Sunt Cătălin Gherzan şi, înainte de toate, sunt un cetăţean al Municipiului Piteşti care doresc o schimbare în mai bine a comunităţii în care trăiesc. Sunt de profesie jurist cu experienţă de peste 15 ani în domeniu. Ca avocat am reprezentat cu brio în instanță numeroase persoane publice, societăți comerciale, instituții de presă și mulți cetățeni fericiți (la final). În anul 2007 am pus bazele şcolii şi grădiniţei Lexford Castel prin intermediul căreia am ajutat la formarea şi educarea mai multor generaţii de copii. Mulți sau puțini, dar toți mulțumiți de faptul că au trecut printr-un sistem particular de educație.

După ce am interacţionat cu o mulţime de oameni şi le-am înţeles nevoile care nu au fost îndeplinite până în momentul de faţă, am hotărât că a venit timpul să mă implic şi mai mult în dezvoltarea comunităţii locale şi am ales să fac pasul spre a candida la funcţia de primar al Municipiului Piteşti.

Valorile care m-au ghidat în viaţă şi în carieră sunt profesionalismul, loialitatea şi responsabilitatea. Sunt un om creativ şi eficient, pregătit tot timpul pentru a înfrunta neprevăzutul. Consider că experienţa pe care am acumulat-o în avocatură și management educațional mă va ajuta foarte mult în funcţia de primar şi voi reuşi să duc la îndeplinire toate proiectele pe care mi le propun spre a dezvolta Municipiul Piteşti şi a le reda oamenilor dorința si credința că a venit şi vremea noastră, vremea adevăratei schimbări.

Municipiul Piteşti merită mai mult. Piteştiul merită să se dezvolte şi să arate precum un oraş european! Eu sunt convins că atunci cand voi fi ales primar voi reuşi să transform Piteştiul şi să îl aduc la un nivel de care piteştenii să fie mândri. Împreună cu o echipă de oameni tineri şi plini de entuziasm, alții maturi și profesioniști experimentați, voi pune la punct ultimele detalii ale programului meu de dezvoltare al Municipiului pe care îl voi face public în viitorul apropiat. Și să fiți siguri că mă refer la lucrurile ce le voi face, nu cele ce mulți politicieni doar le spun, dar fără o bază reală pentru a fi duse la bun sfârșit. Alături de mine am parteneri renumiţi în domeniul IT care vor ajuta la transformarea Piteştiului într-un adevărat Smart City, aşa cum este şi normal în anul 2020. Doi dintre acești profesioniști ai programelor și rețelelor de net sunt Iordache Alexandru și Mihai Trailă. Oamenii trebuie să aibă posibilitatea de a-şi rezolva o mare parte dintre probleme prin intermediul internetului şi a nu mai pierde timpul la cozi interminabile. Dacă veți spune „complicat pentru noi”, vă voi dovedi contariul în cadrul întâlnirilor pe care le vom avea, înainte și după ce voi fi primar.

Am în echipă oameni valoroşi şi împreună cu ei sunt convins că pot să realizez lucruri măreţe pentru Piteşti. O echipă valoroasă este cea care garantează îndeplinirea obiectivelor, iar eu am această echipă capabilă de a realiza lucruri frumoase și realizabile pentru piteşteni. Echipa mea, oamenii valoroşi alături de care voi lucra şi care îşi vor pune toate cunoştinţele în slujba locuitorilor Municipiului Piteşti, vor fi prezenți la fiecare întâlnire pentru a vă răspunde la întrebări și a va convinge că se poate, că împreună vom reuși, că a venit și vremea voastră.
Părerea voastră contează!
Piteșteni, a venit vremea voastră, vremea adevăratei schimbări!

Cătălin Gherzan Avocat, Cătălin Gherzan primăria Piteşti!

Toată lumea se plînge că nu avem oameni politici. Adevărat!Si PSD-ul se plînge că n-are oameni şi că generaţia veche nu mai are loc, iar dintre lipitorii de afişe n-au răsărit decît cîteva domnişoare bune mai ales de companie. Unii pomenesc adesea numele lui Liviu Pleşoianu şi zic: dar ce păcat că PSD-iştii nu-l vor! Şi eu sunt un simpatizant al lui Liviu Pleşoianu! Are o anume imagine de nouă generaţie şi de om curat. Pletele sale, în loc să mă irite, mă amuzau. Cînd s-a tuns şi a încercat să joace mai ordonat şi mai serios, mi s-a părut la fel de credibil. Nu arăta a tînăr care să se fi golit de farmec şi de conţinut.
Liviu Pleşoianu a fost o descoperire a unui concurs organizat de Antena 3. Şi a parcurs repede drumul de la telespectator la vedetă şi, mai apoi, la cel de om politic. Şi tot acest parcurs s-a desfăşurat fără deteriorare de imagine şi fără pierdere de simpatie şi credibilitate. Candidaturile sale la preşedinţia PSD şi mai apoi la preşedinţia României nu l-au erodat. Şi cu toate acestea, Liviu Pleşoianu nu a intrat în echipa desemnată să conducă pregătirea Congresului din februarie 2020 şi eventuala reformare a PSD.
Este considerat un pericol pentru partid sau Liviu Pleşoianu nu s-a adaptat unor nevoi ale competiţiei politice? Nu ştiu care este răspunsul!
Îl urmăresc mereu pe Liviu Pleşoianu pe la tot felul de emisiuni. Are charismă şi trece uşor ecranul spre telespectatori. Uneori am însă sentimentul că este vorba de un om cu o anume vocaţie actoricească, dar încă străin de şiretlicurile politice, de puterea de a conduce o echipă şi de a pune la cale un program politic. La un moment dat, pe un hol, ne-am intersectat şi i-am spus să îşi contureze un program şi să îşi facă o echipă, altfel, de unul singur, nu are nici o şansă.
Nu ştiu ce a înţeles, dacă a luat sfatul meu drept o nepoliteţe sau o banală remarcă. Dar de atunci şi pînă acum n-am observat nici un plus. Şi îmi pare rău! (Cornel Nistorescu Editorial).

Ies miniştrii la bătaie de parcă ar fi alarmă de război. La fel ies şi cîrtiţele din pămînt, dacă le aplici o inundaţie cu furtunul. Şi Iohannis s-a speriat de valul stîrnit de refuzul participării la dezbateri cu Viorica Dăncilă. Nici acum, în pragul celui de-al doilea mandat, el n-a înţeles că dezbaterile nu se organizează să-i folosească dumisale. Miercuri seara, pe fugă, supuşii săi de la Cotroceni au anunţat o conferinţă de presă care să mai calmeze din revolta publică. Şi, astfel, ne-am trezit cum o nouă procedură de a ocoli dezbaterile cu adversarul său, cu o tentativă de a păcăli cutuma pentru care se dădea de ceasul morţii să fie respectată cînd îl vîna pe Victor Ponta. Acum, cînd nu-i foloseşte, Iohannis se dă după coceni. Vorbind despre dezbaterile cu Victor Ponta căruia „nu i-au folosit la nimic, iar mie, nici atît”, preşedintele României s-a dat de gol. El crede că dezbaterile sunt ca pantofii sau ca tigăile. Dacă folosesc sunt bune, dacă nu-i folosesc, sunt inutile. Ca atare, acum cînd nu-i servesc nici la plimbări şi nici la ciorbe, cînd este convins că va cîştiga, de ce să se mai încurce cu aceste dezbateri? N-a auzit Klaus Iohannis că dezbaterile nu sunt în folosul candidaţilor, ci pentru lămurirea alegătorilor? Face pe prostul sau chiar n-are ce spune şi se teme de goliciunea mandatului său? Din păcate, jurnaliştii începători s-au înghesuit ca peştişorii la momeală să pună întrebări gen „nu-i aşa că?“, Marius Chicoş Rostogan răspunzînd ca un lustragiu de mandat prezidenţial. Nu şi-au dat seama că sunt folosiţi pe post de nechezol electoral, întrebările lor avînd rolul de a juca rolul tufelor îndărătul cărora preşedintele să îşi pitească refuzul.

Din păcate, graba cu care Viorica Dăncilă a sărit să-i răspundă a trădat destule improvizaţii. Plus o tensiune vizibilă cu ochiul liber. În loc să lase loc pentru ca populaţia să vadă şi să cîntărească dezbaterea- conferinţă de presă de la PNL, hop şi liderul PSD cu o ţîfnă abia strunită să sublinieze vacanţele preşedintelui.

Mă tem că graba ei să-i bată în cuie doza de penibil şi rînjetul de vedetă l-a mai ajutat niţel pe preşedinte. Din păcate, Viorica Dăncilă s-a grăbit. A vorbit precipitat, adeseori improvizat, preluînd asupra sa o parte din dezamăgirea publică stîrnită de Klaus Iohannis. Întrebările de miercuri seara, în loc să-l zguduie pe preşedinte sau să-l sperie, l-au pus în gardă. Cu tupeul lui de a nu recunoaşte nici o greşeală şi de a nega orice tinichea atîrnată de numele său, Klaus Iohannis a fost pus în gardă şi nu m-ar surprinde ca la următoarele apariţii să transforme toate acuzaţiile în succese, în merite şi în performanţe democratice.

Cu o aşa pregătire a confruntării (dacă ea va avea loc – şi nu este exclus ca în ultimul moment Klaus Iohannis să se întoarcă!), Viorica Dăncilă poate pierde spectaculos. Ar fi o greşeală de neiertat să-şi imagineze că preşedintele Iohannis abia aşteaptă să spună că n-a făcut nimic în mandatul său de cinci ani şi că regretă nespus, fiind fericit că a izbutit să răstoarne numai două guverne! (Cornel Nistorescu Editorial .Cotidianul).