Scene de o comedie mai rar întâlnită s-au petrecut ieri în curtea interioară a Poliției Locale Ploiești:  „Idolul femeilor”, Vaida Adrian stătea de vorbă cu un cetățean în afara instituției pe care o conduce când, „a observat” că este fotografiat de două subalterne (asa a crezut si a inebunit, probabil sa nu ajunga la presa poza cu persoana cu care vorbea). Fără să mai stea pe gânduri și fără să-l interseze de ceilalți subalterni aflați în curtea interioară a Poliției Locale Ploiești a început „să facă ca trenul” fiindcă „a fost fotografiat de paparazzi”.

Nu știam că, în ascuns, doamnele și domnișoarele din Poliția Locală Ploiești îl adulează pe Vaida Adrian … că se uită la el ca la „soarele dimineții”. O asemenea „frumusețe de bărbat” precum Vaida Adrian, adevărul e, mai rar întâlnești… Nu sunteți de acord cu noi?

   În mintea „soarelui polițistelor locale”, Vaida Adrian, acesta este fotografiat pe ascuns … noi suntem convinși că toate doamnele și domnișoarele polițiste locale din Ploiești au cel puțin 3-4 fotografii cu Vaida Adrian, „lumina soarelui dimineții”, un Apollo modern, fotografii care, fiind îndelung purtate și „pupate” de subalternele lui Vaida se deteriorează. Deci, fiind deteriorate acele fotografii nu se mai poate observa „strălucirea frumuseții” lui Vaida Adrian… iar polițistele locale din Ploiești nu acceptă fotografii deteriorate ale acestui „zeu al frumuseții întruchipate”.

În curtea interioară se aflau și bărbați-polițiști locali. Cu toții au observat cum acestui „Apollo al Ploieștiului” îi scapă (la propriu) placa din gură (cei mai mulți nu știau că „soarele dimineții” folosește o placă – noi credem că Vaida Adrian se mai și autourâțește voit, pentru ca și alți bărbați să beneficieze de dragostea/atenția unei femei… să nu le ia el chiar pe toate).

În condițiile în care referendumul din 06 octombrie 2018 nu a fost validat este foarte posibil ca „Apollo al Ploieștiului” să înceapă să fie fotografiat și „invitat” și de băieți și bărbați nu doar de doamne și domnișoare. (Cerasela N.).

N.R. Îi rugăm pe toți fanii lui „Apollo” să aibe mare grijă de el fiindcă „nu vrem” să rămânem fără această „lumină a Lumii”, fără acest „soare frumos” coborât în Municpiul Ploieștiului. Vom reveni cu dezvaluiri senzationale, despre persoana cu care statea de vorba si din cauza careia a turbat ca ar fi fotografiat. Ce putem spune cu siguranta ca persoana in cauza nu este nici tamplarul si nici tapiterul familiei Vaida, stie bine la ce ne referim…(Daca nu, sa o mai intrebe inca o data pe sotia sa cum arata…), precizeaza cei de la Incisiv de Prahova. (Dumitru E.).

„Holocaustul reprezinta cea mai tragica pagina din istoria umanitatii, iar astazi, gandurile noastre pioase se indreapta catre victimele cruzimii declansate de politicile antisemite. In urma cu 77 de ani, evreii romani erau obligati sa renunte la o viata normala si sa infrunte conditiile inumane din lagarele si ghetourile transnistrene”. Este un scurt citat din mesajul adresat de presedinte cu ocazia Zilei Nationale de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Fara doar si poate, gestul e de apreciat. Dar, cand vine din partea lui Klaus Iohannis, simt nevoia sa pastrez o doza de rezerva fata de el si de retorica lui.

„Evrei” si „organizatii naziste” sunt termeni care nu pot fi alaturati, dar Iohannis nu stie

Nu l-am auzit niciodata infierand Germania si lagarele ei de exterminare, unde milioane de evrei si-au pierdut viata. De ce? N-a mai avut loc textul in pagina? A, daca e vorba de lagarele transnistrene parca e altceva. Merge altfel, caci Transnistria nu e in Germania coanei Merkel.

Americanii nu au inghitit gogoasa

Vorbele rostite suna oarecum ciudat pe buzele lui Iohannis. Spun asta pentru ca presedintele are la activ derapaje de proportii, carora unii s-au multumit sa le spuna scapari generate de presiunea mediatica. In primavara, scos din minti de initiativa convorbirilor dintre Viorica Dancila si oficialitatile israeliene cu privire la relocarea ambasadei Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim, Iohannis a trantit-o badaraneste: „nu stiu ce afaceri face Dragnea cu evrei”. In presa romana, a doua zi, stirea aparea cu textul deja periat, termenul „afaceri” fiind inlocuit cu sintagma „intelegeri secrete”. Daca stai si te gandesti bine, a fost cam din lac in put. Nu s-a rezolvat nici pe departe problema, pentru ca agentiile de lobby israeliene si organizatiile care monitorizeaza derapajele antisemite din toata lumea au concluzionat ca Iohannis a stiut foarte bine ce a zis, era constient de semnificatia spuselor lui. Degeaba au incercat consilierii lui sa dreaga busuiocul pe malurile Potomacului, opinia americanilor era deja formata si nu mai mergea povestea cu vorbeste gura fara el, ca sa mai poata fi scuzat.

Si-a si pus Europa in cap

Rabinul Menachem Margolin, a carui organizatie de la Bruxelles reprezinta evreii de pe intregul continent, a reactionat imediat. I-a transmis lui Iohannis ca folosirea unui astfel de limbaj, incarcat de conotatii si subtilitati sinistre este inadmisibil pentru un sef de stat si poate declansa semnale de alarma in randul comunitatii evreiesti. In conditiile astea, ma intreb cata credibilitate mai are Iohannis cand vorbeste despre „datoria de a pastra nealterata memoria victimelor Holocaustului si de a evita repetarea atrocitatilor care ne-au pervertit sufletele si ne-au mutilat istoria”? Cat e discurs politic, cat e declaratie sincera?

Unde e compasiunea?

Pe de alta parte, o farama din trecutul lui Klaus Iohannis ma face sa fiu destul de rezervat cand vorbeste despre evrei. Pana sa intre in PNL, a fost presedintele Forumului Democrat al Germanilor din Romania. N-ar fi nimic rau in asta daca FDGR nu s-ar fi declarat urmasul Grupului Etnic German. In fapt, un truc ieftin rezolvat la judecatorie intre Primaria din Sbiu, cu Iohannis primar, si FDGR, cu Iohannis presedinte. Si poate nici asta nu ar fi fost cine stie ce mare grozavie daca Grupul Etnic German nu ar fi fost organizatie nazista, dupa cum s-a stabilit de catre Puterile Aliate, atat prin Tratatul de Pace cat si prin Conventia de Armistitiu. Deja „organizatie nazista” si „evrei” sunt notiuni care nu pot fi alaturate, oricat de tare s-ar stradui Iohannis sa dea bine cand se roaga la Zidul Plangerii sau cand, teatral, devine trist cand vorbeste despre Holocaust. Ca o judecatoare de instanta inferioara anuleaza un Decret regal de desfiintare a Grupului, un Tratat semnat de Aliati si o Conventie internationala nu l-a preocupat niciodata pe Iohannis. Grupul Etnic German, din cate se stie, a confiscat proprietati care acum valoreaza peste 15 miliarde de euro. Printre ele, multe au apartinut evreilor. Dupa ce a preluat acest imens patrimoniu prin FDGR, eu nu am auzit ca Iohannis sa dispuna restituirea lor. Despre ce compasiune fata de evrei vorbim, Iohannis? „Fie ca memoria victimelor Holocaustului sa ramana vesnic in inimile noastre!”, isi incheie el, la fel de teatral, mesajul. Si casele lor la FDGR, nu? (Valentin Boeru).

La ora la care scriu, rezultatele referendumului nu sunt deloc imbucuratoare. Desi au trecut 18 ore de la inceputul votarii, aflandu-ne, deci, in a doua zi, ne taram undeva sub 8 la suta la nivelul intregii tari. Cateva judete stau mai bine, acolo unde populatia rurala a priceput foarte repede talcul vorbelor nespuse in buletinul de vot. Nu inseamna, insa, ca ceilalti din restul tarii n-or fi priceput chiar deloc. Ba da, eu sunt convins ca da, numai ca de data asta sfanta delasare romaneasca a fost mai puternica decat familia traditionala, de care, altminteri, romanilor li se umple gura.

Romanii au fost mai interesati de plimbari si de excursii decat de vot

Petitia Coalitiei pentru Familie a adunat trei milioane de semnaturi. Un numar nesperat de mare. Cu toate acestea, la jumatatea celei de-a doua zile din vot, din datele prezentate de Biroul Electoral Central nu rezulta ca macar semnatarii sa se fi prezentat la vot. Cifrele nu aratau ca am fi ajuns macar la cele trei milioane. Cat de tari suntem in gura!

Ca asa vrea UE

Boicotarea referendumului nu a fost treaba noua. Ea a inceput inca din octombrie 2016, cand semnalul a fost dat de Klaus Iohannis. Degeaba a incercat sa dea spuselor lui o forma cat de cat agreabila, declarandu-se un adept al tolerantei si deschiderii pentru casatoriile intre persoanele de acelasi sex. Nu a reusit, pentru ca inca de la bun inceput a calcat cu stangul, catalogandu-i fanatici religiosi pe adeptii casatoriei traditionale. Daca ar fi fost mai chibzuit, ar fi constatat ca intr-o tara crestina, profund ortodoxa, a incerca sa schimbi regulile casatoriei, dand peste cap Sfanta Scriptura, este un act care se poate solda – si cred ca asa se va si intampla – cu o pierdere masiva de simpatie, de incredere si  de voturi. Unui popor obisnuit cu o traditie veche de cand lumea nu ii schimbi randuiala pentru ca asa vrea Uniunea Europeana. Pentru ca asa vrea Iohannis, ca sa faca pe placul stapanilor de la Bruxelles.

Fatarnicia, politica de referendum

Ca Iohannis isi urmareste fisa postului este evident. Nu are nicio legatura cu Romania, exceptand faptul ca s-a nascut aici. Si nicio treaba cu datinile neamului si canoanele religiei lui fundamentale. Pe el nu il intereseaza decat sa ne indrepte spre modernitatea unei Europe dezmatate si putrezite. O Europa incapabila sa inteleaga de ce romanii nu accepta altceva, decat casatoria unui barbat cu o femeie. Asa simte el? Sa fi fost educat de mic in spiritul asta? Nu cred, e mai degraba reflexul de slugarnicie in fata unor ramoliti care au pretentia sa ne conduca existenta. Ce ne facem insa cu romanii care, in Parlamentul European, pe de o parte au votat in favoarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex, iar in tara se dau aparatori ai valorilor si traditiilor Bisericii Ortodoxe Romane? Nu ma mira numele celor care apartin partidelor de opozitie. Acolo, fatarnicia e la ea acasa. Surprinzatoare sunt insa numele celor din PSD, care fac parada de sentimente nationale pe la ce televiziuni apuca. Si de ce nu ar face, din moment ce ipocrizia nu este doar apanajul opozitiei?

Romania modernista

Doua televiziuni de nisa s-au aratat surprinse de atitudinea sfidatoare a lui Iohannis. Niciun cuvant adresat presei. Niciun raspuns. Nicio privire, nici macar spre rarii admiratori de pe margine. A trecut surazand imperial, la brat cu Intaia Doamna Geta a Tarii. De ce sa vorbeasca despre referendum? Inca asteapta rezultatele finale, ca sa ne rada in nas. La ora asta asa cred. De ce nu a iesit lumea la vot, dupa cum ar fi fost de asteptat? Pentru ca totul a fost politizat in amanunt. Dezinformarea a fost deplina. Celor mai multi li s-a inoculat ideea ca referendumul este al lui Dragnea. Cu Dragnea care face ce? N-are importanta. Si, ca intotdeauna, comunicarea PSD a fost catastrofala. Iar asta le-a dat apa la moara celor care, pe retelele de socializare, isi etalau cu nonsalanta prostia, chemand la boicotarea referendumului. Mamele care si-au botezat copiii crestineste, acum ii dadeau cu tifla lui Dumnezeu si comentau patimase ca ele sunt cu mintea deschisa si ca, daca fiul lor va dori sa se insoare cu un barbat, este foarte bine. Ele nu se pun de-a latul optiunilor lor. Societatea evolueaza, nu? Trebuie sa fie plina de farmec o Romanie modernista, mai ales cand, la nunta, vezi cum a fost rapit „miresul” sau lui ginerica i s-a rupt portjartierul la tangoul nuptial sau ii atarna sutienul. Cat de ipocriti suntem! (Valentin Boeru).