„Cine bate palma cu Oprea și UNPR are garanția respectării cuvântului dat”

Ziarul Incisiv de Prahova a reusit sa obtina, in exclusivitate, un interviu bomba cu presedintele UNPR, Gabriel Oprea:

C.T: Domnule general, campania electorală pentru alegerea membrilor Parlamentului European este pe ultima sută de metri. Cu ce vine UNPR, partidul pe care îl conduceți, în aceste alegeri?

G.O: UNPR deschide lista pentru europarlamentare cu doi patrioți care, de-a lungul timpului, au făcut fericiți milioane de români, prin performanțele lor profesionale: Ilie Năstase, primul număr 1 mondial din istoria AFP și Anghel Iordănescu, antrenorul secolului 20, adevărați ambasadori ai României care au urmat drapelul național pe cele mai înalte culmi.

Colegii care alcătuiesc lista partidului pentru aceste alegeri sunt oameni din toate domeniile profesionale, care, mai presus de orice, își iubesc țara vor să pună umărul pentru ca românii să trăiască mai bine să să fie respectați.

Este foarte important ca cei care vor merge la Bruxelles ca parlamentari europeni, să facă echipă, indiferent de partidul din care provin și de adversitățile politice din țară. Trebuie să aibă un scop comun: să reprezinte România și să-i apere interesele.

C.T: Cum priviți modul în care acționează unii europarlamentari români la Bruxelles, practic, împotriva României? Pentru că, din păcate, imaginea aceasta este…

G.O: Scandalurile politice din România nu trebuie exportate la Bruxelles. În toată activitatea sa, UNPR a pus pe primul plan românii, bunăstarea lor, asigurarea unui echilibru politic, social și economic. Toți colegii noștri sunt oameni de echipă pentru că importantă e România. Nu contează că în țară suntem de stânga sau de dreapta, că există simpatii sau adversități politice.  În Parlamentul European, trebuie să vorbim aceeași limbă, la propriu și la figurat, să fim o echipă. Trebuie să fim o singură voce, când vine vorba de apărarea dreptului câștigat de români de a fi cetățeni europeni, de a fi tratați egal cu toți ceilalți cetățeni ai Uniunii, respectați sub toate aspectele pe care le implică acest drept și promovați intens, ca valori naționale și individuale. Trebuie să exportăm valoare și să importăm bunăstare și evoluție.

C.T: În urmă cu trei ani demisionați de la conducerea UNPR. Cum se poziționează partidul astăzi, după o perioadă în care a trecut prin diverse transformări?

G.O: În urmă cu trei ani, am devenit țintă politică, pentru că partidul ajunsese la 12 procente, peste 500.000 de membri și ne propuneam atunci să ajungem să fim 1 milion, iar eu aveam 32 de procente încredere. Fusesem ministrul apărării, ministru de interne, vicepremier pentru securitate națională și, în 2015, premier interimar. Avântul nostru politic i-a deranjat pe mulți. Modul în care a fost stopat acest avânt a fost unul lipsit de onoare și se situează în afara oricărui joc politic permis în orice societate democratică în care statul de drept este funcțional.

Mi s-au construit dosare politice, nevinovat fiind. Am sprijinit întotdeauna justiția, din convingerea că un stat puternic nu poate exista fără o justiție puternică. Dar, pentru sănătatea sistemului democratic, pentru un stat de drept care își protejează cetățenii și le respectă drepturile instituite de Constituție și de legile țării, este obligatoriu ca justiția să fie dreaptă, nu abuzivă.

In momentul in care Victor Ponta a decis sa demisioneze din fruntea guvernului performant pe care l-a condus, am demisionat odata cu el. Desi eu il sfatuisem sa nu faca acest gest, tocmai pentru ca activitatea guvernului sau era apreciata de romani.

Dupa ce mi s-au facut dosare, am ales să plec din fruntea UNPR, pentru ca problemele de imagine care mi se creaseră să nu afecteze partidul. A fost greu să iau o astfel de decizie după ce muncisem atât, construind acest partid de la zero, dar am considerat că așa este mai bine.

C.T: Ați demisionat și din Senat, unde erați ales…

G.O: Am plecat și din Senat, deși colegii senatori au dat un vot corect pentru mine.
După mai bine de doi ani, lucrurile au început să se limpezească, pentru că adevărul învinge întotdeauna. ICCJ a stabilit, prin hotărâre definitivă, că nu există nicio legătură între accidentul rutier în care, din păcate, un polițist și-a pierdut viața și exercitarea de către mine a atribuțiilor funcției de ministru de interne.

Am decis să revin în partid, la insistențele unora dintre colegii mei. Drumul e greu, dar nu imposibil. Astăzi, reconstrucția UNPR este în plină desfășurare.

Mulți dintre membrii UNPR care renunțaseră la politică au revenit în partid. De asemenea, au venit și vin în continuare alături de noi rezerviști militari și polițiști care s-au integrat deja în structurile partidului și sunt foarte implicați în activitatea sa. Vom reface cifra de 500.000 de membri și după alegerile de anul viitor vom avea primari, consilieri locali și județeni, deputați și senatori. Aceasta este ținta cea mai importantă pentru noi. Și îi invităm pe toți românii patrioți să ni se alăture. Îi așteptăm pe toți reverviștii, oameni patrioți, să ni se alăture. Noi am dat pentru ei Legea 223/2015, pe care alții au modificat-o ulterior, în detrimentul lor. Vrem să se revină la forma inițială a legii și ne vom lupta pentru asta. Ne-am bătut pentru drepturile lor, și pentru cei aproximativ 200.000 de rezerviști, dar și pentru cei aproximativ 300.000 de activi. O vom face în continuare! Îi așteptăm alături de noi.

C.T: Ați avut o activitate intensă la Ministerul Apărării, dar și la Ministerul de Interne. Legea 223/2015 este un act normativ forte important pentru toți rezerviștii, dar au fost și alte măsuri importante, inclusiv pentru activii din aceste instituții.

G.O.: Am schimbat statutul soldaților și gradaților voluntari, care acum se numesc profesioniști și am crescut la 55 de ani vârsta până la care ei pot rămâne în armată. Pe vechea lege, erau obligați să plece la 40 de ani și rămâneau, astfel, cu rate la bănci, cu copii mici, fără un loc de muncă.

M-am bătut și pentru polițiști, pompieri, jandarmi, să-și primească drepturile, am crescut norma de hrană, am asigurat plata orelor suplimentare, inclusiv a celor restante, i-am dotat cu mașini noi și cu alte mijloace tehnice. Am sprijinit și polițiștii locali, care și ei asigură ordinea publică. Pentru aceștia, noi am introdus norma de hrană.

Există mai mulți politicieni sau formațiuni politice care au adus sau doresc să aducă modificări de legislația și domeniul apărare, ordine publică și siguranță națională, modificări care îi afectează pe militari. Niciunul dintre acești politicieni nu înțelege ce fel de viață au acești oameni înrolați în slujba țării. Niciunul nu a trăit la fel ca ei, cu restricționarea unor drepturi și libertăți, de multe ori departe de familie, de copiii lor, cu multe ore suplimentare, participare la misiuni internaționale în care își riscă viața și din care, așa cum stim, unii nu se mai intorc!

Noi nu vom fi niciodată de acord cu modificările care se referă la creșterea limitei de vârsta la care se pot pensiona angajații din sistemul de securitate si mai ales cu eliminarea totală a pensiilor speciale.

Cei care provin din această zonă de activitate știu foarte bine că nivelul de solicitare psihică și fizică până la vârsta de pensionare este mult mai mare decât la alte categorii. Dar politicienii care nu cunosc din interior domeniul și provocările pe care le presupune, nu au cum să înțeleagă! De aceea, este nevoie de UNPR.

C.T: UNPR a făcut parte din două guverne, unul de dreapta și altul de stânga. Cum s-au descurcat parlamentarii partidului în aceste două ipostaze?

G.O.: S-au descurcat foarte bine și și-au făcut datoria. Noi nu am trădat niciodată pe nimeni. Întotdeauna ne-am respectat cuvântul. Cine bate palma cu Oprea și UNPR are garanția respectării cuvântului dat. Am făcut parte din două guverne și cred că ne-am făcut datoria cu onoare în fiecare dintre ele. În primul guvern, care a fost de dreapta, am pus umărul pentru ca România să nu se prăbușească din punct de vedere economic, într-o perioadă de criză mondială. Cel de-al doilea guvern din care am făcut parte a fost cel condus de Victor Ponta. A fost o guvernare apreciată de români ca fiind foarte bună. Am sprijinit această guvernare cu 65 de parlamentari și am avut miniștri în guvern.

Din păcate, în ultimii ani, România nu a mai avut parte de astfel de guvernări și cred că țara este pe un drum greșit. România are nevoie de patriotism, de dragoste de țară, de seriozitate. Are nevoie de solidaritate și de unitate. Românii trebuie să fie uniți pentru ca România să fie puternică. Trebuie să trimitem în Parlamentul European oameni care să nu denigreze imaginea țării, ci să o promoveze, să o ajute să crească.

E prea multă ură, prea multă patimă în politică.

De aceea spun că este nevoie de UNPR, care a menținut întotdeauna un echilibru în politică și a contribuit la stabilitatea economică. Imnul partidului este „Noi suntem români!” Noi credem cu tărie în simbolistica acestui imn și îl considerăm cel mai potrivit pentru partidul nostru.

De asemenea, pe sigla partidului nostru este scris: Dumnezeu, Onoare, Patrie. Credem în Dumnezeu, suntem oameni de Onoare și ne iubim Patria.

C.T: Care sunt țintele UNPR pentru alegeri?

G.O: La alegerile europarlamentare, ne propunem să ne comportăm onorabil. Pentru noi, cele mai importante ținte sunt alegerile locale și cele parlamentare, unde ne propunem să obținem 10%, la fiecare din cele două tipuri de alegeri.

C.T: Ce proiecte are UNPR pentru România?

G.O: Vrem să revenim la forma inițială a legii 223/2015 și să redăm militarilor demnitatea. UNPR a pregătit un Program Politic Național – Siguranță, demnitate și prosperitate pentru România, care urmărește soluționarea pe cale politică a unor teme fundamentale pentru societatea românească.

Principalele teme ale programului sunt: restabilirea ierarhiei morale a valorilor – prin sprijinirea credinței, a valorii strǎmoşeşti susținute de biserica noastrǎ; responsabilizarea clasei politice – aleşii partidelor sǎ fie chemați periodic ȋn fața alegătorilor şi să-şi asume pierderea funcțiilor dacǎ aceştia constatǎ cǎ au greşit; asigurarea supremației legitimității – trebuie sǎ avem o legislație simplǎ şi clarǎ, care sǎ nu fie schimbatǎ mereu, ȋn funcție de interesele de moment ale unei grupǎri de presiune sau a alteia; modernizarea statului – se va realiza prin alinierea la valoriile europene cu care România e solidarǎ. În acest sens, UNPR va milita pentru: asigurarea securității societății și asigurarea dezvoltării individului, familiei, comunității și întregii societăți; respect și recunoștință – rǎsplǎtirea publicǎ a celor care s-au sacrificat pentru neamul românesc, pentru loialitatea, devotamentul lor şi pentru privațiunile pe care le-au suportat de-a lungul timpului: veteranii de război, militarii, polițiștii, pompierii, jandarmii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației şi penitenciarelor; persoane sau instituții care servesc Interesului National din diferite domenii: știință, cultură, sport, acțiuni militare, acțiuni de ordine publică, acțiuni care servesc sau vizează apărarea libertății, securității și demnității individului sau statului român.

În același timp, UNPR a stabilit zece obiective de țară pentru îndeplinirea cărora ne angajăm:

• Standard de viaţă european în România;
• Statut efectiv de cetățean european demn pentru cetățenii României;
• Integrare europeană prin competitivitate;
• Guvernare prin responsabilitate, morală și lege;
• Modernizare instituțională prin descentralizare, eficacitate și responsabilizare;
• Asigurarea unui nivel ridicat de educație și cultură pentru toți românii și asigurarea unor servicii de sănătate la standarde europene;
• Modernizare economică prin reindustrializare și reprofesionalizare;
• Securitate alimentară prin modernizarea agriculturii și a spațiului rural;
• Unitate și securitate națională în contextul european și internațional;
• Libertate, demnitate și respect pentru fiecare cetățean.

Avem o problemă și cu Schengen. UNPR va susține, prin măsuri concrete, aderarea urgentă la spațiul Schengen, unde România ar trebui să fie de mult. Este de neacceptat faptul că țara noastră încă așteaptă să facă parte din spațiul de liberă circulație, deși îndeplinește de multă vreme criteriile tehnice necesare. Nu cerșim nimic, cerem să ne fie respectate drepturile câștigate. România merită să fie parte a statelor din zona fără frontiere. Românii trebuie să fie tratați ca cetățeni egali, nu ca cetățeni de rangul doi. Și tocmai pentru că îndeplinim toate criteriile, nu ar trebui să fim tratați diferit.

Atitudinea celor care se opun și care tratează astfel România, este strict politică, dar politica statelor nu trebuie aplicată subiectiv, nu trebuie să ducă la nerespectarea regulilor și cu siguranță nu trebuie să afecteze în niciun fel alte țări.

Și cred că acest mod de a trata state care și-au făcut temele cu seriozitate, afectează și imaginea Uniunii Europene. Uniunea Europeană nu trebuie să funcționeze cu două viteze și nu trebuie să existe standarde duble pentru niciunul dintre cetățenii săi.

C.T: Aveți în vedere și unele propuneri legislative?

G.O: Avem în vedere și inițierea unor propuneri legislative. Specialiștii noștri au analizat principalele probleme cu care se confruntă românii și am lucrăm la câteva proiecte care vor viza: mǎrirea salariului minim net garantat cu cel puțin 200 lei lunar, prin eliminarea impozitului pe salarii şi reducerea CASS de la 10% la 5%; favorizarea creşterii numărului de tineri care studiază, printr-o deducere suplimentarǎ a 300 lei din venitul impozabil al familiei, astfel încât tot mai mulți tineri – viitorul României – sǎ poată obține specializǎri profesionale; creşterea pensiei sociale minim garantate de la 640 lei la cel puțin 200 euro, prin care se asigurǎ coşul minim de consum, astfel ȋncât orice pensionar, cetǎțean al României, sǎ se bucure de o viață decentǎ.

C.T: Ce mesaj au Gabriel Oprea și UNPR pentru alegători?

G.O: Societatea românească de azi are nevoie de un partid ca UNPR, trebuie să ne întoarcem la valorile fundamentale, care ne definesc pe noi, ca națiune, trebuie să ne amintim cine suntem, trebuie să fim uniți și să nu ne sfiim să arătăm tuturor că România este nu doar o țară frumoasă, ci și un stat puternic, o voce care trebuie să fie respectată în Europa. Avem drepturi care trebuie să fie respectate, avem valori și ele trebuie să fie promovate, putem mult și trebuie să arătăm lumii asta, excelăm în foarte multe domenii și trebuie să fim apreciați asa cum meritam. Avem toate motivele să fim mândri de țara noastră, dar avem nevoie să reconstruim societatea. Să fim uniți, să construim împreună, să facem cinste eroilor noștri, care s-au sacrificat de-a lungul istoriei pentru ca neamul românesc să dăinuie peste timp și care au făcut posibilă sărbătorirea Centenarului. Noi nu vorbim despre “dreapta” sau “stânga”, noi vorbim întotdeauna despre România.

UNPR va face tot ce-i stă în putere pentru ca toate acestea să devină realitate.

Îi îndemn pe românii patrioți să voteze poziția 12 pe buletinul de vot. Votați UNPR pentru a schimba, împreună, România în bine! (Incisiv de Prahova).

Despre cultura lui Ludovic Orban nu am nimic a spune. N-a arătat prea multă. Singura lui înclinație pare a fi fost legată de un instrument la care a  zdrăngănit acompaniind o voce la fel de dogită.

A mai arătat oarece înclinații artistice cînd a luat-o pe Elena Udrea la un dans frecat și cînd a încercat să fie  crainicul unor mitinguri organizate pentru Klaus Iohannis. Dumnezeu i-a dat lui Ludovic Orban o voce frumoasă, dar nu i-a dat și mintea cu care să o folosească. Așa se face că autorul hîrbuirii PNL s-a afirmat mai mult ca strigător, ca trompetă vestitoare, ca biet crainic de sală în care se joacă  doar meciuri politice. De când se zbate în politică, Ludovic Orban a avut o singură idee. Și aia cretină. Să depună o plîngere penală la adresa prim-ministrului Viorica Dăncilă. Nici el nu știe de ce. A doua idee importantă i-a venit în vreme ce a străbătut țara în campania electorală pentru europarlamentare.

Pe un plai îndulcit de o turmă de oi, acritura de liberal s-a trezit lovit de gîndul că  mioarele împiedică integrarea vînjoasă a românilor în spiritul european. Și de îndată ce a fost săgetat de  acest rest de inteligență, Ludovic Orban a pocnit din degete ca un ospătar și le-a zis unor ziariști:

-Ia ascultați ce vă spune șefu! „Avem o poezie, Miorița, vă spun sincer că susțin să fie scoasă din programa școlară. Nu numai fatalismul care există și faptul că un om, deși este înștiințat că o să i se întâmple ceva rău, nu face nimic, mai sunt și alte lucruri care nu cad bine. Sunt niște chestiuni acolo care intră în subconștientul copilului care învață această poezie, care reflectă o mentalitate contrară unei societăți care trebuie să evolueze, care trebuie să se dezvolte, care trebuie să bată cărări nebătute, trebuie să recupereze un decalaj moștenit nu din cauza noastră”.

Strigaciul liberal s-a simțit probabil concurat de behăitul oilor și s-a gîndit să le pedepsească, așa cum vrea să-i pedepsească pe adversarii săi politici care nu-i lasă lui scaunul de premier sau fotoliul de mare mahăr în Parlament. De ce este de vină  Miorița din baladă? Pentru că împreună cu soarta ei tragică îl mai poartă prin literatură și prin  manualele școlare pe ciobănașul inconștient – „un om, deși este înștiințat că o să i se întâmple ceva rău, nu face nimic”.  Adevărul este că din acest punct de vedere ciobănașul seamănă și cu Ludovic Orban, și cu Klaus Iohannis, chiar și cu Crin Antonescu! Și ei au fost înștiințați că o să se întîmple ceva rău, dar n-au făcut nimic!

Diferența este că nu li s-a întîmplat lor, ci nouă, celor care i-am crezut. Ce mai zice cultul în cap Ludovic Orban? Că în baladă „sunt și alte lucruri care nu cad bine”. Mă mir că strigaciul PNL nu a propus modificarea ei, inclusiv a baladei Meșterul Manole, care și ea conține niște dărîmări inexplicabile care trebuiau  sesizate DNA-ului.

Pot să mă declar surprins că vocea gornistă, dar  săracă, n-a anunțat și o plîngere penală pe seama lui  Alecu Russo și a lui Vasile Alecsandri, cei care au descoperit și promovat balada în Panteonul literaturii române. Și condamnarea lui Adrian Fochi, cel care a adunat toate variantele într-un tom care  l-ar deșela pe liberal.

Mă tot întreb, ce l-o fi întărîtat atît de tare pe bietul Ludovic Orban? Să sufere el ca un cîine că înmulțirea turmelor și prosperitatea oieritului îi  adună pe ciobani și pe țăranii satelor de munte în jurul adversarilor săi politici? Sau o fi mînios pentru că a fost lăsat fără brînză și trebuie să se descurce cu un măgar?  Numai Dumnezeu le mai știe! (Cornel Nistorescu Editorial ).

Ahtiat dintotdeauna după bani, Klaus Iohannis nu ezită să facă şi din carte un trafic în numele „ochiului dracului”, folosindu-şi funcţia de Preşedinte în campania de promovare a cărţii „EU.RO”, publicată de editura „Curtea Veche”, care se vinde pe piaţă cu 80 RON, aşa cum citim chiar pe site-ul celebrei edituri:

Cu alte cuvinte, publicarea cărţii lui Klaus Iohannis, „EU.RO”, este o chestiune comercială pentru care editura „Curtea Veche” obţine un profit firesc, iar scriitorul îşi primeşte un meritat „drept de autor”! În calculele economice ale acestei afaceri, intră tipărirea, editarea, difuzarea şi, bineînţeles, promovarea cărţii.

De aici, de la promovare, încep marile probleme pentru Klaus Iohannis care pot deveni chiar penale, căci sînt folosiţi bani publici în afaceri economice private care nu au absolut nici o legătură cu instituţia prezidenţială. Este vorba despre cheltuielile de transport, de cazare, de SPP-işti, de închiriere a sălilor unde se face lansarea cărţii, chestiuni care, traduse în bani, înseamnă sume importante! Toate acestea ar trebui să fie făcute strict din banii editurii sau din banii autorului, aşa cum se întîmplă cu absolut toţi autorii de cărţi.

Cu excepţia scriitorului Klaus Iohannis! Aproape inconştient, preşedintele României parcă forţează deschiderea unui dosar penal pe numele său. Klaus Iohannis ignoră lucruri elementare care pot duce la o anchetă penală pentru folosirea banilor publici în interesul personal sau al unor terţi!

Există art. 81, al. 1 din Constituţie care spune: „În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată”. Chiar să nu-i fi spus preşedintelui nici unul dintre numeroşii consilieri de la Cotroceni că sensul acestui articol este unul cît se poate de clar: interdicţia aceasta se referă la faptul că Preşedintele României nu poate să aibă o altă funcţie tocmai pentru a nu fi tentat să-şi folosească funcţia în vederea unor foloase personale? Or, prin promovarea cărţii sale pe banii Preşedinţiei, tocmai asta face Klaus Iohannis: îşi foloseşte funcţia pentru a obţine MAI MULŢI BANI  atît pentru dumnealui, cît şi pentru editură!

AFACERE ONEROASĂ PE BANII PREŞEDINŢIEI

Ca autor al mai multor cărţi, ştiu foarte bine ce greutăţi întîmpină un autor pentru a-şi vedea cartea tipărită şi difuzată. În cazul lui Klaus Iohannis, toate greutăţile dispar pur şi simplu: editura este asigurată că se vor vinde mii de exemplare pentru că membrii partidelor apropiate vor fi „determinaţi” să cumpere un anumit de cărţi în toate filialele, iar promovarea cărţii se va face prin mai multe sesiuni de lansare în ţară, fără ca editura sau autorul să cheltuiască vreun leu.

Aceasta este cheia succesului, verificată deja la primele două cărţi publicate de Klaus Iohannis! Astfel, Ion Cristoiu scria că volumul „Pas cu pas” s-a tipărit în 130.000 de exemplare, ceea ce înseamnă un profit uriaş al autorului, deşi, după cum deja se ştie, cartea a fost redactată în redacţia revistei „Observator cultural” , patronată de Carmen Muşat, soţia lui Gheorghe Muşat, avocatul lui Klaus Iohannis!

Încurajat de acest gen de succes, Iohannis se pare că a decis să facă bani în fiecare an al mandatului, folosind oportunitatea teribilă de a se folosi de funcţia de preşedinte pentru promovarea şi vînzarea cărţilor sale! Cine crede că, dacă Iohannis n-ar fi preşedintele ţării, i-ar cumpăra cineva cărţile este fie naiv, fie membru #Rezist. Vă asigur eu că nu i-ar cumpăra-o nici dracu!

Din acest punct de vedere, Klaus Iohannis împrumută ceva din modelul lui Nicolae Ceauşescu, ale cărui cărţi se tipăreau în mii de exemplare care, tipărite pe banii statului, deveneau obligatorii pentru toate organizaţiile de partid. Cam aşa face şi Iohannis: promovează cartea pe banii Preşedinţiei, vin la lansare organizaţiile PNL din teritoriu şi astfel… vînzarea-i gata! Ceauşescu avea, totuşi, bunul simţ să-şi publice doar cuvîntările de la Congrese sau Conferinţele PCR, nu să se dea şi mare scriitor de succes.

ALIBIURI PENTRU ACOPERIREA UNOR INFRACŢIUNI

Omul care vorbeşte cu fiecare prilej despre corupţie, despre politicieni penali şi despre statul de drept – evident, este vorba despre Klaus Iohannis – comite cu seninătate acţiuni care, într-o anchetă serioasă, l-ar trimite direct în braţele procurorilor.

Nu am de unde să ştiu dacă, vreodată, un procuror va decide să vadă ce se ascunde în spatele cărţilor publicate sub numele „Klaus Iohannis”. Deocamdată, toată lumea se preface că nu vede nimic necurat în această chestiune, dar poţi să ştii ce se poate întîmpla?

Sînt convins că unii consilieri i-au spus cu seninătate: „Lăsaţi, domnule Preşedinte, că organizăm noi nişte acţiuni la Iaşi, la Ploieşti, la Timişoara sau la Craiova şi, cu acest prilej, spunem că vă lansaţi şi cartea!” Iohannis crede că acest „alibi” stă în picioare, numai că, într-o zi, cineva se va întreba dacă nu cumva acesta este un „modus operandi” al marelui scriitor de azi! Şi iată de ce:

– 1. cînd a fost acuzat că, în calitate de profesor, s-a implicat în traficul de copii, Iohannis s-a apărat într-un mod cît se poate de naiv, spunînd că doar şi-a ajutat nişte cunoştinţe să înfieze trei copii rămaşi orfani, el fiind şofer şi soţia translator! Pentru aceste „servicii”, conform propriei declaraţii, a primit „doar nişte atenţii”. Nu s-a gîndit o clipă ca, în calitate de dascăl, să-i ajute pe orfani în ţară, să le asigure şcolarizarea sau chiar să le dea un ajutor financiar, căci avea de unde. Aşa să fie oare sau au contat decisiv „micile atenţii”?

– 2. cînd a fost acuzat că şi-a luat case pe baza unui document falsificat, Klaus Iohannis s-a folosit de alibiul „nu ştiam că este un act fals”, deşi secretarul din comuna Porumbacu a făcut puşcărie pentru falsificarea unei adeverinţe de care s-a folosit familia preşedintelui! Întrebarea este: de ce să fi falsificat secretarul acel document, din moment ce beneficiarul era familia Iohannis? Aşa, de dragul aventurii? Oricum, este caz unic în justiţie, cînd beneficiarul unui fals este considerat nevinovat, iar autorul trimis în puşcărie! Dar, să nu uităm că, la capătul acestui dosar, a fost Augustin Lazăr, cel pe care Iohannis l-a sprijinit masiv pentru a ajunge Procuror general şi pentru a fi pensionat apoi cu aproape 300.000 lei pe lună!

– 3. cînd s-a declarat moştenitor al organizaţiei fasciste „Grupul Etnic German”, a apelat iarăşi la un alibi foarte subţire, dar care „a ţinut” prin complicitatea unor magistraţi! Alibiul poate fi sintetizat astfel: deşi era simultan primarul Sibiului, dar şi preşedintele FDGR (Forumul Democrat al Germanilor din România), în instanţă Cererea a fost introdusă de FDGS (Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu), adică, vezi, Tu, Doamne!, o cu totul altă organizaţie cu care Iohannis n-ar fi avut nici o legătură! Numai că, după ce s-a dat sentinţa, tocmai FDGR-ul condus de Iohannis a folosit-o pentru a intra în posesia unor imobile de o valoare uriaşă în dauna statului şi a municipiului Sibiu, unde chiar dumnealui era Primar! Şi acest alibi i-a ţinut, deşi magistraţii au fost sesizaţi de nenumărate ori.

LANŢUL ALIBIURILOR ÎN CAZUL AFACERII „EU.RO.”

Cu alte cuvinte, „Operaţiunea „EU.RO” nu este o noutate în ceea ce priveşte găsirea unor alibiuri pentru a ascunde pofta imensă de bani a lui Klaus Iohannis. Ele sînt atît de vizibile, încît ne este greu să înţelegem seninătatea cu care Preşedintele se coboară la astfel de practici. Să vedem ce s-a întîmplat în aceste săptămîni.

LA IAŞI. De pe site-ul Preşedinţiei, aflăm că în 11 mai 2019 Klaus Iohannis a participat la „Forumul Educației 2019” de la Iaşi. În aceeaşi zi, Klaus Iohannis a participat la mitingul PNL, dar şi-a lansat şi volumul „EU.RO” exact la Iaşi, la Teatrul Naţional din localitate!

LA PLOIEŞTI. Pentru ziua de 14 mai 2019, de pe site-ul Preşedinţiei aflăm că Iohannis a participat la ora 17.00 la o „întîlnire cu autoritățile locale din regiune”, numai că, la ora 18.00, şi-a lansat şi cartea „EU.RO” la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploiești!

LA TIMIŞOARA. Tot de pe siteul Preşedinţiei am aflat şi programul de la Timişoara, care a fost mult mai bogat: participare la dezbaterea „Become your best! – printr-un învățământ superior de calitate” (ora 14.00), vizită la Sinagoga „Cetate” (ora 15.15), întâlnire cu autoritățile locale din regiune la Muzeul de artă (ora 16.00), participare la festivitatea de aniversare a Colegiului Naţional „C.D. Loga” (ora 17.00). Şi, ca bomboană pe colivă, la ora 18.00, la Centrul de Conferințe al Universității Politehnica din Timișoara, s-a lansat volumul „EU.RO” al scriitorului Klaus Iohannis, desigur, în prezenţa autorului!

LA CRAIOVA. Pentru marţi, 21 mai 2019, Preşedinţia a anunţat deja programul lui Klaus Iohannis de la Craiova, care cuprinde o „întâlnire cu autoritățile locale din regiune” la ora 16.00, la Hotelul Ramada Plaza, urmată de… lansarea cărţii „EU.RO”, care va avea loc la Filarmonica Oltenia!

Cine vrea să justifice astfel de alibiuri, cînd se vede cu ochiul liber că toate acţiunile la care a participat Klaus Iohannis în teritoriu au ca scop principal lansarea cărţii sale „EU.RO”, ca o campanie de promovare, încheiată cu sesiunea de autografe, n-are decît să se prefacă şi lase impresia că este doar credul.

Totuşi, că ne ia cineva drept proşti pare să fie ideea centrală. Şi n-ar fi prima oară cînd politicienii fac acest lucru. Totuşi, dacă n-avem memoria scurtă, ne amintim că unii au intrat la „Beciul Domnesc” pentru că au zugrăvit nişte faţade de blocuri, alţii pentru că au obţinut aplauze ca foloase necuvenite. Cum poate să stea liniştit Klaus Iohannis după astfel de acţiuni care, în orice moment, pot deveni capete de acuzare?

Îl asigură cineva pe Klaus Iohannis că niciodată nu va avea probleme penale pentru folosirea banilor publici în vederea obţinerii de foloase necuvenite pentru sine sau pentru alţii?

Dar, dincolo de aceste riscuri inconştiente, totuşi, vorbim despre preşedintele României! De ce este lăsat şi încurajat Klaus Iohannis să coboare atît de mult nivelul prestaţiei publice prezidenţiale, încît să se poată vorbi despre bani, corupţie, alibiuri, dosare penale? Aşa s-o fi făcut cu toţi preşedinţii României de pînă acum? (Ion Spanu).