Este de notorietate faptul că investițiile la Ministerul Sănătății – aspect recunoscut, oficial, în mai multe rânduri – se fac fără o fundamentare extraordinar de clară a nevoii acelei investitii și fără o ierarhizare sau o prioritizare care să țină cont de nevoile care sunt în zona în care s-au derulat investiții și fără monitorizarea efectelor acestor investiții. Deci, așa zisele investiții se fac, în fapt, în nota generală a investițiilor publice, caracterizate de principiul comisionului încasat și a para-ndăratului asigurat în urma atribuirii contractelor finanțate din bani publici și nu a eficienței cheltuirii banului public în interesul pacientului.
Dacă se analizează rapiditatea cu care s-au îmbogățit managerii de spitale din comisioane și para-ndărături și ce clinici private, cabinete și locuințe și-au construit din banii alocați spitalelor sau ce dotări au, în comparație cu cele de la stat – deși la stat s-au cheltuit sume exorbitante pentru aparatură uzată moral sau nefuncțională!
Și, dacă ne referim și la pierderile uriașe înregistrate de unitățile sanitare publice, respectiv cât reprezintă, în total buget și cum afectează costurile externalizării serviciilor la unitățile sanitare (curățenie, reparații, spălătorie, hrană, furnizare de echipamente și consumabile, medicamente, etc.) sau ar fi luat în considerare și procentul aparaturii aflată în stare de nefuncționare, în raport cu cea din zona privată (deținută, de regulă, de cei care activează și în zona publică), ar fi rezultat clar că prejudicial este de câteva zeci de ori mai mare și reprezintă explicația logică a colapsului și a falimentului Sistemului de Sănătate public. Pentru că numai Sistemul Public de Sănătate se află în faliment nu și cel privat. Și ambele sunt alimentate din aceeași sursă: Bugetul asigurărilor de sănătate.
De cealaltă parte, deși nu se recunoaște public, Sistemul Public de Sănătate este în colaps nu atât din lipsa fondurilor, cât, mai degrabă, pentru că este profund căpușat – prin intermediul managerilor numiți politic, care sunt, în fapt, niște escroci ce lucrează pentru mafia ce căpușează spitalele. De asemenea, Sistemul este în colaps pentru că aparatura din spitale este ori nefuncțională ori neutilizată premeditat, pentru că face concurență aparaturii și dotărilor performante din mediul privat. Un alt motiv important al colapsului Sistemului Public de Sănătate constă în faptul că managerii de spital și medicii specialiști, uitând de Dumnezeu și de jurământul de credință, dând dovadă de un cinism aboslut și-au construit clinici și cabinete private – deturnând banii alocați modernizării sistemului public de sănătate prin sistemul comisioanelor și a para-ndărătului ori făcând captiv mediului privat pacienții prin neutilizarea aparaturii existentă în unitățile publice sau neasigurarea unor servicii profesioniste și de calitate -, unde au accest pacienții doar pe bază de tarife. Astfel, majoritatea clinicilor și cabinetelor private, unde își desfășoară activitatea mangerii și medicii specialiști ce activează și în domeniul public, nu încheie contracte cu Casa de Asigurări Sociale, din lăcomie, urmărind doar profit și iar profit și nu rezolvarea problemelor de sănătate ale pacientului. Bineînțeles că nu i-a interesat, în aceste condiții, ca unitățile sanitare publice să fie manageriate corect, în interesul pacientului sau să-și desfășoare activitatea în condiții de siguranță medicală, asigurând servicii de calitate, profesioniste, pentru că astfel nu le-ar fi prosperat clinicile sau cabinetele proprii sau cele în care activează ca medici specialiști. Acesta este adevărul și factorul generator al colapsului din Sistemul Public de Sănătate. Nu atât volumul investițiilor sau destinația investițiilor, cât faptul că legea permite desfășurarea activității și în cadrul sistemul sanitar public și în cel privat, chiar dacă aceasta crează incompatibilitate evidentă. Această situație este adevărata cauză ce generează și permite, falimentarea și distrugerea, cu bună știință, de către managerii de spitale și medicii specialiști, a Sistemul Public de Sănătate, ce ar trebui să asigure accesul tuturor cetățenilor, gratuit, la Sistemul Public de Sănătate. Pentru că între Sistemul Public de Sănătate și Sistemului Privat de Sănătate există o concurență acerbă, de care pe care să acceadă și să se înfrupte cât mai mult din enormul buget al asigurărilor de sănătate. Ori, punând „batista pe țambal” atunci când analizăm cauzele dezastrului din sistemul public de sănătate, omițând faptul că acestea sunt generate, în primul rând, de perpetuarea anacronismului concurențial, respectiv de încăpățânarea politicului și legislativului în a menține melanjul dintre public și privat în ceea ce privește sistemul de sănătate, nu numai că nu rezolvăm problema, ci ne afundăm și mai mult în competiția distrugerii accesului real al cetățeanului la sistemul de sănătate publică. Nu se va rezolva niciodată problema sistemului public de sănătate până când nu se va stabili clar că este incompatibilă profesarea la stat și în privat a carierei medicale. A devenit o practică generalizată în România ca medicii care activează în sistemul public (unde-și fac treaba de mântuială), să dețină ori să profeseze și în clinici private, unde-și dirijează pacienții să meargă pentru consultații, spitalizări și tratamente corespunzătoare, încasând, în multe situații, de două ori aceeași prestație: și de la pacient și de la Casa de Asigurări Sociale. Astfel, profitând de această anomalie, sistemul privat de sănătate concurează neloial sistemul public de sănătate, cu consecințe dezastruoase atât asupra sistemului public de sănătatea (căpușat și falimentat de cei care operează în ambele sisteme) cât, mai ales, asupra pacienților, tratați diferențiat, deși legal au acces gratuit la serviciile medicale. În spitale, datorită prostului management, dezintersului medicilor, externalizării generale a serviciilor, aprovizionării la prețuri mult peste prețul pieței, indolenței Guvernului în a stopa căpușarea sistemului, a hoției generalizate, dezinteresului profesional și nepăsării, se practică un genocid premeditat, generat de această practică mizerabilă a dualismului practicării profesiei care dorește să elimine sistemul public și să-l înlocuiască cu nul complet privat la care să aibă acces doar cei cu venituri. Dovedind un cinism fără limite, cei care activează și în privat și la stat, prin dezinteresul afișat și prin deturnarea fondurilor din sistemul public în cel privat, condamnă, cu bună știință, pe cei lipsiți de resurse, la moarte, pentru că majoritatea pacienților nu-și permit să suporte costurile din clinicile și cabinetele private, iar clinicile private, de regulă, nu încheie contracte cu Casele de Asigurări de Sănătate sau dacă încheie, preferă să deconteze situații fictive decât să asigure tratament corespunzător pacienților. Și asta în condițiile în care bugetul asigurărilor de sănătate este la nivelul sumei celorlalte încasări fiscale și ar trebui să fie suficient pentru a asigura asistența gratuită a tuturor pacienților.
Deci, e nevoie de o reformă totală în Sistemul Public de Sănătate, care, pe lângă monitorizarea cheltuirii banului public alocat din bugetul de sănătate și sancționarea drastică a celor care deturnează fondurile destinate Sistemul Public de Sănătate ori le cheltuie iresponsabil (urmărind, aproape exclusiv, comisioanele și nu eficiența), trebuie să includă și legiferarea incompatibilității între sectorul de stat și cel privat în ceea ce privește practicarea profesiei medicale, pentru a se elimina concurența neloială, ca factor principal al colapsului Sistemului Public de Sănătate. De asemenea, având în vedere faptul că majoritatea fondurilor alocate unităților sanitare sunt consumate pentru plata serviciilor externalizate, Guvernul ar trebui să interzică externalizarea serviciilor unităților sanitare, pentru că acestea sunt a altă cauză majoră a falimentării unităților sanitare șia colapsului. Și, nu în ultimul rând, legea privind licitațiile publice, care a permis devalizarea bugetelor publice, ar trebui amendată, mai ales în ceea ce privește procedurile privind încheierea actelor adiționale la contracte, proceduri care, în fapt, sunt o metodă perversă, unanim acceptată și impusă ca o cutumă, de anulare a licitațiilor și de creștere artificială a costurilor.
In alte condiții colapsul din sistemul public de sănătate se va accentua tot mai grav și va genera un adevărat genocid pentru cei lipsiți de posibilitatea de a achita tarifele practicate în mediul privat al Sistemului de Sănătate. Iar fondurile uriașe destinate accesului gratuit la Sistemul Public de Sănătate vor fi deturnate în continuare, de către crima organizată ce controlează Sistemul Public de Sănătate, prin intermediul mecanismului numirilor politice sau de tip crimă organizată a managerilor din Sistemul Public de Sănătate. În alte circumstanțe, orice ministru ar veni și oricâte declarații și dezvăluiri ar face despre boala sistemului, dacă nu va elimina concurența dintre sistemul public și cel privat, practicată de cei care manageriază și deservesc atât sistemul public cât și cel privat, nu vor avea nici un efect asupra schimbării sistemului sau care să asigure accesul real al cetățeanului la Sistemul Public de Sănătate. Iar hemoragia banului public din bugetul sănătății va continua să alimenteze, exclusiv, crima organizată, îngrosând alarmant statisticile morților din cauza inaccesului la Sistemul Public de Sănătate.