria nu poti circula decat pe bucati, dupa care nu iti mai ramane decat sa astepti sa se termine construirea ei. Si nu ma refer, in special, la unirea segmentelor construite, ci la repararea tronsoanelor deja degradate de nepasare si abandon managerial.

Facem export cu sacosa

Daca discursul a fost scris de mana lui, ei bine, Iohannis ne-a demonstrat cam cat il duce mintea. Daca a fost conceput de vreun consilier, avem de-a face cu aceeasi poveste cu luatul la misto. Poate, in deradere, cineva i-a inlocuit foile cu cele pentru alt eveniment. Frumos graieste presedintele despre dezvoltarea zonei. Nu stiu la ce se referea, pentru ca statisticile oficiale arata cum stam. Cam pe unde sa facem export? Pe cei 400 de kilometri de drumuri comunale asfaltate sau pe cei 10.000 de kilometri de drum de pamant? Sa folosim flota? N-o mai avem de ani buni. Sa ne bazam pe transportul feroviar? Lui Iohannis chiar nu i-a spus nimeni ca avem, cu deosebiri nesemnificative, cam acelasi numar de kilometri ca acum 100 de ani? 11.000, doar atat. Harta trenurilor de mare viteza se opreste in estul Europei.  In conditiile in care in Occident trenurile fug cu mai bine de 250 de kilometri la ora, in Romania abia se taraie cu 40 de kilometri la ora.

Pe ce bani?

Klaus Iohannis, sa spunem lucrurilor pe nume, nu a dorit decat sa-si faca imagine prin Summitul Initiativa celor Trei Mari. El vede Romania lider regional, dar uita ca investitiile de care ar fi nevoie se fac numai prin guvern, nu din curtea Cotroceniului. Si aici, hop, problema! Mare problema, caci intre el si guvern este un razboi permanent. De altfel, presedintele are razboaie deschise peste tot. Cu PSD, cu Dragnea, cu Parlamentul, cu justitia. Sunt batalii de durata si, pana nu se termina si nu se decide invingatorul, nu-l vad sa se bucure de vreun sprijin. Guvernul lui? Altul, adica, e departe de orice realitate, oricat de tare ar bate el toba pe vreo presupusa victorie a acestuia. Nici in privinta investitiilor nu mi se pare ca Iohannis e prea bine documentat. Analistii de bun-simt arata ca degeaba mizeaza el pe o investitie de 100 de milioane de euro. N-o sa-i vada niciodata, pentru ca, in timp ce tari ca Polonia participa cu propria banca de dezvoltare, Romania bate marunt din buze, controland doar doua banci. Adica, sapte la suta din piata bancara. Restul, ceva mai bine de 91 la suta, este sub controlul bancilor straine. Deci? Tot pielea ursului din padure. (Valentin Boeru).

Orice ati spune, a inceput sa imi placa Denise Rifai. E o figura distinsa in tot peisajul trist al televiziunilor. Imi mai schimb si eu parerea, poate chiar m-am inselat si am exagerat cand am maturat cu ea pe jos prin vreun pamflet. Cred ca si cu Realitatea TV am fortat un pic nota, zicand ca e un selfie cu manele. Ma grabesc sa indrept. Vreau sa repun adevarul in drepturi. Scot manelele din poza si pun in locul lor prostia.

Daca ar fi ramas la intrebarea daca liniile de tramvai nu pot fi curatate, Denise ar fi castigat macar premiul de expresivitate intelectuala al STB

Am taxat-o pe Denise cand, cu ceva vreme in urma, a intrebat senina daca pot fi prevenite cutremurele. Stiu ca i-am raspuns pe masura, la fel de candid ca de obicei: cum sa nu? Numai sa precizeze, il vrea aici sau la pachet?

Prostia care nu costa

Realizez abia acum ca Denise avea, in felul ei, dreptate. Si asta pentru ca din spatele intrebarii se simtea dorinta ei, dar fara semnul intrebarii. Acum, ca peste 200 de ani cercetatorii vor pune semnul intrebarii la loc si vor injura, e alta poveste. Bine macar ca nu vor intreba cine a fost Denise Rifai. Garantez. Dar, pana atunci, Denise are dreptate. Ati auzit, bunaoara, de cutremurul din Montevideo, Uruguay? Nu, pentru ca nu a mai avut loc. De aia nici presa nu a scris nimic. Ce naiba ai putea scrie despre blocurile care nu au cazut pentru ca nu a fost cutremur? Dar despre cel din Desertul Atacama? Nu! Aici, cel putin, nici macar nu avea ce sa cada, de aia nici presa nu s-a mai amestecat. Modesta, Denise a tacut din gura, nu a vorbit despre ele desi stia ce va sa se intample. Vi se pare de colea sa prevezi un cutremur care nu va veni? Ia sa va vad! A asteptat, in schimb, cutremurul din PSD. De asta a fost foarte sigura, de aia l-a si anuntat. I l-a confirmat si Gusa, lautarul geopolitic gonit de la toate mesele. Avea si el sursele lui, ca orice geostrateg #rezist care beneficiaza de prostia care nu costa.

Unda de soc, caut fraieri

Desi era trompetit de toata lumea, uite cum cutremurul din PSD nu mai vrea sa aiba loc. Liderii care au semnat scrisoarea deschisa prin care i se cerea demisia lui Liviu Dragnea au facut stanga-mprejur si nu au mai vrut nici ei sa se cutremure, lasand-o pe Denise cu seismul in vant. Scrisoarea, evident, nu a vazut-o nimeni, ca de aia e la un singur om, intr-un singur exemplar. Ati inteles? Nici eu. Insa Denise stie ca ea, scrisoarea, exista. I-a spus Gusa, un fel de guru precum nea Tache Brucan, dar mult mai prozaic in seismologia politica. Ba, chiar i-a zis si cine a semnat-o. Ei bine, in clipa aia Denise a simtit unda de soc cum o infioara de la glezne si pan’ la lavaliera, involburandu-i mintea si fusta. Nu se vede asta la televizor, fusta e sub pupitru, dar trairea e traire si Denise nu stie sa si-o ascunda. Apoi, sa fim corecti, ce femeie poate sa-si mascheze o bucurie atat de intensa? Nu va ganditi la din alea nefacute, e vorba doar de placerea de a cocheta cu ceva care speri sa se intample. Nici nu vreau sa ma gandesc la dezamagirea din final, cand cutremurul din PSD o fi tulit-o intre alte coapse de televiziune. Poate la Digi24.

Chestiune de demnitate

De ce nu a putut preveni Denise cutremurul din PSD? Pentru ca, la fel ca si la cel din Atacama, nu prea are ce sa cada. A fost doar o manevra de invaluire politica, parca vorbita cu opozitia pe care o si vad cum astepta dupa colt sa jefuiasca mortii. Oricum, efortul distinsei Denise e de remarcat. A prevazut ceva care nu putea avea loc, pentru ca, Denise, e bine sa nu uiti, cutremurele au si ele demnitatea lor. Iar astea politice cu atat mai mult. Odata te lasa cu ochii-n soare si o infioara pe alta. Indiferent unde. (Valentin Boeru).