Connect with us

Exclusiv

De la maestrul luminilor și umbrelor, un film pe care, dacă nu l-ați văzut, trebuie să-l vedeți chiar acum

Prahova Mea

Publicat

pe

SCURTĂ INTRODUCERE  ÎN GÎNDIREA LUI PETRE ŢUŢEA [1]

Mare noroc că există oameni care sunt idioţi! Funcţia idiotului e pozitivă,
pentru că fără el n-am înţelege nici geniul, nici normalitatea. Păi cum am
cunoaşte noi un om pe care-l numim desăvârşit dacă n-ar fi prezenţi ăştia,
idioţii?

Tragedia istorică a “omului autonom” a constituit una dintre temele de predilecţie ale gîndirii lui Petre Ţuţea. Marea lui ambiţie a fost, de altfel, aceea de a scrie un tratat de antropologie (pe care n-a mai apucat să-l definitiveze); nu era vorba de o lucrare de antropologie ştiinţifică (atît de la modă astăzi), ci de un discurs filosofico-teologic, axat pe problematica gnoseologică.
Pe acest “om autonom”, căruia i-a făcut o radiografie necruţătoare, a căutat el să-l “vindece”, la modul socratic, de prea multa lui “deşteptăciune”. Cînd spun lucrul acesta, am în minte un articol al lui Nae Ionescu (dascălul mărturisit al lui Petre Ţuţea): “Marea pacoste a istoriei moderne au fost oamenii inteligenţi şi teoriile lor. Mintea omenească e de la natură pornită spre generalizare. Ea porneşte de la fapte simple, şi se ridică repede la teorie. Din nefericire, de cele mai multe ori aceste teorii sînt false; pentru că faptul de la care s-a plecat nu e esenţial. Omul însă crede că teoria lui primează – şi că realitatea trebuie să i se supună. Sînt peste 300 de ani, bunăoară, de cînd omenirea toată e victima unei «teorii»: aceea a individualismului, care a provocat, provoacă şi va mai provoca încă multe dezastre şi adîncă mizerie în toate ramurile existenţei umane. […] Inteligenţa e orgolioasă şi rigidă. Ea vrea să se instituie nu numai în stăpîn absolut, dar şi în demiurg. Şi greşeşte.”[2]. În acest sens naeionescian, “inteligenţa” sau “deşteptăciunea” devin sinonime ale “idealismului prost”. Sau, altfel spus, apanajul acelor oameni despre care se spune îndeobşte că “fac pe deştepţii”.
“Omul autonom” al lui Petre Ţuţea este, prin excelenţă, omul care face pe deşteptul, ajungînd, în cele din urmă, să trăiască în idolatria închipuitei sale deşteptăciuni. Vorbind în termeni creştini, o astfel de atitudine reprezintă antiteza exactă a “sărăciei cu duhul”. Grecescul ptochós din sintagma evanghelică ptochós to pneumatí (“sărac cu duhul”, după traducerile curente, ce redau prepoziţional dativul de relaţie din original) înseamnă de fapt, în contextul respectiv, tocmai “smerit”, “umil” (sensul cel mai concret al cuvîntului este “încovoiat”, “îngenuncheat”; de aici, “sărac”, “sărman”, ca stare materială, dar şi “smerit”, “umil”, ca atitudine sufletească); adevărata sărăcie cu duhul (al cărei tîlc modernitatea pare să-l fi pierdut), departe de a însemna prostie, ignoranţă, naivitate sau îngustime (DEX reţine numai sensul devalidat: “lipsit de inteligenţă, de spirit; prost”…), reprezintă tocmai buna smerire a minţii omeneşti în faţa Cuvîntului lui Dumnezeu. Desăvîrşirea însăşi a putut fi definită creştineşte drept “o prăpastie de smerenie” (Sf. Isaac Sirul; ideea este însă prezentă în toată patristica răsăriteană). Numai că “omul autonom” tocmai să se smerească refuză, crezînd, în orgolioasa lui în-singurare, că “sărăcia cu duhul” ar exclude geniul sau erudiţia (prin care se simte el măgulit şi legitimat). Că nu-i aşa, ne-a dovedit-o Petre Ţuţea însuşi – acest mare “sărac cu duhul”, deopotrivă “erudit” şi “genial” (cel puţin în ipostaza de “geniu oral”, pe care nimeni n-a cutezat să i-o conteste).
Fiind atît de opus mentalităţii moderne, apariţia lui în public – ca un mărturisitor “în amurg”, cum îi plăcea să zică – i-a buimăcit pe mulţi. Cînd nu i-a lăsat cu gura căscată (“Nu înţeleg, dar e năpraznic!”), el le-a stricat jalnica formulă de “echilibru existenţial”, bazată, cel mai adesea, pe ignoranţă şi comoditate (căci ce altceva a făcut el decît rechizitoriul “maieutic” al lumii noastre?). Prin el ni s-a dat – într-o vreme a lui “homo faber dominat de homo stultus”, cum repeta adesea – şansa unei “buimăceli” izbăvitoare (înrudite, într-un fel, cu acea “nelinişte metafizică” pe care un Nae Ionescu îşi propunea să o trezească în sufletele auditorilor săi).
Pornind de aici, putem încerca o circumscriere mai exactă a conceptului de “om autonom”, aşa cum se desprinde el din gîndirea lui Petre Ţuţea. O primă distincţie, mai generală, este aceea dintre “omul etern” şi “omul istoric”. Cel dintîi reprezintă făptura arhetipală, creată “după chipul şi asemănarea” lui Dumnezeu. Icoană a omului originar, neatins de păcat şi de moarte, el se opune omului “căzut” în veac şi ontologic desfigurat. Sau, altfel spus, “omul etern” este omenitatea privită sub specia absolutului, în vreme ce “omul istoric” este aceeaşi omenitate în condiţia ei relativă.
O a doua distincţie îl priveşte strict pe “omul istoric”. În ipostaza sa pozitivă, acesta este “omul religios”, cel ce se raportează neîncetat, în suişurile ca şi în căderile sale, la transcendenţa divină şi la propria sa imagine absolută, “suspinînd după mîntuire”, laolaltă cu Firea întreagă, cum spune Apostolul (cf. Rom. 8, 19-22). Pentru Petre Ţuţea, omul religios se realizează suprem în omul creştin. În ciuda aparenţelor, “omul religios” al lui Petre Ţuţea nu-i totuna cu acel homo religiosus al lui Mircea Eliade, dedus “ştiinţific” din materialul magico-mitico-religios al istoriei religiilor. Petre Ţuţea se raportează la omul Revelaţiei depline, la cel ce trăieşte în Hristos şi pentru Hristos. Mircea Eliade a înţeles de minune religiozitatea omului arhaic, dar a avut, din păcate, o proastă întîlnire cu creştinismul, aşa cum am încercat să arăt în altă parte[3]. Aici Petre Ţuţea este mai degrabă de părerea lui Nichifor Crainic: religiile arhaice, precreştine, abia de pot fi numite “religii”; mai potrivit ar fi să le numim “religiozităţi în căutarea lui Dumnezeu”; căci, în vreme ce creştinul Îl trăieşte aievea pe Dumnezeu, în Hristos Cel Întrupat, necreştinul Îl visează imperfect, aproximîndu-L mitologic sau filosofic, cu puteri omeneşti (drama “religiilor naturale”)[4]. Dar Dumnezeul Cel Viu nu poate fi substituit nici de Zeii Fabulei, nici de Dumnezeul abstract al filosofilor! Nu-i mai puţin adevărat că orice om religios, fie el creştin sau necreştin, este principial orientat spre Divinitate, simţindu-se insuficient sieşi şi refuzîndu-se “devenirii oarbe”, “vremii care vremuieşte”.
Ipostaza negativă a “omului istoric” este “omul autonom” de la care am pornit, cel ce raportează totul la sine însuşi, tinzînd să se în-singureze în ţarcul acestei lumi, dominat de trufie şi de amăgire. Împrumutînd termenii lui Bossuet (la care şi Petre Ţuţea obişnuia să facă apel), putem spune că “omul autonom”, ignorînd “calea Domnului”, bîjbîie ca un orb pe “calea omului”. Sau, în termeni augustinieni, el întoarce spatele acelei civitas Dei şi se înfundă, cu perversă voluptate, în civitas terrena.
De fapt, creştineşte vorbind, “autonomia” aceasta este doar una iluzorie. Căci omul, cînd se desprinde de Dumnezeu, nu rămîne “singur” decît în aparenţă. În realitate, el devine “jucărie” sau “unealtă” a diavolului. Răul, s-a spus, nu are bază ontologică, el nefiind altceva decît “lipsa Binelui”, privatio boni (Fericitul Augustin). Prin urmare, absenţa lui Dumnezeu devine, de la sine, prezenţă a diavolului; de aceea, “cetatea pămîntească” a Fericitului Augustin nu este doar civitas terrena pur şi simplu, ci este civitas terrena sive diaboli. Vulgarizînd puţin, omul, dacă nu este al lui Dumnezeu, devine “al dracului” (şi este simptomatic că de la o vreme, în limba română, “a fi al dracului” sau “a fi dat dracului” au devenit expresii laudative!). În fond, ce altceva face acest om decît să repete păcatul luciferic? Poate că dacă un Lucian Blaga nu s-ar fi jucat mai înainte cu termenii aceştia (mai ales în Trilogia cunoaşterii), Petre Ţuţea n-ar mai fi zis “om autonom”, ci de-a dreptul “om luciferic”. Căci, în ultimă instanţă, acesta este “omul autonom”: un om bolnav de luciferism, în sensul strict teologic al cuvîntului.
Acest om autonom sau luciferic poate fi privit din multe puncte de vedere. Petre Ţuţea l-a tratat cu precădere din perspectiva cunoaşterii. De altfel, înainte de toate, “omul autonom”, încîntat de sine însuşi, deviază de regulă sensul existenţei, dinspre mîntuire (soteria), fie spre cunoaştere (“gnosticismul” prost), fie spre creaţie (falsa “demiurgie”). El înlocuieşte viziunea religioasă a lumii cu o viziune culturală; ar vrea să re-gîndească şi să re-creeze lumea lui Dumnezeu cu puterile minţii şi mîinilor omeneşti! Toată existenţa lui devine astfel căutare şi făptuire deşartă, căci caută unde nu este de găsit şi făptuieşte ce nu poate să dureze. Îşi poate umple lumea pînă la refuz, dar nu o poate transcende. Se mişcă năuc în cercul vicios al lui “aici” şi “acum”, în imanenţa Naturii şi a Istoriei, înşelînd şi înşelîndu-se deopotrivă.
Este vorba, pînă la urmă, de o proastă întîlnire cu Realul, pe care îl confundă cu aparenţele (phainomena) acestei lumi sau cu fantasmele minţii sale. De “Realul unic”, care este Dumnezeu, el nu ştie, nu poate sau nu vrea să se apropie. De aceea, cunoaşterea eşuează fie în materialismul pozitivist, fie în idealismul raţionalist, fie – după oboseala prea multor “ratări” – într-un scepticism dezabuzat. “Omul autonom” începe prin a se crede “măsură a tuturor lucrurilor” şi sfîrşeşte prin “a certa” realitatea că nu se potriveşte cu ideile lui, precum Hegel, sau prin a se întreba, asemenea lui Pilat: Quid est veritas? (Ce mai poate fi Adevărul… printre atîtea “adevăruri”?!).
Istoriceşte vorbind, “omul autonom” s-a născut în Grecia filosofilor, a murit în Evul Mediu creştin şi a reînviat o dată cu Renaşterea păgînizantă; a-l aştepta “să moară” din nou, de “moartea bună” a propriei lui suficienţe – acesta ar putea fi sensul ultim al supralicitatei formule a lui Malraux (“Secolul XXI va fi unul religios sau nu va fi deloc”).
Petre Ţuţea făcea undeva un fel de tipologie a omului cunoscător. Raportaţi la cunoaştere, oamenii ar fi de cinci tipuri: Misticul (“contemplativul” care se deschide, “iluminat”, cu credinţă şi cu smerenie, adevărului etern al Revelaţiei), Căutătorul (rătăcitorul om istoric care “se întreabă, întreabă şi caută”, cu bietele lui puteri omeneşti, rămînînd mereu pradă neliniştii şi neîmplinirii), Scepticul (care nu este, pînă la urmă, decît căutătorul învins de neputinţă), Indiferentul (care este un imbecil prin opţiune) şi Imbecilul (care s-a născut ca atare, reprezentînd, din perspectiva omenească, doar “un deşeu bio-istoric”). Ultimele două tipuri (imbecilul “făcut” şi imbecilul “născut”) neparticipînd propriu-zis la “aventura” cunoaşterii, iar cel de-al treilea fiind doar varianta dezabuzată a celui de-al doilea, vor rămîne în atenţia noastră doar Misticul şi Căutătorul. “Omul autonom” se acoperă, gnoseologic, cu tipul Căutătorului. Incapabil de credinţă, dar dinamizat de orgoliu, el caută “certitudini” şi “consistenţe” acolo unde acestea nu sînt de găsit: în natură, în istorie sau în sinele său autonom. Dacă Misticul trăieşte esenţial, Căutătorul se înfundă în fenomenalitatea fără transcendenţă, în acea “deşertăciune a deşertăciunilor” pe care o deplîngea Ecclesiastul.
Căutător este Filosoful (care jertfeşte raţiunii sale autonome şi “se întreabă” necontenit). Căutător este Ştiinţificul (“omul de ştiinţă”, care jertfeşte prejudecăţii experimentalismului empiric şi “întreabă” naiv lumea, universul). Dar cum “omul de ştiinţă”, istoric şi structural, nu este decît un derivat tîrziu al filosofului (un filosof “căzut” în empirie), Filosoful rămîne ipostaza majoră a Căutătorului. El este omul întrebător prin excelenţă, “un om care transformă în viciu nevoia întrebării”. El dizolvă raţional misterele şi rămîne suspendat de propriile lui întrebări, în limitele fatale ale acestei lumi şi ale ficţiunilor minţii sale (mintea care te minte!): căci ori nu le poate răspunde, ori le dă o mulţime de răspunsuri ipotetice, ce adesea se bat cap în cap, astfel că nu face decît să penduleze între ignoranţa pură şi ignoranţa “savantă” (docta ignorantia în sensul ei pervertit). “Refuzînd Absolutul ca instanţă supremă – scrie Petre Ţuţea – şi absolutizînd ilegitim dimensiunea imanentă a cunoaşterii, spiritul filosofic cade în infinitul rătăcirii raţionale. Căutătorul «alege şi, alegînd, rătăceşte». Asta l-a făcut probabil pe Tertullian să vorbească despre filosofi ca despre nişte «patriarhi ai ereticilor» “[5].
De aceea, lui Petre Ţuţea nu-i plăcea să i se spună “filosof”, ci prefera să se numească pe sine “gînditor creştin”. Strădania lui a fost tocmai aceea de a-l trezi pe “omul autonom” din beţia sa filosofantă, arătîntu-i calea spre Absolutul divin (singurul Real autentic), spre Revelaţia divină ca garanţie veşnică a Adevărului. Căci, în afara Revelaţiei, omul nu va trece niciodată, cu toate demersurile lui autonome, dincolo de întrebarea lui Pilat: “Ce este adevărul?”…
Asta nu înseamnă însă că Petre Ţuţea – cum s-au pripit să concluzioneze unii – nu dădea nici o şansă şi nici un rost filosofiei. Filosofia poate rămîne utilă în măsura în care admite să se pună, cu mijloacele ei, în slujba lui Dumnezeu. Dar nu în slujba Dumnezeului abstract al metafizicienilor sau a acelui metaforic “Dumnezeu al culturii” pe care-l invoca un Constantin Noica, ci în slujba Dumnezeului Celui Viu, a lui Iisus Hristos – Logos-ul Întrupat.
Filosofia ar avea trei soluţii: a) să piară pe limba ei; b) să se consoleze ca slujnică a “ştiinţelor exacte” sau c) să redevină ancilla theologiae. Aceasta din urmă ar fi calea pe care s-ar putea “înălţa smerindu-se”, aşa cum i s-a şi întîmplat de cîteva ori în istorie: cu Apostolul Pavel, cu Origen, cu Augustin, cu Dionisie Pseudo-Areopagitul, cu Ioan Damaschinul, cu Toma de Aquino, cu Grigorie Palama, cu Nicolaus Cusanus, cu Pascal, cu Kierkegaard, cu Maritain, cu Guénon, cu Berdiaev sau cu Nae Ionescu. Şi – de ce nu? – cu Petre Ţuţea însuşi.
Vorbind în termenii filosofiei culturii – şi cred că în manuscrisele lui Petre Ţuţea se află in nuce o întreagă filosofie creştină a culturii –, s-ar zice că noi trăim astăzi nu doar eşecul unui tip antropologic (“omul autonom”), dar şi al tipului de cultură ce s-a creat “după chipul şi asemănarea” lui. Poate că se va găsi într-o zi cine să ducă pînă la capăt, într-o formă mai puţin aforistică, răzleţele gînduri geniale ale lui Petre Ţuţea. Sau, altfel spus, poate că Petre Ţuţea, acest “ultim Socrate”, îşi va găsi un Platon al său, care să se împlinească împlinindu-l. Îţi vine să te întrebi, în ultimă instanţă, dacă nu cumva cele mai strălucite mesaje spirituale ce au ajuns pînă la noi nu sînt caracterizate tocmai de faptul că la origine nu au fost scrise de purtătorii lor, ci doar “propovăduite”, ajungînd să fie consemnate abia în urmă, graţie “ucenicilor” (exemplele cele mai notorii: relaţia Socrate-Platon, în sfera filosofiei; relaţia Hristos-apostoli, în sfera religiei).
Întorcîndu-ne la acea filosofie creştină a culturii despre care tocmai pomeneam, am putea spune, continuînd gîndirea lui Petre Ţuţea (care, la rîndul ei, valorifică “sugestii” naeionesciene), că se constată, în istoria spirituală a omenirii, două mari tipuri alternative de cultură, corespunzînd celor două viziuni fundamentale despre lume: pe de o parte, cultura ancillară (slujitoare), întemeiată pe viziunea teocentrică; pe de altă parte, cultura autonomă (“luciferică”), întemeiată pe viziunea antropocentrică. Pe de o parte, o cultură de verticalitate sacră (cultura omului care-şi venerează Zeii/Zeul), pe de alta, o cultură de orizontalitate profană (cultura omului care se venerează pe sine însuşi). Cultura ancillară a caracterizat, istoriceşte vorbind, Antichitatea timpurie şi Evul Mediu creştin, în vreme ce cultura autonomă a caracterizat Antichitatea clasică (“primul antropocentrism”) şi Modernitatea (“al doilea antropocentrism”, inaugurat, în linii mari, de Renaşterea occidentală).
Astăzi, cînd cultura autonomă pare a-şi trăi falimentul, stăm poate în pragul unei noi epoci de cultură ancillară. Inepţiilor dizolvante ale new age-ismului (care nu-i, în ciuda pretenţiilor sale profetic-novatoare, decît ultima consecinţă a mizeriei spirituale a omului post-medieval) dreapta gîndire creştină le poate opune Tradiţia revigorată a unei smerite şi mîntuitoare “ancillarităţi”. Căci – dacă luăm în serios creştinismul, asemenea lui Petre Ţuţea – omul nu se poate salva fără Dumnezeu; şi, cu atît mai puţin, împotriva lui Dumnezeu.
Răzvan CODRESCU

[1] Nucleul acestei introduceri a fost o comunicare ţinută la simpozionul organizat în anul 1992 (20-22 mai), în aula Institutului Teologic Ortodox din Bucureşti, mai ales prin strădania teologului Radu Preda (foarte tînărul autor al cărţii Jurnal cu Petre Ţuţea). Cu acel prilej, a fost editată şi o broşură colectivă, intitulată “Ultimul Socrate”. Petre Ţuţea – încercare de portret. De altfel, anul 1992 va fi un adevărat “an Petre Ţuţea”. După un prim pas editorial mai degrabă stîngaci (Bătrîneţea şi alte texte filosofice, Ed. Viitorul Românesc, Bucureşti), au urmat Între Dumnezeu şi neamul meu (Fundaţia Anastasia, Bucureşti – primul mare succes editorial), Mircea Eliade (Biblioteca Revistei “Familia”, Oradea), Omul. Tratat de antropologie creştină. 1. Probleme sau Cartea întrebărilor (Ed. Timpul, Iaşi), Reflecţii religioase asupra cunoaşterii (Ed. Nemira, Bucureşti), Proiect de Tratat. Eros (Ed. Pronto, Braşov – Editura Uniunii Scriitorilor, Chişinău), Philosophia perennis (Ed. Icar – Ed. Horia Nicolescu, Bucureşti), Jurnal cu Petre Ţuţea (Ed. Humanitas, Bucureşti; ed. a II-a: Ed. Deisis, Sibiu, 2002).
[2] Art. “Tot despre prejudecata inteligenţei” (31 ianuarie 1931), în vol. Roza vînturilor – 1926-1933, culegere îngrijită de Mircea Eliade, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1937, pp. 222-225 (reeditare anastatică: Ed. Roza Vînturilor, Bucureşti, 1990). Profesorul îi avea în vedere, ca şi Eminescu odinioară, mai ales pe politicienii care pun “teoriile” mai presus de “realităţi” (fie din interese demagogice, fie din mimetism ideologic).
[3] “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?”, în Puncte cardinale, anul II, nr. 2/14, februarie 1992, p. 6.
[4] A se vedea, de pildă, eseul “Rasă şi religiune”, în vol. Puncte cardinale în haos (Ed. Cugetarea, Bucureşti, f. a. [1936], mai ales pp. 178-179. Întreaga problematică este dezvoltată ulterior în Nostalgia paradisului (Ed. Cugetarea, Bucureşti, 1940; reeditare: Ed. Moldova, Iaşi, 1994).
[5] Petre Ţuţea, “Despre filosofi şi filosofie”, în Puncte cardinale, anul II, nr. 5/17, mai 1992, p. 11 (text inedit, reluat şi în nr. 11/59, noiembrie 1995, p. 8, într-un grupaj dedicat relaţiei dintre religie şi filosofie). Textul respectiv se încheie cu aceste cuvinte: “Oricine, spune Bossuet, e liber să aleagă între «calea omului» şi «calea Domnului». Şi tot el: «Raţiunea omului să tacă atunci cînd intră pe calea Domnului». Nu este vorba să tacă în sensul de a se anula, ci în sensul de a se smeri. Pe cealaltă cale, pe «calea omului», raţiunea sfidează Logosul prin logoree; se semeţeşte şi piere pe limba ei. Filosofia? Nu mi se pare altceva decît o rafinată trăire în promiscuitate cu moartea şi cu neantul…”

(Din vol. De la Eminescu la Petre Ţuţea. Pentru un model paideic al dreptei româneşti, Editura Anastasia, Bucureşti, 2000, pp. 213-224)

Exclusiv

Consiliul Local Ploiesti a fost pacalit sa aprobe un Regulament de Functionare si Organizare al Politiei Locale Ploiesti plin de contradictii, omisiuni si greseli, in totala contradictie cu prevederile si dispozitiile legii de functionare si care pot avea ca efect atragerea in zona penala a functionarilor publici – Ziarul Incisiv de Prahova

Prahova Mea

Publicat

pe

Haosul de la Politia Locala Ploiesti

In articolul „Port ilegal de uniforma la Politia Locala Ploiesti/Delirul deciziilor la Politia Locala Ploiesti ce confirma (in)competenta „crasa” (II)”, publicat la data de 16.10.2021, Incisiv de Prahova a dezvaluit dezastrul, haosul si debandada de la Politia Locala Ploiesti in urma deciziilor (in)competentului Albu Catalin.

https://www.incisivdeprahova.ro/2021/10/16/port-ilegal-de-uniforma-la-politia-locala-ploiestidelirul-deciziilor-la-politia-locala-ploiesti-ce-confirma-incompetenta-crasa-ii/

Polițistul local cu funcție de conducere răspunde pentru ordinele și dispozițiile date subordonaților. El este obligat să verifice dacă acestea au fost transmise și înțelese corect și să controleze modul de ducere la îndeplinire.
(4) Polițistul local cu funcție de conducere este obligat să sprijine propunerile și inițiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunătățirii activității poliției locale în care își desfășoară activitatea, precum și a calității serviciilor publice oferite cetățenilor.
(5) Polițistul local răspunde, în condițiile legii, pentru modul în care își exercită atribuțiile de serviciu. Încălcarea de către polițistul local a atribuțiilor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, patrimonială, civilă sau penală, după caz, potrivit legii.
(6) Polițistul local are obligația să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului poliției locale și/sau autorităților publice- art 21 din Legea 155/2010!

1a

1b

In articolul 17 din Legea privind înfiinţarea Poliţiei Locale  nr. 155 din 12 iulie 2010 se specifica urmatoarele:

(1) În timpul serviciului, polițiștii locali și personalul contractual din poliția locală cu atribuții în domeniul pazei bunurilor și a obiectivelor de interes local poartă uniformă și exercită atribuțiile prevăzute în fișa postului, potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Polițistul local este învestit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și a îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege, și beneficiază de dispozițiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

Deci, DIRECTORUL GENERAL, Sefii de serviciu si de Birouri din cadrul Politiei Locale Ploiesti NU mai au dreptul sa poarte uniforma de serviciu si nici sa detina armament in dotare (nu mai sunt politisti locali)!

Mai mult, in articolul 25 din Legea privind înfiinţarea Poliţiei Locale  nr. 155 din 12 iulie 2010 se specifica, in clar,  urmatoarele:

(1) Polițistul local dotat cu arme letale de apărare și pază poate face uz de armă în caz de legitimă apărare, stare de necesitate potrivit legii ori pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

(2) Personalul contractual care desfășoară activități de pază, dotat cu arme letale de apărare și pază, poate face uz de armă în caz de legitimă apărare ori stare de necesitate potrivit legi.

In ultima perioada, Albu Catalin, director general al Politiei Locale Ploiesti, ne da impresia ca ar dori sa se specializeze in drept. Noi zicem ca nu-i rau, insa pentru a-si insusi cunostinte de drept (drept penal si procedura penala probabil ca s-a specializat in dosarul sotiei sale), metoda nu este sa savarsesti fapte de aceasta natura, ci sa inveti codurile si celelalte legi speciale care contin si dispozitii penale.

Mascarada prin care Albu Catalin incearca sa adauge la lege prevederi metionate de el in Regulamentul de functionare (303/2021), la capitolul „si altele”.

Sa ne explicam:

Bezna mintii continua…

In anexa 1D se prezinta „descrierea uniformei de serviciu, a legitimatiei de serviciu si a insemnelor distinctive de ierahizare ale POLITISTILOR LOCALI si ale PERSONALULUI CONTRACTUAL cu atriburii in domeniul pazei bunurilor si a obiectivelor de interes local” (pag 48).

La pct-ul C (pag 53), cel care a intocmit acest Regulament de Functionare si Organizare precizeaza:

  1. Insemnele distinctive de ierahizare

In raport cu functiile indeplinite, insemnele distinctive de ierarhizare au urmatoarele forme si marimi:

  1. Seful politiei locale – 3 stele tip octogon metalice sau textile, cu latimea de 25 mm, de culaore gri-argintiu, asezate pe EPOLET;…
  2. Seful de serviciu – o stea tip octogon metalica sau textila, cu latimea de 25 mm, de culoare gri-argintiu, asezata pe EPOLET;
  3. Seful de birou sau compartiment – 3 trese din metal sau textil, de culoare gri-argintiu, in forma de V, cu latimea de 5 mm, asezate paralel pe EPOLET, avand intre ele o distanta de 3 mm’ etc

Păi ce făcuşi iar, măi, nene, măi? Parcă mai sus in ROF precizai ca directorul general, sefii de serviciu si de birouri NU mai sunt politisti locali!

Stim ca drogurile puterii dau dependenta. Dar, daca folosesti destul de mult, incepe sa iti placa si o sa simti ca explodezi.

Bine ca macar nu a avut curajul sa il treaca pe seful Serviciului de Ordine Publica ca are drept de port arma. Deci, poarta doar ilegal uniforma iar politistii locali din subordinea sa poarta arma.

Conform art. 3 din Strategia Ministerului Administrației și Internelor de realizare a ordinii și siguranței publice, pentru creșterea siguranței cetățeanului și prevenirea criminalității stradale, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 196/2005, forțele de ordine și siguranță publică se compun din forțe principale, forțe de sprijin, forțe complementare și forțe de excepție. În timp ce structurile de poliție fac parte, alături de jandarmi, din forțele principale, care gestionează întreaga problematică din domeniul ordinii publice pe timp de pace sau pe timpul stării de urgență, poliția comunitară și locală fac parte, alături de alte structuri, din forțele complementare, care participă la efortul forțelor principale și de sprijin, potrivit competențelor.

Astfel, pentru că poliția locală este forță complementară, Planurile de ordine și siguranță publică locale fac parte din Planul Unic de ordine și siguranță publica, elaborat de Ministerul de interne.

Avand in vedere ca in propiul ROF se specifica, in clar, la art 45.a) ca in executarea atributiilor prevazute de lege in domeniul oridinii si linistii publice, politistii locali actioneaza in zona de competenta stabilita prin PLANUL DE ORDINE SI SIGURANTA PUBLICA al municipiului Ploiesti pentru prevenirea si combaterea faptelor antisociale, precum si pentru mentinerea odinii si linistii publice sau curateniei localitati si avand in vedere ca acest PLAN NU EXISTA conform Ordinul M.A.I. nr 92 din 05 mai 2011 (plan ce trebuia intocmit pana la data de 15 aprilie), precum si avand in vedere aberatiile juridice din Regulamentul de Organizare si Functionare al Politiei Locale Ploiesti, Incisiv de Prahova va solicita, oficial, ministrului M.A.I sa demareze un control la aceasta institutie privind respectarea principiilor constitutionale, conform art 44 din L155/2010.

Ordinul M. A. I. Nr.92 din 5 Mai 2011

Articolul 4

Planul de ordine şi siguranţă publică şi hotărârea consiliului local de aprobare a acestuia se înaintează, în copie, structurii Poliţiei Române competente teritorial, în vederea asigurării unui management integrat al misiunilor şi acţiunilor desfăşurate în scopul menţinerii ordinii şi siguranţei publice de către toate instituţiile cu atribuţii în domeniul de referinţă.

Articolul 5

(1) Planurile de ordine şi siguranţă publică sunt elaborate şi actualizate, după caz, anual până la data de 15 aprilie sau ori de câte ori survin modificări în evoluţia situaţiei operative sau cu privire la efectivele de poliţie locală participante la activităţile de menţinere a ordinii şi siguranţei publice.

(2) În cazul unităţilor administrativ-teritoriale în care se înfiinţează structuri de poliţie locală ulterior intrării în vigoare a prezentului ordin, planurile de ordine şi siguranţă publică se elaborează în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărârii consiliului local privind înfiinţarea structurii de poliţie locală respective.

Anexa la Ordinul  M. A. I. Nr.92 din 5 Mai 2011

Capitolul II Dispozitivele de ordine şi siguranţă publică, misiunile şi zonele de responsabilitate

  1. Dispozitivele de ordine şi siguranţă publică şi zonele de responsabilitate Sunt evidenţiate următoarele aspecte: a) delimitarea sectoarelor de siguranţă publică, a zonelor de patrulare şi locurilor/perimetrelor unde acţionează efectivele poliţiei locale; b) amplasarea dispozitivelor pentru supravegherea şi controlul traficului rutier; c) dispunerea efectivelor aflate în paza obiectivelor.
  2. Misiunile specifice Sunt evidenţiate, în conformitate cu prevederile actelor normative de organizare şi funcţionare, misiunile specifice componentelor poliţiei locale, cu referire strictă la obiectul documentului, respectiv doar pentru misiunile de menţinere a ordinii şi siguranţei publice.
  3. Activităţi şi misiuni executate în comun Sunt evidenţiate activităţile şi misiunile ce sunt executate în comun cu: Poliţia Română, Jandarmeria Română, Poliţia de Frontieră Română, structuri ale Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, Garda Financiară, serviciile de urgenţă voluntare sau private, formaţiuni de protecţie civilă de la autorităţile administraţiei publice, Agenţia Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Protecţia Alimentelor, Garda Naţională de Mediu şi alte instituţii sau societăţi specializate de pază, care pot contribui la prevenirea infracţiunilor şi apărarea drepturilor şi a siguranţei cetăţeanului şi au la bază protocoale de cooperare încheiate în acest sens.

 Articolul 44 din L 155/2010

(1) În situația în care primarul/primarul general al municipiului București apreciază că sarcinile ce revin autorităților administrației publice locale pe linie de poliție locală nu sunt îndeplinite corespunzător sau are indicii/sesizări cu privire la încălcarea prevederilor legale de către polițiștii locali, poate solicita prefectului sprijinul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor, în vederea efectuării unui control de specialitate.

(2) Controlul asupra activității poliției locale se poate dispune și prin ordin al ministrului afacerilor interne, la inițiativa acestuia, sau, după caz, a prefectului, a directorului general al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București ori a inspectorului-șef al inspectoratului de poliție județean, numai după încunoștințarea prealabilă a primarului/primarului general al municipiului București. (3) Orice control se rezumă strict la asigurarea respectării principiilor constituționale și a legalității specifice. Rezultatele controlului se transmit primarului/primarului general al municipiului București și se prezintă în proxima ședință a consiliului local/Consiliului General al Municipiului București.

Vom reveni cu alte contradictii, omisiuni si greseli din ROF care ii pot duce pe functionarii publici care il aplica in  – zona penalului.

ROF-ul Politiei Locale Ploiesti  va pica in instanta, la o eventuala contestare, fara dubii. (Cerasela N.).

„Purtarea, fără drept, de decorații, de uniforme sau de semne distinctive ale unui organ de stat, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă”.

Citeste in continuare

Exclusiv

Port ilegal de uniforma la Politia Locala Ploiesti/Delirul deciziilor la Politia Locala Ploiesti ce confirma (in)competenta „crasa” (II)

Prahova Mea

Publicat

pe

Reamintim ca, prin Raportul de „specialitate” nr 1672/25.08.2021 al Politiei Locale Ploiesti, condusa de plantatul cu mintea creata, edilul a intocmit Referatul de aprobare nr 348/25.08.2021 prin care Consiliul Local Ploiesti a fost pacalit sa voteze o aberatie: Sefii de serviciu si de Birouri de la Ordine Publica NU mai sunt politisti locali.

Interesant este ca, in articolul 17 din Legea privind înfiinţarea Poliţiei Locale  nr. 155 din 12 iulie 2010 se specifica urmatoarele:

(1) În timpul serviciului, polițiștii locali și personalul contractual din poliția locală cu atribuții în domeniul pazei bunurilor și a obiectivelor de interes local poartă uniformă și exercită atribuțiile prevăzute în fișa postului, potrivit prevederilor prezentei legi.

(2)

Polițistul local este învestit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și a îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege, și beneficiază de dispozițiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

Deci, Sefii de serviciu si de Birouri din cadrul Politiei Locale Ploiesti NU mai au dreptul sa poarte uniforma de serviciu (nu mai sunt politisti locali, conform HCL 303/2021).

1a

1b

Mai mult, in articolul 25 din Legea privind înfiinţarea Poliţiei Locale  nr. 155 din 12 iulie 2010 se specifica, in clar,  urmatoarele:

(1)

Polițistul local dotat cu arme letale de apărare și pază poate face uz de armă în caz de legitimă apărare, stare de necesitate potrivit legii ori pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

(2)

Personalul contractual care desfășoară activități de pază, dotat cu arme letale de apărare și pază, poate face uz de armă în caz de legitimă apărare ori stare de necesitate potrivit legi.

In acest context nu putem sa nu ne intrebam si sa intrebam public cum de Pitariu Paula Maria si Anton Catalin, sef Birou, respectiv Sef Serviciu la Ordine Publica purtau ilegal uniforma de politist local la sfarsitul acestei saptamani?

Speram sa fie doar asta infractiunea si ca acestia sa nu fie dotati si cu armament…Vom reveni. (Irinel I.).

„Purtarea, fără drept, de decorații, de uniforme sau de semne distinctive ale unui organ de stat, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă”.

 

Citeste in continuare

Exclusiv

EXCLUSIV/Dosarul privind vaccinările fictive ia amploare/Asistenți medicali si doctori din Spitalul Județean de Urgență Ploiești urmeaza a fi retinuti saptamana viitoare – Ziarul Incisiv de Prahova

Prahova Mea

Publicat

pe

Secretizarea abuziva a normelor de salarizare se practica in MAI din urmatoarele motive:

1.

De departe, cauza principala este banul, ” ochiul dracului”!

Financiarul avea nevoie de un pretext sa primeasca spor de confidentialitate. Chiar si in prezent, cand sporul in cauza este suma compensatorie tranzitorie ( deci nu mai e spor), el se mentine doar daca functionarul lucreaza efectiv cu informatii clasificate. Deci daca nu ar avea obiectul muncii secretizat, toti de la financiar, de la Dimofte ( sefa DGF) in jos, nu ar mai primi sporul in cauza ( suma compensatorie).

2) Prostului ii e frica de transparenta.

Publicitatea normelor reprezentand metodologie de salarizare ar conduce la accesul nestingherit al oricarui politist, la continutul normelor. Pe cale de consecinta, ar creste numarul de plangeri impotriva modului de calcul al salariilor. Plangerile ( contestatiile) trebuie verificate si solutionate. Asta inseamna munca si, atentie (!), mai inseamna si cresterea riscului ca lucratorul de financiar vinovat sa fie tras la raspundere disciplinara sau de alta natura.

3. Lingaii cu functii mari din Aparatul Central au fost dresati sa nu ceara bani, ministrului. Ca se enerveaza respectivul si ii schimba. Si ministrul la randul lui, cand a fost pus in functie, a fost avertizat de partid sa nu le faca probleme cu cereri de fonduri banesti pentru MAI, ca altfel va fi schimbat. Ati observat ca, spre deosebire de alte ministere, ministri MAI sunt numiti doar indivizi stersi, din clasa executantilor obedienti. Adica slugi, nu conducatori. Asa au fost de la Igas incoace.

Retinand cele de mai sus,

Pentru ca in toate procesele pe salarizare ( inclusiv cele privind pensiile militare) ne ciocnim intruna de hgurile si ordinele astea secretizate abuziv, nu avem incotro decat sa le atacam in instanta. Si sa obtinem descretizarea lor, chiar daca inseamna sa le luam ciolanul de la gura celor de la financiar ( care vor pierde suma compensatorie echivalenta cu fostul spor de confidentialitate).

Am sustinut in mai multe ca intre politistii de operativ si cei de la suport, exista interese contrarii. Unii merita niste drepturi ( pentru ca fac munca reala de politie), altii doar cameleonizeaza pe primii. Si le pun piedici. Se atarna de ei, doar ca sa prinda si ei, drepturile recunoscute de legiuitor, politistilor ( drepturi salariale, pensii, etc).

Azi am pornit procedura prealabila pentru declasificarea HG S/639/2008 de modificare a HG 1086 din 2004 ( reglementand drepturi in valuta pentru politistii detasati in misiuni umanitare de mentinere a pacii). In zilele urmatoare vom porni demersuri pentru declasificarea HG 0610/2017, OMAI S/2166/2017, S7/2018.

Nu avem nici o speranta naiva ca financiarul va renunta la secretizarea acestor norme. Ca pentru ei, secretizarea e profitabila, le aduce banutul. E simplu si clar! Daca le desecretizeaza, le scade salariul. In loc de trei crenvursti, vor manca doi. Deci e clar ca se vor opune din rasputeri?

Guvernul secretizeaza HGuri reglementand metodologie de salarizare pentru politisti si cadre militare tot la solicitarea mafiotilor de la financiarul ministerelor implicate. I se rupe guvernului de secretul HG S/ 610/2017. Orice nepriceput ( inclusiv un nepriceput pripasit prin guvern) care citeste HG S/610/2017 sau OMAI 2166, OMAI S7/2018 realizeaza cu usurinta ca nu e nimic secret in ele.

Mai jos aveti plangerea prealabila trimisa Guvernului pentru declasificarea HG S 639/2008, precizeaza Emil Pascut de la

SPR Diamantul:

Nr 102 din 14 octombrie 2021

Subscrisa Sindicatul Politistilor din Romania „Diamantul”, persoana juridica cu personalitate legal dobândita conform sentintei civile nr. 22(PJ)/23.11.2006, pronuntata în dosarul nr. 15033/302/2006 al Judecatoriei sectorului 5, cu sediul social in Bucuresti, str. Corbita nr. 39, sector 5, CIF 19544011, cont bancar RO 96CECEB31231RON1692764, deschis la CEC – Sucursala Lipscani, Bucuresti, prin reprezentant legal presedinte Ionut Bogdan Popovici, cu sediul pentru comunicarea actelor de procedura in Bucuresti, strada Ienachita Vacarescu nr.17A, sector 4, parter, ap 1, tel/fax 0213152826, email petitii.sprdiamantul@yahoo.com,

In baza art. 10 din CEDO,

In baza art.31 din Constitutia Romaniei,

In baza Legii 544 din 2001 privind liberul acces la informatie de interes public,

In baza art. 20 si art.33 din Legea nr. 182 din 2002 privind informatiile clasificate,

Va rugam sa declasificati si sa ne comunicati HG S/636/2008 pentru modificarea HG 1086 din 2004.

In vederea solutionarii favorabile, va rugam sa aveti in vedere urmatoarele:

Atat HG 1086/2004 cat si HG S/639/2008 au fost date în aplicarea art.26 din Legii nr. 42/2004, stipulând că ”În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va stabili sporurile specifice, drepturile de diurnă, cazare și hrană ale personalului militar și civil participant la misiunile prevăzute la art. 2 lit. a) – d), precum și ale celui care execută controale, în conformitate cu specificul fiecărui tip de misiune.”

Atat norma originala cat si hotararea de guvern modificatoare reglementeaza drepturi banesti rezultand din raportul de munca ale personalului trimis in misiuni internationale de mentinerea pacii.

Niciuna din cele doua norme susmentionate nu contine informatii care, prin dezvaluire, sa produca prejudicii vreunei persoane juridice sau fizice, in sensul art. 15 lit e) din lege 182 din 2002:

e) informații secrete de serviciu – informațiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat;.

Niciuna din cele doua norme nu este act cu “caracter militar”, in sensul definitiei referite la art.2 lit l) din legea 554 din 2004:

l) act de comandament cu caracter militar – actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activității din cadrul forțelor armate, specifice organizării militare, care presupun dreptul comandanților de a da ordine subordonaților în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau război ori, după caz, la îndeplinirea serviciului militar;

Din studierea Legii 182 din 2002, rezulta “per a contrario” ca eventualul caracter militar al unui act juridic nu poate constituie motiv justificativ pentru secretizarea actului la nivelul “ secret de serviciu”.

Mai mult, in cele cateva sute de procese deschise de politisti impotriva MAI si IGPR pentru recuperarea drepturilor la diurna suplimentara in valuta, s-au depus fara masuri de protectie, in dosare, de catre institutiile parate, la ordinul instentelor de judecata, copii de pe HG 1086 din 2004, in dublu exemplar pentru a fi comunicate potrivit legii, si reclamantilor.

Din studiul continutului HG 1086 din 2004, astfel cum a fost depusa in dosarele instantelor, rezulta de domeniul evidentei ca HG 1086 din 2004 nu are caracter militar.

Pe de alta parte, rezulta vadit ca nimic din continutul normei originale, nu justifica clasificarea “ secret de serviciu” a HG S/639/2008.

In decizia civila 3264 din 2021, Curtea de Apel Bucuresti a retinut:

“Potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1086/2004, „Personalul care participă la misiunile în sprijinul păcii și de asistență umanitară, prevăzute la art. 2 lit. b) și c) beneficiază de diurnă în valută care nu include cheltuieli de hrană, calculată în baza ordinului de numire în funcție, de la data părăsirii teritoriului național și până la data intrării în țară, după executarea misiunii, diferențiată după categoria căreia îi aparține – ofițeri 40 de dolari SUA/zi de persoană, iar alte categorii de personal – 35 de dolari SUA/zi de persoană.”

Prin art. 3 din aceeași hotărâre, pe durata misiunii personalul beneficiază de 1 dolar SUA/zi/persoană pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere.

Prin art. 6 din hotărâre se prevede că dispozițiile acesteia se aplică în mod corespunzător și celorlalte instituții din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, iar competențele ministrului apărării naționale, stabilite prin hotărâre, sunt îndeplinite, după caz, de conducătorii instituțiilor respective.

(…)

Dispozițiile au fost ulterior modificate prin H.G. nr. S-639/2008, clasificată secret de serviciu”

Cum anume ar prejudicia si pe cine, transformarea drepturilor de diurna, de la 40 dolari SUA/zi/ofiter, in 45 Euro/zi/ofiter?

Nu in ultimul rand, este deja public cunoscut ca sustragerea celor doua norme de la publicarea in Monitorul Oficial, urmata de ascunderea existentei si continutului lor de catre functionari care au condus structurile de suport implicate din MAI si din IGPR, nu a avut ca efect decat prejudicierea in masa a beneficiarilor (politisti din MAI detasati in zone externe de conflict, in misiuni umanitare de mentinere a pacii) care nu au cunoscut existenta drepturilor si nu au beneficiat de ele.

Aceasta situatie a generat incepand cu anul 2019, sute de procese cu MAI, in marea lor majoritate solutionate cu decizii in favoarea reclamantilor.

Suplimentar, invocam in sustinerea cererii de declasificare si comunicare, prevederile art 3 si 33 din Lege 182 din 2002:

Art.3: Nici o prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretată în sensul limitării accesului la informațiile de interes public sau al ignorării Constituției, a Declarației Universale a Drepturilor Omului, a pactelor și a celorlalte tratate la care România este parte, referitoare la dreptul de a primi și răspândi informații.

Art.33 : Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției.

In lumina celor de mai sus, va rugam sa declasificati si sa ne comunicati HG S/639/2008. (Cristina T.).

Citeste in continuare
Advertisement


Ultimile Noutăți din Prahova

Social2 zile inainte

#FocustoGreenEcoLife – Fara masina pe 15 octombrie, de Ziua mondiala a mersului pe jos#FocustoGreenEcoLife – Fara masina pe 15 octombrie, de Ziua mondiala a mersului pe jos

Evenimentul lunar “Focus to Green-Eco-life”, susținut de AQUA Carpatica, prin care sprijinim mediul ȋnconjurător şi viaţa verde a planetei, te inspira...

Eveniment2 zile inainte

ANUNT FINALIZARE PROIECT ,,Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor” VIORELIA COMIMPEX SRL

Societatea VIORELIA COMIMPEX SRL anunta finalizarea proiectului cu titlul ” Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor pentru VIORELIA COMIMPEX...

Eveniment2 zile inainte

Hranǎ verde, sǎnǎtoasǎ – 16 octombrie, Ziua Internationalǎ a Mȃncǎrii. #focustogreenecolife

“Focus to Green-Eco-life”, susținut de AQUA Carpatica, sprijina mediul ȋnconjurător şi viaţa verde a planetei, prin evenimente lunare si o informare...

EvenimentO săptămână inainte

Respingem Certificatele Verzi – Ziarul Nationalul

Cetățenii care resping certificatele verzi prezinta o valoare inestimabila pentru democrație și statul de drept. Regretabil, observația asta este, fără...

EvenimentO săptămână inainte

Avantajele jucariilor sexuale HotLove – Ziarul Nationalul

Esti in cautarea unor jucarii sexuale pentru femei, de calitate, prin intermediul carora sa te poti cunoaste mai bine la nivel...

EvenimentO săptămână inainte

Anunt de finalizare a implementarii proiectului societatii SC DELISTEF SRL

  08.10.2021 Anunț de finalizare a implementării proiectului societății SC DELIȘTEF SRL SC DELIȘTEF SRL anunta finalizarea proiectului cu nr...

Eveniment2 săptămâni inainte

Anunt de finalizare a implementarii proiectului societatii SC DANTE EXODUS SRL

04.10.2021 Anunț de finalizare a implementării proiectului societății SC DANTE EXODUS SRL SC DANTE EXODUS SRL anunță finalizarea proiectului cu...

Eveniment2 săptămâni inainte

Festivalul Internațional „George Enescu” a fost declarat cel mai mare festival de muzică clasică din lume în 2021

Festivalul Internațional George Enescu a marcat cea de-a 25-a ediție a sa, desfășurată între 28 august și 26 septembrie 2021,...

Eveniment3 săptămâni inainte

ANUNT FINALIZARE PROIECT ,,Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor” INTERSPAR COM SRL

INTERSPAR COM SRL anunta finalizarea proiectului cu titlul ,,Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor INTERSPAR COM” proiect  nr. RUE...

Eveniment3 săptămâni inainte

ANUNT FINALIZARE PROIECT ,,Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor” NADINE TRANS SRL

Nadine Trans SRL anunta finalizarea proiectului cu titlul ” Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor pentru LIMA COM SRL”,...

Eveniment3 săptămâni inainte

ANUNT FINALIZARE PROIECT Proiect finantat in cadrul masurii,,Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor” pentru firma FAST DONER SRL

Societatea FAST DONER SRL, a finalizat la data de 28.09.2021 implementarea proiectului finantat prin masura ,,Granturi pentru capital de lucru...

Eveniment3 săptămâni inainte

Anunt de incepere a implementarii proiectului societatii TENAGLOBIS METAL CONSTRUCT SRL

27.09.2021 Anunț de începere a implementării proiectului societății TENAGLOBIS METAL CONSTRUCT SRL TENAGLOBIS METAL CONSTRUCT SRL anunță lansarea proiectului cu...

Eveniment3 săptămâni inainte

Anunt de finalizare a implementarii proiectului societatii SC ARAMIA GOLD HOTELS SRL

27.09.2021   Anunț de finalizare a implementării proiectului societății SC ARAMIA GOLD HOTELS SRL SC ARAMIA GOLD HOTELS SRL anunță...

Eveniment3 săptămâni inainte

Anunt de finalizare a implementarii proiectului societatii SC DRUVER BUFFALO SRL

03.09.2021 Anunț de finalizare a implementării proiectului societății SC DRUVER BUFFALO SRL SC DRUVER BUFFALO SRL anunță finalizarea proiectului cu...

Eveniment3 săptămâni inainte

Sfaturi pentru un restaurant de succes

Lansarea unui nou restaurant de succes presupune în primul rând un plan bine pus la punct și crearea unui flux...

Eveniment3 săptămâni inainte

Anunt de finalizare a implementarii proiectului societatii GESTINO WEB ACCOUNTING SRL

  24.09.2021 Anunț de finalizare a implementării proiectului societății GESTINO WEB ACCOUNTING SRL GESTINO WEB ACCOUNTING SRL anunta finalizarea implementarii...

Mero Mero
Afaceri3 săptămâni inainte

3 motive pentru care ar trebui să utilizezi platforma online pentru un salon de înfrumusețare

Încă eziți să utilizezi posibilitatea de a te programa online în salonul tău preferat? Probabil că te întrebi în continuare...

Eveniment3 săptămâni inainte

Sanatate in sezonul rece, la YOUness Clinic, cu Dr. Vanessa Youness

Toti cei care sunt adeptii unui stil de viata sanatos, cu alimente cat mai putin procesate si modificate genetic se...

Știrile Săptămânii