Drumul european al Romaniei e ca o panta de munte plina de gropi, obstacole, curbe periculoase si linie dubla continua. Nu avem voie sa depasim, nici sa stationam pe dreapta. UE interzice categoric manevrele ce pot pune in pericol siguranta (financiara?) celorlalti participanti la trafic, nu care cumva sa indraznim a depasi economic, social sau de orice alt fel Bulgaria, Ungaria, Cehia etc! Trebuie doar sa urcam cu a doua …si asa facem de 11 ani incoace. A trecut mai bine de un deceniu de cand cautam bunastarea promisa, dar numai adulmecam bucatele, nu ne este permis a ne infrupta din ele.

Ce-i mai grav e ca la fel vor sta lucrurile si din ianuarie 2019 incolo, cand Romania va prelua presedintia Consiliului. Vai, ce realizare mareata pentru voi, ne zice Bruxellesul. Bullshit, cum ar spune Dan Mihalache. Apropo de acest ambasador plenipotentiar in facut nimic, l-a anuntat si pe el careva ca Romania se afla intr-un moment critic al existentei sale europene si ca azi, mai mult ca niciodata, toate eforturile, mai cu seama cele diplomatice!, trebuie indreptate in directia refacerii imaginii tarii?

Un laureat al Premiului Nobel a prezis problemele pe care le va avea Romania

Stim ca domnul ambasador Mihalache se urneste greu spre deloc si uraste sa fie trezit din hibernarea autoimpusa, insa, totusi, parca din Anglia vin si ne apara alte voci, nu cele la care ne-am fi asteptat s-o faca.

Presedintia CE, o viza de flotant pe sase luni

In realitate, presedintia Consiliului European e ca o viza de flotant pe sase luni, interval in care ai nostri se vor aseza ceva mai in fata. De la 1 iulie, o sa eliberam catedra rezervata profesorilor si ne intoarcem in banca, pe randurile din spate, pititi dupa vreun coleg mai destept, mai curajos, mai bine pregatit.

James Mirrlees, un Sir in patria Brexitului

Numele lui James Mirrlees nu spune mai nimic unei Romanii care se inchina la Bot si Dide. Pentru britanicii, este un Sir, a fost innobilat de Regina Elisabeta a II-a, iar cercetarile si opiniile i-au adus un binemeritat Premiu Nobel pentru Economie (1996). Fost profesor la Oxford si Cambridge, James Mirrlees si-a castigat dreptul de a oferi solutii la problemele de azi ale societatii. Cu cinci ani in urma, mai exact pe final de mai 2013, scotianul le-a explicat romanilor cum sta treaba cu UE si „binele” pe care ni l-ar pregati Bruxellesul. Integrarea nu inseamna lapte si miere, a cautat sa spuna Mirrlees, insa interviul acordat de el n-a starnit prea multe valuri intr-o Romanie care la vremea aceea era cuprinsa de febra arestarilor si a spectacolului ieftin dat de circarii DNA. Pe atunci, trebuiau sa cada capete. E drept ca in locul lor au rasarit alte capete, dar astea erau cele care trebuiau sa creasca. Romanilor nu le-a pasat catusi de putin de avertismentul unui doctor in economie. Iata ce spunea James Mirrlees in 2013: „Te poti gandi cum sa schimbi lucrurile, dar e greu sa oferi un sfat, mai cu seama ca voi romanii sunteti intr-o incurcatura destul de serioasa. Raspunsul radical ar fi iesirea din UE! Da, cred cu tarie ca asta este solutia care ar reduce socul. In prezent, Romania nu poate face nimic pentru ca toate rezervele de bani sunt controlate de alte banci (n.n. – de banci cu capital strain). Or, ca sa poti face lucruri precum construirea unor sosele, spre exemplu, ai nevoie de bani, nimic nu se face fara bani. Asa ca iesirea din UE ar fi varianta cea mai buna de ajustare a costului fortei de munca (…) In felul acesta, ati fi capabili sa va extindeti si sa cresteti in ceea ce priveste ocuparea fortei de munca. Radacinile voastre sunt clatinate, iar acestea nu se pot repara. Germania impune niste conditii care reflecta dorinta de reducere a cheltuielilor fiscale si de reducere cat mai mult posibil a sanselor de default, fara ca nemtilor sa le pese de alte probleme, precum somajul. Or, in prezent, oamenii nu vad cu ochi buni rezultatele si realizeaza ca acum este mai rau decat era inainte. Ceva trebuie facut!”. Pe de alta parte, tabara pro-europeana prezinta un scenariu sumbru pentru cazul Roexitului. Tara ar intra in colaps economic si financiar, somajul ar exploda, iar rata infractionalitatii s-ar situa la cele mai ridicate cote. Asa sa fie, oare? Si-ar strange bagajele multinationalele hulpave beneficiare ale unui sistem fiscal atat de „personalizat”, ca sa nu spunem direct „cu dedicatie”?! Greu de crezut…(Nicholas Cezar).

Egalitate in drepturi. Si autoguvernare. Independenta, suveranitate, dezvoltare economica. Incredere. Ce frumos ne-a ademenit Bruxellesul la momentul aderarii! Principii solide, garantate de politicieni integri pentru care singurul interes il reprezinta bunastarea statelor membre. A tuturor statelor membre, de la Vest la Est, din Nord si pana-n Sud.

De unde, prostii! In realitate, avem vreo 10 ani de cand tot mestecam aceasta friptura si ea are acelasi gust, de talpa de pantof. Oricate mirodenii si sosuri ni s-ar aduce la masa, degeaba – talpa de pantof ieftin, gaurit, marca „FMI”.

Ni se vorbeste despre banii acordati de UE, dar adevarul e ca Romania contribuie cu mai multe miliarde la bugetul comunitatii europene decat are voie sa acceseze sub forma unor asa-zise fonduri nerambursabile.

Imaginea Uniunii Europene in prag de 2019 e ferfenita. Marea Britanie s-a saturat sa deconteze toate facturile fara acoperire ale Bruxellesului, si-a strans catrafusele si dusa a fost. Polonia, Ungaria si Cehia nu mai asculta nici ele ordinele imbuibatului Frans Timmermas, ca pe betivul Jean-Claude Juncker nu-l asculta nimeni. Italia e ultima voce care s-a ridicat impotriva dictaturii si ameninta ca retragerea din mai multe acorduri, ca sa nu pomenim Austria cea tot mai prietenoasa cu Rusia lui Vladimir Putin. Pe plan international, China a declansat ofensiva financiara asurpa Europei, iar Donald Trump ia la palme regulat cand Franta, cand Germania.

Curtea Constitutionala, ignorata de UE

Rezolutia PE si raportul MCV nu sunt altceva decat raspunsul Occidentului la refuzul Romaniei de a-si ceda si ultimele bunuri ramase neprivatizate. Unde s-a mai pomenit sa ceri suspendarea legilor deja votate de Parlament? Ingerinta in treburile interne ale unui stat tine de practica bolsevica si groaza care a cuprins Estul in primii ani dupa terminarea WWII. Asumate de Parlament, Legile justitiei au fost validate de Curtea Constitutionala, insa nici garantia inaltilor judecatori ai CCR nu conteaza pentru Bruxelles.

„Romaniei i se cer lucruri de neacceptat intr-o alta tara europeana. De exemplu, sa suspendam imediat legile votate de Parlament si validate de Curtea Constitutionala. Este o ingerinta grava in treburile interne ale unui stat membru. Nimeni nu are dreptul sa intervina in procedurile de numire sau revocare a unor procurori”. Declaratia premierului Viorica Dancila nu face decat sa exprime frustrarea celui pus la colt pe nedrept. Unde este independenta si autoguvernarea pe care Europa le garanteaza?

S-a incriminat Jandarmeria pentru folosirea fortei la mitingul din 10 august, dar in Occident protestatarii iau bataie sora cu moartea de la jandarmi si politisti si nimeni nu se sesizeaza.

Romani care voteaza impotriva Romaniei

Si, totusi, cum am ajuns aici, sa fim oaia neagra a Europei, iepurasul incasator? In primul rand, un rol major l-au jucat europarlamentarii romani trimisi la Bruxelles, ei sunt primii care au aruncat cu zoaie in imaginea noastra, acesti „ambasadori” injura Romania si-n culcare, si-n sculare. Printre cei care au votat impotriva Romaniei ii regasim pe urmatorii: Monica Macovei, Marian Jean Marinescu, Siegfried Muresan, Cristian Preda, Daniel Buda, Theodor Stolojan, Traian Ungureanu, Mihai Turcanu, Adina Valean.

„Sunt cateva limite pe care nu ar trebui sa le incalce niciun bun roman niciodata si in nicio imprejurare. Un bun roman nu voteaza niciodata impotriva propriei tari, indiferent de context, indiferent de razboiul politic, indiferent de cate beneficii electorale ar obtine prin asta in propria tara. Este trist sa vezi romani impotriva Romaniei”, a comentat cu amaraciune Viorica Dancila.

Pozitia Italiei: „Hai, sictir, Timmermans!”

Pentru Italia, ultimatumurile pe care i le da Frans Timmermans nu inseamna nimic. Roma nici macar n-a bagat in seama mesajul olandezului, chiar daca prim-vicepresedintele CE a amenintat cu masuri dintre cele mai dure. „Sictir, ba!”, i-a transmis Salvini ieri, confirmand pozitia guvernului: Italia nu va modifica proiectul de buget pentru anul 2019, asa cum cerea/ astepta Comisia Europeana!

„Ca sa respectam regulile impuse de UE, ar insemna sa votam un buget sinucigas. Atunci, Italia ar intra in recesiune”, a reactionat si vicepremierul Luigi Di Maio. (Nicholas Cezar).

„Nu am avut niciodata un dosar penal deschis pe numele meu”, declara Klaus Iohannis in timpul campaniei electorale din 2014. L-as acuza de minciuna, una rostita cu un tupeu abject in fata natiunii, dar cred ca as fi nedrept. Nu e vorba de niciodata, si are dreptate, pentru ca el avea tot timpul tinichele penale de coada. Apoi, iar aici are din nou dreptate, nu e vorba de un dosar. Nu, e vorba de 17 dosare. Atatea au descoperit jurnalistii ca exista si in care numele lui Iohannis nu poate fi ocolit.

Iohannis e corectitudinea intruchipata, dar nu stim noi sa descoperim asta

Daca pana acum aproape doua saptamani se stia numai de noua dosare, uite cum au mai aparut inca opt. Din totalul de 17, intr-unul din ele a fost scos de sub urmarire penala, iar in altul urmarirea penala este inceputa.

Klaus, vecinul de peste gard

Oricum le-ai aseza pe caprarii, pe date, pe fapte, pe autori sau coparticipanti, rezulta ca Iohannis nu a avut niciun dosar penal deschis pe numele lui, caci asa a spus. Iar el e cinstit, caci un presedinte nu minte. Cinstit, cinstit, da’ pana cand? Si atunci, magistratii Curtii de Apel Alba Iulia pe cine or fi scos de sub urmarire penala daca el nu apare in acte? Dosarul cui o fi fost clasat de vecina lui din Sibiu, gard in gard cu el, la fel de judecatoare ca si altii de prin alte dosare? Procurorii si judecatorii care au propus si decis clasarea dosarelor care-l priveau pe Iohannis s-or fi izbit de numele lui printre documente, printre plangeri si declaratii de martori? Intreb si eu ca nestiutorul, pentru ca Iohannis cel cinstit a spus ca nu a avut niciodata un dosar penal deschis pe numele lui. Cred ca nici vecina lui judecatoare, acum, cand a plesnit buba, nu-si mai aminteste daca era vorba de Iohannis care, in 2015, urma sa depuna juramantul peste cateva zile si trebuia scos din rahat sau unul, Klaus, de peste gard, care e luat cu Geta Ravasitoarea?

Fat-Frumos din campanie

Uite ce frumos aflam ca Iohannis, cand si-a depus candidatura, era cam incalecat de dosare penale. Nu ma intereseaza ca unele dintre ele erau inchise de ceva vreme. Paranteza: nu ma simt obligat sa ma gandesc in termeni induiosatori cum si de ce au fost clasate. Am incheiat paranteza. Ghinionul lui Iohannis a fost ca s-a aflat – e drept, cam tarziu – oricat s-au straduit, el si altii, sa nu transpire nicio informatie. El era muntele de moralitate, de corectitudine, de onoare si n-ar fi dat bine la imaginea lui de candidat sa se afle ca a avut deranjuri cu justitia. Trebuia promovat un Fat-Frumos din lacrima pe care lumea sa-l admire, sa-l iubeasca si sa-l vrea de presedinte. Poti sa vorbesti despre vreo zona gri din trecutul lui cand nici dosare n-a avut, nici gura a penal nu-i miroase?

S-a varsat ciorba la Cotroceni

In mod cert, depre trecutul lui zbuciumat se stia. Niciun candidat la prezidentiale nu trece asa de usor prin filtrul celor mai aprige verificari. Exista informatii potrivit carora Iohannis era monitorizat inca de pe vremea cand Ceausecu daduse ordin Securitatii sa supravegheze legaturile sasilor cu familiile lor stabilite in Germania, cu precadere. E greu de crezut ca Securitatea stia inclusiv ce contin pachetele primite din Occident, iar niste ani mai tarziu SRI nu reusea sa descopere nicio ilegalitate facuta de primarul Sibiului. Convingerea mea este ca se stia foarte bine totul, dar, in momentul in care s-a stabilit ca el trebuie sa iasa presedinte, s-a trecut la albirea trecutului. Iar punctarea lui ca urmas al lui Basescu nu s-a facut peste noapte, ci cu mult inainte. Deci, timp berechet. Nu cred, totusi, ca Iohannis e vinovat de ceva. De vina este doar Tudorel Toader, care a ridicat capacul de pe oala si s-a varsat ciorba in sufrageria Cotrocenilor, de nicio slujnica n-o mai strange de pe jos. (Valentin Boeru).