Connect with us

Exclusiv

EXCLUSIV/Generalul Silviu Predoiu, actual “interimar” al Serviciului de Informatii Externe, implicat pana in gat in trafic cu arme! Interceptari ilegale ale SIE pe teritoriul Romaniei/ DOCUMENT!

Prahova Mea

Publicat

pe

Motto: “Exista o categorie speciala de surzi: aceia care nu vor sa auda decat ce spun ei”

IN LOC DE INTRODUCERE

            Pe data de 06.03.2003, directorul SRI, Alexandru Radu Timofte, referindu-se la cazul FNI, afirma in plenul Parlamentului: „Cetatenii, societatea si chiar institutii ale statului au fost victimele unei mari manipulari puse la cale de excroci de geniu din conducerea si compunerea retelelor crimei organizate, care mai sunt inca in umbra, fiindca cei scosi in fata nu sunt decat niste pioni. Artizanii nu au plecat. Va asigur ca s-a stiut totul in legatura cu FNI”. Desi trebuie luata cu circumspectie, avand in vedere legatura dovedita si netagaduita dintre fostul director SRI si Sorin Ovidiu Vantu, declaratia impune o concluzie: statul roman a fost informat, dar reprezentantii sai din organele abilitate prin lege sa vegheze, controleze, previna si contracareze astfel de fapte cu caracter de fenomen, au fost fie dezinteresati, fie cumparati si pusi in dependenta. Daca dv. aveti alta concluzie, va rugam cu respect sa ne-o comunicati. De altfel, aceeasi concluzie se impune si cu privire la toate marile „tunuri” date de crima organizata in cei 13 ani care au trecut de atunci (nu are rost sa le enumeram pentru ca le stim foarte bine).

 

SCURT ISTORIC

La data de 3 Iulie 1995 este înființată și înregistrată în municipiul Constanța, de către afaceristul Sorin Ovidiu Vîntu, firma SOV INVEST SA, specializată în administrarea fondurilor mutual, care avea ca acționar pe Sorin Ovidiu Vîntu prin intermediul Societatea Generală de Investiții SRL cu 80% din capital. Fondul Național de Investiții (FNI) a fost constituit prin Contractul de Societate Civilă din 17 August 1995, încheiat între Societatea Generală de Investiții SRL București reprezentată de Gheorghe NegurăFondul Proprietății Private ll Moldova din Bacău reprezentat de Ion Andrei zis Niki, societatea Latina Plastic SA reprezentată de Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu și societatea Arcasrom SA reprezentată de Mircea Costescu, fiecare parte subscriind câte 2,5 milioane de lei (ROL). Cu un capital de 100 de milioane de lei (ROL) depus la Banca Agricolă SA, obiectul principal de activitate al SOV Invest a fost, încă de la înființare, “Administrarea Fondului Mutual – Fondul Național de Investiții” iar funcțiile de conducere au fost ocupate de: Ion Andrei – președinte, Petrescu Marian – vicepreședinte și Lotreanu Șerban – vicepreședinte, aceștia fiind numiți de Sorin Ovidiu Vîntu în cadrul Adunării Generale din 17 August 1995. Pentru supravegherea activității FNI, societatea SOV INVEST a avut în perioada 1995-1999 contracte de verificare și certificare a raportului anual al Fondului Național de Investiții cu cenzorii externi independenți Grosoiu Apostol pentru exercițiul financiar al anilor 1996-1997 și Andrei Marius pentru exercițiul financiar al anilor 1998 și 1999. Pe 15 septembrie 1995, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) a autorizat funcționarea FNI, care avea ca obiect de activitate “mobilizarea economiilor bănești ale membrilor săi și plasarea comună a acestora, în condiții de profitabilitate superioară a plasamentelor individuale pe piața monetară și de capital românească și internațională”.

În anul 1996, Societatea Generală de Investiții (acționarul majoritar al FNI) controlată de Sorin Ovidiu Vîntu și Gheorghe Negură, a primit un credit de la Bancorex în valoare de 3.007.967 $. Împrumutul a fost garantat cu cinci bilete la ordin avalizate de FPP 2 Moldova (actualul SIF 2 Moldova) – instituția financiara fiind condusă atunci de Corneliu Iacobov și Ion Andrei zis Niki. În anul 2006, datoria de 3 milioane de dolari figura încă ca neachitată în scriptele AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului).

În 1997 Sorin Ovidiu Vîntu vinde participația sa la Fondul Național de Investiții “specialistei” Ioana Maria Vlas, care a devenit presedinte al SOV Invest si administrator al FNI.

În anul 1997 economistul Camenco Petrovici ocupa funcția de director economic la Primăria Generală a Bucureștiului, perioadă în care prin biroul primarului general s-a perindat și juristul Victor Ciorbea susținut de formațiunea politică Convenția Democrată Română (CDR). După ce Victor Ciorbea a fost numit prim-ministru, în martie 1997, Constantin Teculescu este înlocuit de la conducerea CEC-ului cu Camenco Petrovici susținut de Radu Vasile. La momentul respectiv funcția de președinte al CEC a fost negociată, conform algoritmului, la nivelul partidelor din Coaliție. Radu Vasile, pe atunci secretar general al partidului, a fost unul dintre cei doi negociatori țărăniști care l-au „înfipt” pe Camenco în fotoliul de președinte al CEC. Ulterior Ioana Maria Vlas semnează cu CEC-ul condus de Camenco Petrovici un contract de fidejusiune prin care CEC (100% capital de stat !) garanta fondurile investite în Fondul Național de Investițiicontra unei contribuții lunare în valoare de 5 miliarde de lei (ROL).

În aceste împrejurări favorizante, Fondul Național de Investiții a atras un număr mare de investitori prin dobînzile mari practicate la depozite, acestea depășind de 3-4 ori media dobînzilor bancare cît și prin contractul semnat de CEC de garantare a depozitelor făcute la FNI. Prin contractul de garantare amintit, CEC se angaja ca în cazul falimentului Fondului Național de Investiții să despagubească investitorii acestuia cu suma depusă inițial.

În cursul lunii Aprilie 2000, apar primele semnale negative legate de întârzierile survenite în cadrul retragerii unor sume mari de bani din FNI. Imposibilitatea efectuării unor plăți la sucursala FNI din Cluj declanșează primele semne de panică în rândul investitorilor. Poliția Economică și Procuratura se autosesizează și în data de 16 Mai 2000, Ioana Maria Vlas este chemată în mod oficial la sediul Poliției București pentru a da explicații cu privire la soarta banilor depuși la fondurile FNI și FNA. Imediat după declanșarea anchetelor, Ioana Maria Vlas fuge în Israel, la Tel Aviv, iar la scurt timp, Nicolae Popa, directorul Gelsor pleacă și el în Indonesia la Jakarta.

Fondul a functionat ca joc piramidal, sub privirea ingaduitoare si interesata a autoritatilor statului roman. In urma prabusirii lui au ramas 318.000 de „investitori” pagubiti.

Dupa analizele care s-au facut asupra dosarului FNI, s-a ajuns la concluzia ca multi dintre banii declarati de Fond n-au existat niciodata. “Investitorii” se imbogateau de fapt doar pe hartie. Dobanzile false care se declarau erau doar pentru a atrage cat mai multi oameni.

In alta ordine de idei, banii depusi de cei peste 30.000 de pagubiti s-au evaporat tocmai pentru ca randamentele declarate erau false si o parte din sume au fost retrase “la timp” de cei care au apucat. In realitate, Fondul de Investitii nu investea nimic, ci doar plimba banii dintr-o parte in alta, de la cei care-i depuneau, la cei care-i retrageau.

Totul s-a prabusit in momentul in care nu s-a mai putut acoperi acest sistem piramidal. De asemenea, banii de la FNI au fost scosi de acolo prin companii pe care Fondul le-a cumparat la preturi supraevaluate. Companiile valorau 10.000 de lei si erau cumparate cu 100.000 de lei, de exemplu. Din dosarul FNI reiese ca Sorin Ovidiu Vintu ar fi vandut mai multe astfel de companii Fondului National de Investitii, atat personal cat si prin interpusi.

Cand FNI s-a prabusit, CNVM, Ministerul Finantelor, organele judiciare etc., care trebuiau sa supravegheze si sa controleze, conform legii si atributiilor conferite de proriile acte normative functionarea Fondului, au descoperit ca peste 90% din fonduri fusesera cheltuite pe astfel de achizitii de firme ieftine cumparate la preturi exorbitante.

Cu putin inainte de prabusire, in anul 2000,  Sorin Ovidiu Vintu a retras din Fond mari sume de bani si i-a vandut compania care administra Fondul, GelsorIoanei Maria Vlas, care a devenit ulterior raspunzatoare de prabusirea FNI.

Căderea Fondului Naţional de Investiţii (FNI), în mai 2000, a rămas în istorie drept cea mai mare fraudă financiară cifrată la 300 de milioane de dolari, un cutremur care a zdruncinat un întreg sistem financiar.

A fost începutul unui scandal cu efecte sociale, economice şi politice. Deşi au trecut 13 ani de atunci acum autorităţile se chinuie să găsească vinovaţii, în timp ce guvernul face slalom ca să protejeze instituţiile de plata despăgubirilor. A plătit cineva pentru FNI? Nu, in afara de condamnarile penale, niciuna din partile responsabile civilmente nu i-a despagubit pe investitori.

Astăzi foştii investitori ai FNI au ajuns să ceară executarea silită, pentru că au obţinut în instanţă recunoaşterea drepturilor de a fi despăgubiţi, iar CNVM, ulterior transformata si reorganizata succesiv pentru a-i innebuni pe pagubiti, astazi denumita AAAS, se joaca cu vervii si viata pagubitilor. Nicio autoritate a statului nu ştie însă cuantumul exact al pagubelor pe care le are de plătit către aceste persoane. Înainte de a da faliment, FNI avea circa 300.000 de investitori, dar ca parti civile in procesul penal s-au constituit numai 130.000 de persoane care s-au reunit în zeci de asociaţii in toata tara, care au deschis sute de procese pentru a-şi recupera pagubele.

 

RASFATATA ANRP

 

Spre deosebire de AAAS (fosta, initial, CNVM), ANRP a fost extrem de rasfatata de guvernele Boc, care au pompat bani cu nemiluita in conturile ANRP pentru despagubiri/retrocedari cu destinatie speciala: camarila de partid si acolitii sai.

Numai în patru ani, între 2007 şi 2011, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietăţilor a aprobat despăgubiri de aproape un miliard de euro în toată ţara. În tot acest timp, titlurile de despăgubire au fost acordate unor oameni de afaceri care nu erau moştenitori ai terenurilor revendicate. Ulterior, cuantumul despagubirilor a crescut de patru ori.

Printre cei care au primit titluri de despăgubire şi care se află în Top 30, să numără ginerele lui Traian Băsescu, avocatul Radu Pricop, omul de afaceri Gheorghe Stelian, zis „Stelu”, şi nepotul lui Gigi Becali, Vasile Geambazi. Cele 30 de despăgubiri acordate de ANRP depăşesc valoarea de 4 miliarde de lei.

în 15 martie 2011, Crinuţa Dumitrean şi membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor – Sergiu Ionuţ Diacomatu, Cătălin Florin Teodorescu, Remus Baciu, Marko Attila, Alina Bica, Oana Vasilescu, Dragoş Bogdan şi Lăcrămioara Alexandru – au aprobat în unanimitate raportul întocmit de societatea de evaluare desemnată, SC Business Evaluator SRL, reprezentată prin evaluator Emil Nuţiu, privind soluţionarea dosarului de despăgubire al lui Gheorghe Stelian, pentru un teren agricol de 13 hectare din zona Plumbuita, în Sectorul 2 al Capitalei, a cărui valoare a fost supraevaluată cu peste 61 de milioane de euro.. Dorin Cocoş l-a învăţat pe Gheorghe Stelian cum să câştige bani prin intermediul ANRP. 130 de milioane de euro a luat Stelian din retrocedări ilegale, motiv pentru care este şi urmărit penal, alături de Alina Bica.

Cea mai mare despăgubire dată de ANRP în dosarele de retrocedare a proprietăţilor confiscate de comunişti a fost de 622 milioane lei şi a ajuns la Loreen Ellen Malaxa, Georgeta Palade Van Dusen şi Philip Theodore Palade, se arată într-o listă publicată de autoritatea naţională. Pe locul al doilea în topul despăgubirilor este Horia Simu, cunoscut cumpărător de titluri litigioase, care a primit de la stat 466 milioane lei pentru o proprietate ale cărei drepturi le-a achiziţionat de la proprietarii reali înainte ca despăgubirea sau procesul de retrocedare să fie finalizate.dezbatem in acest articol

Dar nu despre ANRP (cu Crinuta Dumitrean, Alina Bica, Ioan Oltean, Horia Georgescu si alti „artizani” ai fraudelor de la aceasta autoritate a statului roman, sau despre protejatii lor) dorim sa atragem atentia prin acest articol. Am dorit sa facem doar o comparatie a doua cazuri rasunatoare de infractori, fraude si umilire a cetatenilor romani, ambele nascute si intamplate din cauza lacomiei, indolentei si incompetentei organelor si institutiilor statale de control, verificare, supraveghere si a impotentei serviciilor de informatii.

 

SITUATIA PAGUBITILOR FNI

  1. Din punct de vedere legal, pagubitii FNI au dreptul deplin de a cere restituirea banilor indexate cu rata inflatiei. Prin Sentinta penala nr. 423/20.03.2007 pronuntata in dosarul nr. 24632/3/2006 de Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a penala, s-a dispus obligarea inculpatilor, in solidar cu COMISIA NATIONALA A VALORILOR MOBILIARE (CNVM)[1], la plata sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflatiei incepand cu data de 24 mai 2000 si pana la achitarea lor, conform numarului de unitati de fond investite de fiecare parte civila, executarea facandu-se pe baza prezentarii certificatului de investitor in original si dupa anularea acestuia.

Impotriva acestei hotarari, CNVM si alte personae interesate au formulat apel, solutionat de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala si pentru cauze cu minori si de familie, prin Decizia nr. 164A din 18 iunie 2008, prin care instanta de apel nu a modificat calitatea procesuala si limitele raspunderii CNVM, insa a admis apelul declarat de AVAS sub aspectul raspunderii civile delictuale a acestei autoritati, cat si pentru alte situatii ce excedeau cauzei si nu prezinta relevanta in contextul in care abordam noi subiectul.

Impotriva deciziei Curtii de Apel Bucuresti, atat CNVM cat si alte parti civile au formulat recurs, solutionat de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia penala nr. 2098/04.06.2009, pronuntata in dosarul cu nr. unic  24632/3/2006, dispunandu-se admiterea in parte a recursului, constatand ca 724 parti civile, constituite ca atare in cursul urmaririi penale, nu au fost citate la judecata pe fond si nici la apel. ICCJ a dispus rejudecarea actiunii civile de catre Tribunalul Bucuresti (instanta a carei hotarare a fost casata, precizand limitele rejudecarii, respectiv solutionarea laturii civile prin prisma citarii legale a celor 724 parti civile necitate legal (fila 1267 din hoararea ICCJ).

Mai mult, dupa data ramanerii definitive a titlului executoriu, contestatoarea debitoare a tins, pe calea contestatiei in anulare, chiar catre desfiintarea titlului executoriu, dar, in ds. 10547/1/2011, ICCJ i-a respins cererea[2].

  1. Dupa data ramanerii definitive a titlului executoriu, debitoarea CNVM, ulterior AAAS (fosta AVAB, AVAS) trebuia, conform legislatiei nationale si europene sa, puna in executare imediat titlul executoriu, fara a-i mai obliga pe creditori sa declanseze procedura executarii silite, adica sa se adreseze, din nou, instantelor judecatoresti.

Toti executorii judecatoresti si avocatii consultati de noi, implicati in procesele cu despagubirile datorate de CNVM/AAAS, considera intemeiat si dovedit ca, oricum, debitoarea (indiferent cum se numea ea la anumite momente procesuale) a beneficiat suplimentar, ca „bonus”, de un termen de gratie de un an si cateva luni pana a fost redactata de Inalta Curte de Casatie si Justitie Decizia penala nr. 2098/04.06.2009, redactarea fiind finalizata in luna septembrie 2010, astfel ca, si din acest considerent, putem afirma, fara teama de a gresi, ca CNVM (ulterior AAAS) a avut suficient ragaz de timp, oferit fortuit de I.C.C.J., in conditiile in care, evident, isi cunostea calitatea de parte responsabila civilmente si ca urmeaza sa faca plati pentru care era necesar sa-si asigure fondurile necesare. De altfel se poate lesne observa ca intentia debitoarei a fost sa nu plateasca, intrucat aceasta, nici in bugetul pe anii 2010, 2011, 2012, 2013, 2014 si nici in 2015 (cel putin asa rezulta din adresa nr. 15/12298/08.04.2015 a AAAS), nu a prevazut cheltuieli aferente titlului executoriu,  Sentinta penala nr. 423/20.03.2007. In intreg acest rastimp generos, raportat la anul 2009, cand s-a pronuntat si s-a publicat minuta deciziei ICCJ, institutia debitoare nu si-a concentrat eforturile pe efectuarea platilor, ci, din contra, a facut toate demersurile pentru a le amana (prin blocarea procedurii de executare silita).

Astfel, debitoarea, nu numai ca nu a efectuat creditorilor intimati nicio plata din sumele la care a fost obligata, dar a actionat constant sicanatoriu, prin abuz de drept, amanand exasperant plata. A preferat sa cheltuiasca sume exorbitante din bani publici pentru a achita onorariile consistente avocatilor / caselor de avocatura (evitam a le da numele aici, dar numai uneia i-a achita 7 miliarde lei vechi) angajati sa o reprezinte in instante si cautiuni care – la nivelul anului 2013, se ridicau la 27 miliarde ROL), in loc sa se conformeze legislatiei in materie, practicii CEDO[3] si hotararilor instantelor judecatoresti nationale. In ipoteza ca ar fi dorit cu adevarat stingerea obligatiei de plata, AAAS avea si posibilitatea de a uza de procedura ofertei reale de plata urmata de consemnatiune, precum si de celelalte randuieli ale procedurii civile, avand ca finalitate eliminarea oricarei optiuni a creditorilor de a recurge, in extremis, la executarea silita.

Hotararile Curtii Europene, incepand cu cauza Hornsby contra Greciei (1997), continuand cu cele din cauzele Prodan c. Moldovei (2004), Tacea c. României (2005), Sandor c. Romaniei (2005), Teodorescu c. Romaniei (2009), Orha c. României (2006), Piştireanu c. României (2008) etc.[4], au  reiterat constant incalcarea de catre Romania a principiilor legislatiei europene si a jurisprudenţei Curtii în materia neexecutării ori a executării cu întârziere a hotărârilor judecătoreşti interne definitive.

In esenta, conform acestora:

  • Pe de o parte, dreptul de acces la o instanta ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat ar permite ca o decizie judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta fata de una din parti, executarea unei hotarari judecatoresti trebuind astfel considerata ca facand parte din „proces” in sensul art. 6 din Conventia europeana pentru pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale[5], iar
  • Pe de alta parte, executarea unei hotarari judecatoresti nu poate fi impiedicata, anulata sau amanata pe o perioada lunga de timp, mai mult – in ce priveste creantele stabilite impotriva statului ori a autoritatilor publice, s-a retinut ca administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind cel al bunei administrari a justitiei.
  • Pentru a fi si mai clar va prezentam un exxtras din Decizia CEDO Sandor c. Romaniei (2005) ca fiind extrem de relevanta in aceasta cauza: “Curtea, reaminteste ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta impotriva statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie. Cu alte cuvinte, refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului prevazut de art. I Protocolul I. ”, mentionandu-se si ca „In consecinta, statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa intarzie intr-un mod nerezonabil executarea unor hotarari irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru intarziere.”
  1. Una din conduitele de rea credinta ale AAAS si o mostra de comportament abuziv si sicanatoriu in raport cu creditorii pagubiti FNI, aceasta in dorinta – nelegitima, ignobila si care excede complet legislatiei nationale si europene – de a nu onora obligatiile de plata stabilite in sarcina sa printr-un titlu executoriu valabil si legal, constau in aceea ca AAAS ataca concomitent, fara a avea aparent vreun criteriu de alegere, la mai multe instante, executarea silita demarata si continuata impotriva sa, in speranta iluzorie ca va insela vreun complet de judecata sa ii pronunte o hotarare favorabila contrara adevarului juridic din speta dedusa judecatii, producand o bulversare a instantelor cu aceste dosare. care se afla in litispendenta (ex.: ds. nr. 45989/299/2013 si la Judecatoria Sectorului 1 si la cea a Sectorului 3, ds. nr. 46026/299/2013 – aceleasi judecatorii, ds. nr. 37935/3/2014 dublat de ds. nr. 46121/299/2013, ambele aflate concomitent la Tribunalul Municipiului Bucuresti) ori in care exista, deja, autoritate de lucru judecat (ex.: ds. nr. 51643/299/2014 al Judecatoriei Sectorului 1, cauza deja solutionata de Judecatoria Sectorului 3 in ds. nr. 11831/301/2013; ds. nr. 51344/299/2014 al Judecatoriei Sectorului 1, obiectul cauzei fiind deja solutionat definit de Judecatoria Sectorului 4 in ds. nr. 8004/4/2013; ds. nr. 49802/299/2014 al Judecatoriei Sectorului 1, cauza deja solutionata definitiv anterior de Judecatoria Sectorului 4 in ds. nr. 37828/4/2012; ds. nr. 37815/4/2014 al Judecatoriei Sectorului 4, cauza solutionata deja definitiv, culmea!, de aceeasi instanta).

Riscam a afirma ca, in aceste procese cu pagubitii FNI, AAAS actioneaza „deasurda” si „deavalma” pentru ca balamucul procedural sa fie deplin.

O astfel de situatie (care se numeste abuz de drept) si este posibila, probabil, si pe fondul:

– lipsei de respect a CNVM/AAAS fata de lege si regulile statului de drept;

– scutirii debitoarei autoritate de stat de plata taxei de timbru, a timbrului judiciar si a cautiunii (art. 7 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii[6], aprobata cu completari prin Legea nr. 288/2002, cu modificarile si completarile ulterioare aduse prin Legea nr. 92/2011 pentru aprobarea, cu modificari, a OUG nr. 4/2011 privind stabilirea unor masuri pentru reorganizarea AVAS si pentru executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice stabilite prin titluri executorii), contrar institutia publica ar fi acordat atentie cuantumului platilor cu acest titlu;

– posibilei dezorganizari din evidentele specifice proprii ale AAAS, cu privire la dosarele de instanta.

  1. Pe de alta parte, fiind paralele” cu aceasta legislatie europeana, protejate si de Guvernele succesive ale Romaniei (Boc, Ponta, Ciolos) care au emis OG si OUG ce impiedica executarea debitoarei – asa cum vom arata in episodul II – , precum si in dispretul cetatenilor, debitoarele CNVM si succesoarele sale in drepturi si obligatii (astazi, aceasta calitate avand-o AAAS), au refuzat despagubirile pe motiv ca nu au primit alocatii bugetare si au tot formulat, sistematic, acele contestatii la executare care au facut obiectul unor dosare de instanta.

Mai mult chiar, culmea tupeului, printre multiplele motive invocate in fata instantelor este si acele ca nu AAAS ar trebui sa raspunda, deoarece nu ar avea calitatea de debitoare, deci nu este parte pasiva in procese.

Indraznim sa ne exprimam asa deoarece AAAS isi contrazice propriul act de infiintare. Precizam, pentru cititorii nefamiliarizati cu diferitele tehnici legislative ca, in temeiul Legii nr. 113/23.04.2013 pentru aprobarea OUG nr. 93/2012 – infiintarea, organizarea si functionarea Autoritatii de Supraveghere Financiara, Art. II. – alin. (1) prevede clar: “Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile şi obligaţiile Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Naţional de Investiţii”. Pe cale de consecinta, toate persoanele care se regasesc in anexele Sentintei penale nr. 423/20.03.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a Penala in dosarul nr. 24632/3/2006, completata cu decizia penala nr. 164/A/18.06.2008 a Curtii de Apel Bucuresti-Sectia a II-a Penala, respectiv Decizia penala nr. 2098/04.06.2009 a I.C.C.J., sunt indreptatite sa solicite plata contravalorii unitatilor de fond prevazute in titlurile executorii. In temeiul Art. II. – alin. (2) al aceleiasi Legi nr. 113/23.04.2013, „Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului se subroga in toate drepturile si obligatiile procesuale ale Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare si dobandeste calitatea procesuala pe care aceasta o are, la data intrarii in vigoare a prezentei legi, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instantelor judecatoresti, indiferent daca este vorba de faza de judecata sau de executare silita”.

  1. Pentru ca umilirea creditorilor sa fie maxima, AAAS utilizeaza, in apararile pe care si le formuleaza in instante, expresia “Creditorii persoane fizice, si-au asumat ab initio riscul investitiei in actiuni, iar solvabilitatea acestora in viitor … nu poate fi garantata”, ceea ce arata , de fapt, atitudinea sa: dispretul elitei AAAS fata de plebea pagubitilor FNI si faptul ca nici nu intelege mecanismele pietei de capital, ale fondurilor de investitii si nici legitatile care trebuie sa le guverneze !

Avem a mai face doua observatii:

  • Riscul nu se asuma de catre investitor si fata de infractiunile administratorilor unui fond, deoarece se prezuma ca Statul, avizanf functionarea sa, prin institutiile publice abilitate cu atributii de supraveghere si control le va preveni, ceea ce tocmai nu s-a intamplat, aceasta fiind, de altfel, si unica ratiune juridica pentru care instantele judecatoresti a obligat in solidar CNVM la plata despagubirilor.
  • In aceasta “logica” a conducerii AAAS, contributorii sistemului fondurilor de pensii administrate privat (obligatorii) – acesta fiind doar un exemplu din multitudinea de alte fonduri, altul fiind Fondul Proprietatea – inseamna ca, de asemenea, si-au asumat riscuri similar celor la Fondul National de Investitii si ar trebui sa-si rasumpere actiunile / titlurile cat nu este prea tarziu, deoarece (folosind rationamentul AAAS), „solvabilitatea acestora, in viitor, nu poate fi garantata” (sic!).

 

  1. Si mai grav (spunem noi!), concomitent, incepand cu 2011, CNVM (autoarea AAAS), a trecut la amenintari si la exercitarea unor presiuni continue asupra bancilor comerciale si Trezoreriei Municipiului Bucuresti-Activitatea de Trezorerie si Contabilitate pentru ca acestea – in calitate de terti popriti catre care creditorii s-au indreptat pentru recuperarea creantelor – sa nu execute conturile bancare ale debitoarei („Va solicitam sa nu dati curs eventualelor notificari si/sau instiintari privind infiintarea popririi transmise de executorii judecatoresti”), inclusiv amenintari („Va atragem inca o data atentia asupra imposibilitatii legale a executarii/popririi acestor conturi in cadrul procedurilor de executare silita a CNVM” sau „… in caz contrar, CNVM va actiona in instanta toate entitatile responsabile pentru aceasta situatie” – ex.: adresele emise de CNVM, inregistrate la BCR-Sucursala “Unirea” cu nr. 4139/14 iunie 2011, 4178/15 iunie 2011, 4929/16 iunie 2011.

Ceea ce este peste putinta de a intelege a mai-marilor AAAS, dar, dupa cum vom vedea in al doilea episod si a Guvernului si a altor institutii responsabile, este ca, practic, niciun debitor si, cu atat mai mult, o institutie publica, a carei activitate implica o anumita stabilitate si credibilitate in orice stat de drept, nu se poate prevala de nicio dispozitie legala pentru a se sustrage de la plata debitelor datorate creditorilor.

Se impune ca atat autoritatile romane care emit acte normativ, cat si instantele judecatoresti, sa inteleaga ca exista un conflict evident intre dispozitiile art. 2 din OG nr. 22 / 2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 si prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, iar in baza art. 11 si 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei, avand in vedere si forta supralegislativa a tratatelor internationale in materia drepturilor omului in dreptul intern, normele in discutie trebuie a fi inlaturate de la aplicare.

Instantele nationale au atat rolul dar si obligatia de a interveni ori de cate ori drepturile persoanele fizice sau juridice, indreptatite la respectarea lor, fie sunt nesocotite, fie nu pot fi valorificate in mod real si obiectiv, intampinand impedimente, fie ele si de ordin procedural sau legal.

Normele legale internationale (insusite prin tratate si conventii de catre statul roman) este necesar a fi aplicate cu prioritate, in masura in care contravin legilor interne si ordinii legislative nationale.

Conventia este necesar a fi aplicata cu prioritate, in caz contrar, drepturile si interesele persoanei indreptatite urmand nu numai a nu mai putea fi valorificate, dar o valorificare, mult ulterioara, cu intarziere poate echivala cu lipsa acesteia, devenind strict teoretica si iluzorie.

Judecatorul national este “primul judecator european” care are posibilitatea si, implicit, obligatia, de a aplica cu prioritate Conventia in detrimentul unor dispozitii legale nationale contrare.

Chiar daca prevederile legale amintite  sunt in vigoare si, in mod logic, aplicabile in ordinea interna, ele sunt insa in totala contradictie atat cu prevederile Conventiei Europene, dar si cu jurisprudenta CEDO.

Daca cvasi-majoritatea instantelor de judecata investite a solutiona – pe diferitele grade jurisdictionale – litigiile dintre creditorii pagubiti FNI si CNVM/AAAS au aplicat corect legislatia, au fost unele instante sau complete de judecata ale aceleiasi instante care, din motive pe care nu le comentam, au dat castig de cauza AAAS, desi spetele sunt identice (probabil insa, fie ca anumite particularitati ale dosarului au fost defavorabile creditorilor – de exemplu anumite vicii ale procedurii de executare silita inceputa de birourile de executori judecatoresti – fie, pur si simplu, au interpretat legea intr-o maniera proprie, ori au judecat potrivit propriei constiinte care le-a dictat ca debitoarea nu poate fi executata silit).

Nu suntem abilitati a face aprecieri asupra actului de justitie, in articolul de fata si in cel care va urma, noi referindu-ne la miile de persoane care au castigat definitiv procesele de executare silita cu CNVM/AAAS, exprimandu-ne stupoarea si indignarea ca, intr-un stat de drept si democratic cum Romania se pretinde a fi, mai avem putin si se implineste un deceniu de cand dreptul acesta a fost consfiintit de instante si nici pana in prezent nu au primit un leu despagubire.

In articolul urmator va vom prezenta lupta surda pe care o duce o asociatie a pagubitilor FNI (acestia actionand fie pe cont propriu, fie prin asociatiile constituite pentru a le apara drepturile si redobandi banii cuveniti), respectiv „ASOCIATIA PAGUBITILOR F.N.I. – PROCES PENAL PLOIESTI – PRAHOVA”, precum si, in context, protectia de care debitoarea s-a bucurat, de-a lungul timpului, de protectia tuturor guvernelor si a celorlalte autoritati ale statului, motivele pe care noi le intuim urmand a fi dezvoltate la locul si momentul potrivit.

In final, atat pentru nu lasa acest material incomplet, cat si pentru a pregati cititorii cu problematica urmatorului, tinem sa facem urmatoarele precizari:

– din cei aproximativ 130.000 de pagubiti FNI din anexele la titlul executoriu, numai aproximativ 11.000 au pasit pe calea executarii silite;

– din cei peste 11.000 de creditori, nu toti au castigat in instante procesele cu CNVM/AAAS, astfel ca astfel ca sustinerea conducerilor succesive ale AAAS ca ar avea de despagubit 130.000 de persoane este falsa;

– cei care, din cei 11.000 de pagubiti, care au obtinut definitiv incuviintarea executarii silite, sunt persoane extrem de vulnerabile din punct de vedere al varstei (peste 70% au intre 66-80 ani), starii de sanatate si conditiilor precare de subzistenta din Romania ultimilor ani;

In fine, rugam cititorii sa nu cada in capcana intrebarilor manipulatoare ori alegatiunilor unor rau-voitori, de genul: „Dar cine i-a obligat, domnule, sa-si bage banii acolo?, „Inseamna ca aveau bani multi, ca altfel nu-si permiteau sa-i investeasca in Fondul ala”, ori „Daca au fost lacomi si au crezut ca se imbogatesc peste noapte, cu bani nemunciti, acum sa planga ca fraierii dupa ei!”. Va asiguram ca aproximativ 80% din cei 4330 investitorii din judetul Prahova nu au cumparat mai mult de 200-250 unitati de fond, majoritatea strangandu-si toti banii din casa, adunandu-si toate economiile si chiar imprumutandu-se pentru rotunji putin investitia. Deci, nu erau oameni bogati, in nici-un caz! Subliniem, nu ne referim la cei care au cumparat mii sau sute de mii de unitati de fond, dupa cum, nici in cazul despagubitilor ANRP nu ne referim la cei care au obtinut sute de milioane de euro. Demersul nostru vizeaza omul de rand, cu un statut mediu, atat social cat si financiar-material, care a investit la un fond aprobat si avizat de statul roman (nu unul clandestin), aflat sub contrlul acestuia si girat de CEC! (Ec Adrian Radu).

(Va urma)

[1] Formularea completa este: „…inculpatii Vlas Ioana Maria, Petrescu Marian, Popa Nicolae, Sima Mihaela, Batrin Gavril, Dita Ioan, Andrei Marius, Boboc Stefan, Bebis Cezara Cecilia, Costescu Mircea, Negura Gheorghe, Ionescu Muscel Ianculescu Mircea in solidar cu partile responsabile civilmente: SC Gelsor SA, SC SOV Invest SA, SC CEC Valori Mobiliare, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si AVAS la plata despagubirilor civile catre un nr. de 130.798 parti civile constituite in aceasta calitate procesula pe parcursul urmaririi penale cat si in faza cercetarii judecatoresti, la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflatiei incepand cu data de 24 mai 2000 si pana la achitarea lor, conform numarului de unitati de fond investite de fiecare parte civila”.

[2] Decizia penala 1738/28.04.2011: “Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare împotriva Deciziei penale nr.2098 din 4 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 24632/3/2006. Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.”

[3] Dorim sa subliniem ca atitudinea CEDO fata de Romania s-a inasprit, iar AAAS continua sa incalce flagrant drepturile fundamentale ale cetatenilor romani carora le datoreaza despagubiri, riscand a atrage Romaniei noi condamnari. Astfel, cum „recomandările” din cauzele Viaşu, Katz, Denes, Brumarescu, Faimblat etc. împotriva României nu au determinat statul să remedieze disfuncţionalităţile sesizate de CEDO, s-a aplicat procedura hotărârii-pilot. Diferenţa este aceea că, de această dată, Curtea nu a mai adresat României „recomandări”, ci a obligat statul să ia măsurile dispuse.

[4] In materie de executare silita (a neexecutării ori a executării cu întârziere a hotărârilor judecătoreşti interne definitive) sunt peste 40 de hotarari CEDO de condamnare a statelor.

[5] Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale semnată la 4 noiembrie 1950, ratificata de Romania la data de 20 iunie 1994.

[6] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002.

Administrație locală

EXCLUSIV/INTERVIU CU GABRIEL OPREA, PREȘEDINTELE UNPR/”Trebuie să ne întoarcem la valorile fundamentale, care ne definesc pe noi, ca națiune”

Publicat

pe

De

„Cine bate palma cu Oprea și UNPR are garanția respectării cuvântului dat”

 

Ziarul Incisiv de Prahova a reusit sa obtina, in exclusivitate, un interviu bomba cu presedintele UNPR, Gabriel Oprea:

 

C.T: Domnule general, campania electorală pentru alegerea membrilor Parlamentului European este pe ultima sută de metri. Cu ce vine UNPR, partidul pe care îl conduceți, în aceste alegeri?

G.O: UNPR deschide lista pentru europarlamentare cu doi patrioți care, de-a lungul timpului, au făcut fericiți milioane de români, prin performanțele lor profesionale: Ilie Năstase, primul număr 1 mondial din istoria AFP și Anghel Iordănescu, antrenorul secolului 20, adevărați ambasadori ai României care au urmat drapelul național pe cele mai înalte culmi.

Colegii care alcătuiesc lista partidului pentru aceste alegeri sunt oameni din toate domeniile profesionale, care, mai presus de orice, își iubesc țara vor să pună umărul pentru ca românii să trăiască mai bine să să fie respectați.

Este foarte important ca cei care vor merge la Bruxelles ca parlamentari europeni, să facă echipă, indiferent de partidul din care provin și de adversitățile politice din țară. Trebuie să aibă un scop comun: să reprezinte România și să-i apere interesele.

 

C.T: Cum priviți modul în care acționează unii europarlamentari români la Bruxelles, practic, împotriva României? Pentru că, din păcate, imaginea aceasta este…

G.O: Scandalurile politice din România nu trebuie exportate la Bruxelles. În toată activitatea sa, UNPR a pus pe primul plan românii, bunăstarea lor, asigurarea unui echilibru politic, social și economic. Toți colegii noștri sunt oameni de echipă pentru că importantă e România. Nu contează că în țară suntem de stânga sau de dreapta, că există simpatii sau adversități politice.  În Parlamentul European, trebuie să vorbim aceeași limbă, la propriu și la figurat, să fim o echipă. Trebuie să fim o singură voce, când vine vorba de apărarea dreptului câștigat de români de a fi cetățeni europeni, de a fi tratați egal cu toți ceilalți cetățeni ai Uniunii, respectați sub toate aspectele pe care le implică acest drept și promovați intens, ca valori naționale și individuale. Trebuie să exportăm valoare și să importăm bunăstare și evoluție.

 

C.T: În urmă cu trei ani demisionați de la conducerea UNPR. Cum se poziționează partidul astăzi, după o perioadă în care a trecut prin diverse transformări?

G.O: În urmă cu trei ani, am devenit țintă politică, pentru că partidul ajunsese la 12 procente, peste 500.000 de membri și ne propuneam atunci să ajungem să fim 1 milion, iar eu aveam 32 de procente încredere. Fusesem ministrul apărării, ministru de interne, vicepremier pentru securitate națională și, în 2015, premier interimar. Avântul nostru politic i-a deranjat pe mulți. Modul în care a fost stopat acest avânt a fost unul lipsit de onoare și se situează în afara oricărui joc politic permis în orice societate democratică în care statul de drept este funcțional.

Mi s-au construit dosare politice, nevinovat fiind. Am sprijinit întotdeauna justiția, din convingerea că un stat puternic nu poate exista fără o justiție puternică. Dar, pentru sănătatea sistemului democratic, pentru un stat de drept care își protejează cetățenii și le respectă drepturile instituite de Constituție și de legile țării, este obligatoriu ca justiția să fie dreaptă, nu abuzivă.

In momentul in care Victor Ponta a decis sa demisioneze din fruntea guvernului performant pe care l-a condus, am demisionat odata cu el. Desi eu il sfatuisem sa nu faca acest gest, tocmai pentru ca activitatea guvernului sau era apreciata de romani.

Dupa ce mi s-au facut dosare, am ales să plec din fruntea UNPR, pentru ca problemele de imagine care mi se creaseră să nu afecteze partidul. A fost greu să iau o astfel de decizie după ce muncisem atât, construind acest partid de la zero, dar am considerat că așa este mai bine.

C.T: Ați demisionat și din Senat, unde erați ales…

G.O: Am plecat și din Senat, deși colegii senatori au dat un vot corect pentru mine.
După mai bine de doi ani, lucrurile au început să se limpezească, pentru că adevărul învinge întotdeauna. ICCJ a stabilit, prin hotărâre definitivă, că nu există nicio legătură între accidentul rutier în care, din păcate, un polițist și-a pierdut viața și exercitarea de către mine a atribuțiilor funcției de ministru de interne.

Am decis să revin în partid, la insistențele unora dintre colegii mei. Drumul e greu, dar nu imposibil. Astăzi, reconstrucția UNPR este în plină desfășurare.

Mulți dintre membrii UNPR care renunțaseră la politică au revenit în partid. De asemenea, au venit și vin în continuare alături de noi rezerviști militari și polițiști care s-au integrat deja în structurile partidului și sunt foarte implicați în activitatea sa. Vom reface cifra de 500.000 de membri și după alegerile de anul viitor vom avea primari, consilieri locali și județeni, deputați și senatori. Aceasta este ținta cea mai importantă pentru noi. Și îi invităm pe toți românii patrioți să ni se alăture. Îi așteptăm pe toți reverviștii, oameni patrioți, să ni se alăture. Noi am dat pentru ei Legea 223/2015, pe care alții au modificat-o ulterior, în detrimentul lor. Vrem să se revină la forma inițială a legii și ne vom lupta pentru asta. Ne-am bătut pentru drepturile lor, și pentru cei aproximativ 200.000 de rezerviști, dar și pentru cei aproximativ 300.000 de activi. O vom face în continuare! Îi așteptăm alături de noi.

C.T: Ați avut o activitate intensă la Ministerul Apărării, dar și la Ministerul de Interne. Legea 223/2015 este un act normativ forte important pentru toți rezerviștii, dar au fost și alte măsuri importante, inclusiv pentru activii din aceste instituții.

G.O.: Am schimbat statutul soldaților și gradaților voluntari, care acum se numesc profesioniști și am crescut la 55 de ani vârsta până la care ei pot rămâne în armată. Pe vechea lege, erau obligați să plece la 40 de ani și rămâneau, astfel, cu rate la bănci, cu copii mici, fără un loc de muncă.

M-am bătut și pentru polițiști, pompieri, jandarmi, să-și primească drepturile, am crescut norma de hrană, am asigurat plata orelor suplimentare, inclusiv a celor restante, i-am dotat cu mașini noi și cu alte mijloace tehnice. Am sprijinit și polițiștii locali, care și ei asigură ordinea publică. Pentru aceștia, noi am introdus norma de hrană.

Există mai mulți politicieni sau formațiuni politice care au adus sau doresc să aducă modificări de legislația și domeniul apărare, ordine publică și siguranță națională, modificări care îi afectează pe militari. Niciunul dintre acești politicieni nu înțelege ce fel de viață au acești oameni înrolați în slujba țării. Niciunul nu a trăit la fel ca ei, cu restricționarea unor drepturi și libertăți, de multe ori departe de familie, de copiii lor, cu multe ore suplimentare, participare la misiuni internaționale în care își riscă viața și din care, așa cum stim, unii nu se mai intorc!

Noi nu vom fi niciodată de acord cu modificările care se referă la creșterea limitei de vârsta la care se pot pensiona angajații din sistemul de securitate si mai ales cu eliminarea totală a pensiilor speciale.

Cei care provin din această zonă de activitate știu foarte bine că nivelul de solicitare psihică și fizică până la vârsta de pensionare este mult mai mare decât la alte categorii. Dar politicienii care nu cunosc din interior domeniul și provocările pe care le presupune, nu au cum să înțeleagă! De aceea, este nevoie de UNPR.

 

C.T: UNPR a făcut parte din două guverne, unul de dreapta și altul de stânga. Cum s-au descurcat parlamentarii partidului în aceste două ipostaze?

G.O.: S-au descurcat foarte bine și și-au făcut datoria. Noi nu am trădat niciodată pe nimeni. Întotdeauna ne-am respectat cuvântul. Cine bate palma cu Oprea și UNPR are garanția respectării cuvântului dat. Am făcut parte din două guverne și cred că ne-am făcut datoria cu onoare în fiecare dintre ele. În primul guvern, care a fost de dreapta, am pus umărul pentru ca România să nu se prăbușească din punct de vedere economic, într-o perioadă de criză mondială. Cel de-al doilea guvern din care am făcut parte a fost cel condus de Victor Ponta. A fost o guvernare apreciată de români ca fiind foarte bună. Am sprijinit această guvernare cu 65 de parlamentari și am avut miniștri în guvern.

Din păcate, în ultimii ani, România nu a mai avut parte de astfel de guvernări și cred că țara este pe un drum greșit. România are nevoie de patriotism, de dragoste de țară, de seriozitate. Are nevoie de solidaritate și de unitate. Românii trebuie să fie uniți pentru ca România să fie puternică. Trebuie să trimitem în Parlamentul European oameni care să nu denigreze imaginea țării, ci să o promoveze, să o ajute să crească.

E prea multă ură, prea multă patimă în politică.

De aceea spun că este nevoie de UNPR, care a menținut întotdeauna un echilibru în politică și a contribuit la stabilitatea economică. Imnul partidului este „Noi suntem români!” Noi credem cu tărie în simbolistica acestui imn și îl considerăm cel mai potrivit pentru partidul nostru.

De asemenea, pe sigla partidului nostru este scris: Dumnezeu, Onoare, Patrie. Credem în Dumnezeu, suntem oameni de Onoare și ne iubim Patria.

C.T: Care sunt țintele UNPR pentru alegeri?

G.O: La alegerile europarlamentare, ne propunem să ne comportăm onorabil. Pentru noi, cele mai importante ținte sunt alegerile locale și cele parlamentare, unde ne propunem să obținem 10%, la fiecare din cele două tipuri de alegeri.

C.T: Ce proiecte are UNPR pentru România?

G.O: Vrem să revenim la forma inițială a legii 223/2015 și să redăm militarilor demnitatea. UNPR a pregătit un Program Politic Național – Siguranță, demnitate și prosperitate pentru România, care urmărește soluționarea pe cale politică a unor teme fundamentale pentru societatea românească.

Principalele teme ale programului sunt: restabilirea ierarhiei morale a valorilor – prin sprijinirea credinței, a valorii strǎmoşeşti susținute de biserica noastrǎ; responsabilizarea clasei politice – aleşii partidelor sǎ fie chemați periodic ȋn fața alegătorilor şi să-şi asume pierderea funcțiilor dacǎ aceştia constatǎ cǎ au greşit; asigurarea supremației legitimității – trebuie sǎ avem o legislație simplǎ şi clarǎ, care sǎ nu fie schimbatǎ mereu, ȋn funcție de interesele de moment ale unei grupǎri de presiune sau a alteia; modernizarea statului – se va realiza prin alinierea la valoriile europene cu care România e solidarǎ. În acest sens, UNPR va milita pentru: asigurarea securității societății și asigurarea dezvoltării individului, familiei, comunității și întregii societăți; respect și recunoștință – rǎsplǎtirea publicǎ a celor care s-au sacrificat pentru neamul românesc, pentru loialitatea, devotamentul lor şi pentru privațiunile pe care le-au suportat de-a lungul timpului: veteranii de război, militarii, polițiștii, pompierii, jandarmii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației şi penitenciarelor; persoane sau instituții care servesc Interesului National din diferite domenii: știință, cultură, sport, acțiuni militare, acțiuni de ordine publică, acțiuni care servesc sau vizează apărarea libertății, securității și demnității individului sau statului român.

În același timp, UNPR a stabilit zece obiective de țară pentru îndeplinirea cărora ne angajăm:

  • Standard de viaţă european în România;
  • Statut efectiv de cetățean european demn pentru cetățenii României;
  • Integrare europeană prin competitivitate;
  • Guvernare prin responsabilitate, morală și lege;
  • Modernizare instituțională prin descentralizare, eficacitate și responsabilizare;
  • Asigurarea unui nivel ridicat de educație și cultură pentru toți românii și asigurarea unor servicii de sănătate la standarde europene;
  • Modernizare economică prin reindustrializare și reprofesionalizare;
  • Securitate alimentară prin modernizarea agriculturii și a spațiului rural;
  • Unitate și securitate națională în contextul european și internațional;
  • Libertate, demnitate și respect pentru fiecare cetățean.

Avem o problemă și cu Schengen. UNPR va susține, prin măsuri concrete, aderarea urgentă la spațiul Schengen, unde România ar trebui să fie de mult. Este de neacceptat faptul că țara noastră încă așteaptă să facă parte din spațiul de liberă circulație, deși îndeplinește de multă vreme criteriile tehnice necesare. Nu cerșim nimic, cerem să ne fie respectate drepturile câștigate. România merită să fie parte a statelor din zona fără frontiere. Românii trebuie să fie tratați ca cetățeni egali, nu ca cetățeni de rangul doi. Și tocmai pentru că îndeplinim toate criteriile, nu ar trebui să fim tratați diferit.

Atitudinea celor care se opun și care tratează astfel România, este strict politică, dar politica statelor nu trebuie aplicată subiectiv, nu trebuie să ducă la nerespectarea regulilor și cu siguranță nu trebuie să afecteze în niciun fel alte țări.

Și cred că acest mod de a trata state care și-au făcut temele cu seriozitate, afectează și imaginea Uniunii Europene. Uniunea Europeană nu trebuie să funcționeze cu două viteze și nu trebuie să existe standarde duble pentru niciunul dintre cetățenii săi.

C.T: Aveți în vedere și unele propuneri legislative?

G.O: Avem în vedere și inițierea unor propuneri legislative. Specialiștii noștri au analizat principalele probleme cu care se confruntă românii și am lucrăm la câteva proiecte care vor viza: mǎrirea salariului minim net garantat cu cel puțin 200 lei lunar, prin eliminarea impozitului pe salarii şi reducerea CASS de la 10% la 5%; favorizarea creşterii numărului de tineri care studiază, printr-o deducere suplimentarǎ a 300 lei din venitul impozabil al familiei, astfel încât tot mai mulți tineri – viitorul României – sǎ poată obține specializǎri profesionale; creşterea pensiei sociale minim garantate de la 640 lei la cel puțin 200 euro, prin care se asigurǎ coşul minim de consum, astfel ȋncât orice pensionar, cetǎțean al României, sǎ se bucure de o viață decentǎ.

C.T: Ce mesaj au Gabriel Oprea și UNPR pentru alegători?

G.O: Societatea românească de azi are nevoie de un partid ca UNPR, trebuie să ne întoarcem la valorile fundamentale, care ne definesc pe noi, ca națiune, trebuie să ne amintim cine suntem, trebuie să fim uniți și să nu ne sfiim să arătăm tuturor că România este nu doar o țară frumoasă, ci și un stat puternic, o voce care trebuie să fie respectată în Europa. Avem drepturi care trebuie să fie respectate, avem valori și ele trebuie să fie promovate, putem mult și trebuie să arătăm lumii asta, excelăm în foarte multe domenii și trebuie să fim apreciați asa cum meritam. Avem toate motivele să fim mândri de țara noastră, dar avem nevoie să reconstruim societatea. Să fim uniți, să construim împreună, să facem cinste eroilor noștri, care s-au sacrificat de-a lungul istoriei pentru ca neamul românesc să dăinuie peste timp și care au făcut posibilă sărbătorirea Centenarului. Noi nu vorbim despre “dreapta” sau “stânga”, noi vorbim întotdeauna despre România.

UNPR va face tot ce-i stă în putere pentru ca toate acestea să devină realitate.

Îi îndemn pe românii patrioți să voteze poziția 12 pe buletinul de vot. Votați UNPR pentru a schimba, împreună, România în bine! (Incisiv de Prahova).

 

Citeste in continuare

Administrație locală

Miorița pîndită de alt cioban

Publicat

pe

De

Despre cultura lui Ludovic Orban nu am nimic a spune. N-a arătat prea multă. Singura lui înclinație pare a fi fost legată de un instrument la care a  zdrăngănit acompaniind o voce la fel de dogită.

A mai arătat oarece înclinații artistice cînd a luat-o pe Elena Udrea la un dans frecat și cînd a încercat să fie  crainicul unor mitinguri organizate pentru Klaus Iohannis. Dumnezeu i-a dat lui Ludovic Orban o voce frumoasă, dar nu i-a dat și mintea cu care să o folosească. Așa se face că autorul hîrbuirii PNL s-a afirmat mai mult ca strigător, ca trompetă vestitoare, ca biet crainic de sală în care se joacă  doar meciuri politice. De când se zbate în politică, Ludovic Orban a avut o singură idee. Și aia cretină. Să depună o plîngere penală la adresa prim-ministrului Viorica Dăncilă. Nici el nu știe de ce. A doua idee importantă i-a venit în vreme ce a străbătut țara în campania electorală pentru europarlamentare.

Pe un plai îndulcit de o turmă de oi, acritura de liberal s-a trezit lovit de gîndul că  mioarele împiedică integrarea vînjoasă a românilor în spiritul european. Și de îndată ce a fost săgetat de  acest rest de inteligență, Ludovic Orban a pocnit din degete ca un ospătar și le-a zis unor ziariști:

-Ia ascultați ce vă spune șefu! „Avem o poezie, Miorița, vă spun sincer că susțin să fie scoasă din programa școlară. Nu numai fatalismul care există și faptul că un om, deși este înștiințat că o să i se întâmple ceva rău, nu face nimic, mai sunt și alte lucruri care nu cad bine. Sunt niște chestiuni acolo care intră în subconștientul copilului care învață această poezie, care reflectă o mentalitate contrară unei societăți care trebuie să evolueze, care trebuie să se dezvolte, care trebuie să bată cărări nebătute, trebuie să recupereze un decalaj moștenit nu din cauza noastră”.

Strigaciul liberal s-a simțit probabil concurat de behăitul oilor și s-a gîndit să le pedepsească, așa cum vrea să-i pedepsească pe adversarii săi politici care nu-i lasă lui scaunul de premier sau fotoliul de mare mahăr în Parlament. De ce este de vină  Miorița din baladă? Pentru că împreună cu soarta ei tragică îl mai poartă prin literatură și prin  manualele școlare pe ciobănașul inconștient – „un om, deși este înștiințat că o să i se întâmple ceva rău, nu face nimic”.  Adevărul este că din acest punct de vedere ciobănașul seamănă și cu Ludovic Orban, și cu Klaus Iohannis, chiar și cu Crin Antonescu! Și ei au fost înștiințați că o să se întîmple ceva rău, dar n-au făcut nimic!

Diferența este că nu li s-a întîmplat lor, ci nouă, celor care i-am crezut. Ce mai zice cultul în cap Ludovic Orban? Că în baladă „sunt și alte lucruri care nu cad bine”. Mă mir că strigaciul PNL nu a propus modificarea ei, inclusiv a baladei Meșterul Manole, care și ea conține niște dărîmări inexplicabile care trebuiau  sesizate DNA-ului.

Pot să mă declar surprins că vocea gornistă, dar  săracă, n-a anunțat și o plîngere penală pe seama lui  Alecu Russo și a lui Vasile Alecsandri, cei care au descoperit și promovat balada în Panteonul literaturii române. Și condamnarea lui Adrian Fochi, cel care a adunat toate variantele într-un tom care  l-ar deșela pe liberal.

Mă tot întreb, ce l-o fi întărîtat atît de tare pe bietul Ludovic Orban? Să sufere el ca un cîine că înmulțirea turmelor și prosperitatea oieritului îi  adună pe ciobani și pe țăranii satelor de munte în jurul adversarilor săi politici? Sau o fi mînios pentru că a fost lăsat fără brînză și trebuie să se descurce cu un măgar?  Numai Dumnezeu le mai știe! (Cornel Nistorescu Editorial ).

 

 

Citeste in continuare

Eveniment

Iohannis poate fi anchetat pentru promovarea cărţii sale pe banii Preşedinţiei

Publicat

pe

De

Ahtiat dintotdeauna după bani, Klaus Iohannis nu ezită să facă şi din carte un trafic în numele „ochiului dracului”, folosindu-şi funcţia de Preşedinte în campania de promovare a cărţii „EU.RO”, publicată de editura „Curtea Veche”, care se vinde pe piaţă cu 80 RON, aşa cum citim chiar pe site-ul celebrei edituri:

Cu alte cuvinte, publicarea cărţii lui Klaus Iohannis, „EU.RO”, este o chestiune comercială pentru care editura „Curtea Veche” obţine un profit firesc, iar scriitorul îşi primeşte un meritat „drept de autor”! În calculele economice ale acestei afaceri, intră tipărirea, editarea, difuzarea şi, bineînţeles, promovarea cărţii.

De aici, de la promovare, încep marile probleme pentru Klaus Iohannis care pot deveni chiar penale, căci sînt folosiţi bani publici în afaceri economice private care nu au absolut nici o legătură cu instituţia prezidenţială. Este vorba despre cheltuielile de transport, de cazare, de SPP-işti, de închiriere a sălilor unde se face lansarea cărţii, chestiuni care, traduse în bani, înseamnă sume importante! Toate acestea ar trebui să fie făcute strict din banii editurii sau din banii autorului, aşa cum se întîmplă cu absolut toţi autorii de cărţi.

Cu excepţia scriitorului Klaus Iohannis! Aproape inconştient, preşedintele României parcă forţează deschiderea unui dosar penal pe numele său. Klaus Iohannis ignoră lucruri elementare care pot duce la o anchetă penală pentru folosirea banilor publici în interesul personal sau al unor terţi!

Există art. 81, al. 1 din Constituţie care spune: „În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată”. Chiar să nu-i fi spus preşedintelui nici unul dintre numeroşii consilieri de la Cotroceni că sensul acestui articol este unul cît se poate de clar: interdicţia aceasta se referă la faptul că Preşedintele României nu poate să aibă o altă funcţie tocmai pentru a nu fi tentat să-şi folosească funcţia în vederea unor foloase personale? Or, prin promovarea cărţii sale pe banii Preşedinţiei, tocmai asta face Klaus Iohannis: îşi foloseşte funcţia pentru a obţine MAI MULŢI BANI  atît pentru dumnealui, cît şi pentru editură!

AFACERE ONEROASĂ PE BANII PREŞEDINŢIEI

Ca autor al mai multor cărţi, ştiu foarte bine ce greutăţi întîmpină un autor pentru a-şi vedea cartea tipărită şi difuzată. În cazul lui Klaus Iohannis, toate greutăţile dispar pur şi simplu: editura este asigurată că se vor vinde mii de exemplare pentru că membrii partidelor apropiate vor fi „determinaţi” să cumpere un anumit de cărţi în toate filialele, iar promovarea cărţii se va face prin mai multe sesiuni de lansare în ţară, fără ca editura sau autorul să cheltuiască vreun leu.

Aceasta este cheia succesului, verificată deja la primele două cărţi publicate de Klaus Iohannis! Astfel, Ion Cristoiu scria că volumul „Pas cu pas” s-a tipărit în 130.000 de exemplare, ceea ce înseamnă un profit uriaş al autorului, deşi, după cum deja se ştie, cartea a fost redactată în redacţia revistei Observator cultural , patronată de Carmen Muşat, soţia lui Gheorghe Muşat, avocatul lui Klaus Iohannis!

Încurajat de acest gen de succes, Iohannis se pare că a decis să facă bani în fiecare an al mandatului, folosind oportunitatea teribilă de a se folosi de funcţia de preşedinte pentru promovarea şi vînzarea cărţilor sale! Cine crede că, dacă Iohannis n-ar fi preşedintele ţării, i-ar cumpăra cineva cărţile este fie naiv, fie membru #Rezist. Vă asigur eu că nu i-ar cumpăra-o nici dracu!

Din acest punct de vedere, Klaus Iohannis împrumută ceva din modelul lui Nicolae Ceauşescu, ale cărui cărţi se tipăreau în mii de exemplare care, tipărite pe banii statului, deveneau obligatorii pentru toate organizaţiile de partid. Cam aşa face şi Iohannis: promovează cartea pe banii Preşedinţiei, vin la lansare organizaţiile PNL din teritoriu şi astfel… vînzarea-i gata! Ceauşescu avea, totuşi, bunul simţ să-şi publice doar cuvîntările de la Congrese sau Conferinţele PCR, nu să se dea şi mare scriitor de succes.

ALIBIURI PENTRU ACOPERIREA UNOR INFRACŢIUNI

Omul care vorbeşte cu fiecare prilej despre corupţie, despre politicieni penali şi despre statul de drept – evident, este vorba despre Klaus Iohannis – comite cu seninătate acţiuni care, într-o anchetă serioasă, l-ar trimite direct în braţele procurorilor.

Nu am de unde să ştiu dacă, vreodată, un procuror va decide să vadă ce se ascunde în spatele cărţilor publicate sub numele „Klaus Iohannis”. Deocamdată, toată lumea se preface că nu vede nimic necurat în această chestiune, dar poţi să ştii ce se poate întîmpla?

Sînt convins că unii consilieri i-au spus cu seninătate: „Lăsaţi, domnule Preşedinte, că organizăm noi nişte acţiuni la Iaşi, la Ploieşti, la Timişoara sau la Craiova şi, cu acest prilej, spunem că vă lansaţi şi cartea!” Iohannis crede că acest „alibi” stă în picioare, numai că, într-o zi, cineva se va întreba dacă nu cumva acesta este un „modus operandi” al marelui scriitor de azi! Şi iată de ce:

– 1. cînd a fost acuzat că, în calitate de profesor, s-a implicat în traficul de copii, Iohannis s-a apărat într-un mod cît se poate de naiv, spunînd că doar şi-a ajutat nişte cunoştinţe să înfieze trei copii rămaşi orfani, el fiind şofer şi soţia translator! Pentru aceste „servicii”, conform propriei declaraţii, a primit „doar nişte atenţii”. Nu s-a gîndit o clipă ca, în calitate de dascăl, să-i ajute pe orfani în ţară, să le asigure şcolarizarea sau chiar să le dea un ajutor financiar, căci avea de unde. Aşa să fie oare sau au contat decisiv „micile atenţii”?

– 2. cînd a fost acuzat că şi-a luat case pe baza unui document falsificat, Klaus Iohannis s-a folosit de alibiul „nu ştiam că este un act fals”, deşi secretarul din comuna Porumbacu a făcut puşcărie pentru falsificarea unei adeverinţe de care s-a folosit familia preşedintelui! Întrebarea este: de ce să fi falsificat secretarul acel document, din moment ce beneficiarul era familia Iohannis? Aşa, de dragul aventurii? Oricum, este caz unic în justiţie, cînd beneficiarul unui fals este considerat nevinovat, iar autorul trimis în puşcărie! Dar, să nu uităm că, la capătul acestui dosar, a fost Augustin Lazăr, cel pe care Iohannis l-a sprijinit masiv pentru a ajunge Procuror general şi pentru a fi pensionat apoi cu aproape 300.000 lei pe lună!

– 3. cînd s-a declarat moştenitor al organizaţiei fasciste „Grupul Etnic German”, a apelat iarăşi la un alibi foarte subţire, dar care „a ţinut” prin complicitatea unor magistraţi! Alibiul poate fi sintetizat astfel: deşi era simultan primarul Sibiului, dar şi preşedintele FDGR (Forumul Democrat al Germanilor din România), în instanţă Cererea a fost introdusă de FDGS (Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu), adică, vezi, Tu, Doamne!, o cu totul altă organizaţie cu care Iohannis n-ar fi avut nici o legătură! Numai că, după ce s-a dat sentinţa, tocmai FDGR-ul condus de Iohannis a folosit-o pentru a intra în posesia unor imobile de o valoare uriaşă în dauna statului şi a municipiului Sibiu, unde chiar dumnealui era Primar! Şi acest alibi i-a ţinut, deşi magistraţii au fost sesizaţi de nenumărate ori.

LANŢUL ALIBIURILOR ÎN CAZUL AFACERII „EU.RO.”

Cu alte cuvinte, „Operaţiunea „EU.RO” nu este o noutate în ceea ce priveşte găsirea unor alibiuri pentru a ascunde pofta imensă de bani a lui Klaus Iohannis. Ele sînt atît de vizibile, încît ne este greu să înţelegem seninătatea cu care Preşedintele se coboară la astfel de practici. Să vedem ce s-a întîmplat în aceste săptămîni.

LA IAŞI. De pe site-ul Preşedinţiei, aflăm că în 11 mai 2019 Klaus Iohannis a participat la „Forumul Educației 2019” de la Iaşi. În aceeaşi zi, Klaus Iohannis a participat la mitingul PNL, dar şi-a lansat şi volumul „EU.RO” exact la Iaşi, la Teatrul Naţional din localitate!

LA PLOIEŞTI. Pentru ziua de 14 mai 2019, de pe site-ul Preşedinţiei aflăm că Iohannis a participat la ora 17.00 la o „întîlnire cu autoritățile locale din regiune”, numai că, la ora 18.00, şi-a lansat şi cartea „EU.RO” la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploiești!

LA TIMIŞOARA. Tot de pe siteul Preşedinţiei am aflat şi programul de la Timişoara, care a fost mult mai bogat: participare la dezbaterea „Become your best! – printr-un învățământ superior de calitate” (ora 14.00), vizită la Sinagoga „Cetate” (ora 15.15), întâlnire cu autoritățile locale din regiune la Muzeul de artă (ora 16.00), participare la festivitatea de aniversare a Colegiului Naţional „C.D. Loga” (ora 17.00). Şi, ca bomboană pe colivă, la ora 18.00, la Centrul de Conferințe al Universității Politehnica din Timișoara, s-a lansat volumul „EU.RO” al scriitorului Klaus Iohannis, desigur, în prezenţa autorului!

LA CRAIOVA. Pentru marţi, 21 mai 2019, Preşedinţia a anunţat deja programul lui Klaus Iohannis de la Craiova, care cuprinde o „întâlnire cu autoritățile locale din regiune” la ora 16.00, la Hotelul Ramada Plaza, urmată de… lansarea cărţii „EU.RO”, care va avea loc la Filarmonica Oltenia!

Cine vrea să justifice astfel de alibiuri, cînd se vede cu ochiul liber că toate acţiunile la care a participat Klaus Iohannis în teritoriu au ca scop principal lansarea cărţii sale „EU.RO”, ca o campanie de promovare, încheiată cu sesiunea de autografe, n-are decît să se prefacă şi lase impresia că este doar credul.

Totuşi, că ne ia cineva drept proşti pare să fie ideea centrală. Şi n-ar fi prima oară cînd politicienii fac acest lucru. Totuşi, dacă n-avem memoria scurtă, ne amintim că unii au intrat la „Beciul Domnesc” pentru că au zugrăvit nişte faţade de blocuri, alţii pentru că au obţinut aplauze ca foloase necuvenite. Cum poate să stea liniştit Klaus Iohannis după astfel de acţiuni care, în orice moment, pot deveni capete de acuzare?

Îl asigură cineva pe Klaus Iohannis că niciodată nu va avea probleme penale pentru folosirea banilor publici în vederea obţinerii de foloase necuvenite pentru sine sau pentru alţii?

Dar, dincolo de aceste riscuri inconştiente, totuşi, vorbim despre preşedintele României! De ce este lăsat şi încurajat Klaus Iohannis să coboare atît de mult nivelul prestaţiei publice prezidenţiale, încît să se poată vorbi despre bani, corupţie, alibiuri, dosare penale? Aşa s-o fi făcut cu toţi preşedinţii României de pînă acum? (Ion Spanu).

 

 

Citeste in continuare
Advertisement


Ultimile Noutăți din Prahova

Administrație locală6 ore inainte

EXCLUSIV/INTERVIU CU GABRIEL OPREA, PREȘEDINTELE UNPR/”Trebuie să ne întoarcem la valorile fundamentale, care ne definesc pe noi, ca națiune”

„Cine bate palma cu Oprea și UNPR are garanția respectării cuvântului dat”   Ziarul Incisiv de Prahova a reusit sa...

Administrație localăO zi inainte

Miorița pîndită de alt cioban

Despre cultura lui Ludovic Orban nu am nimic a spune. N-a arătat prea multă. Singura lui înclinație pare a fi...

Eveniment2 zile inainte

Iohannis poate fi anchetat pentru promovarea cărţii sale pe banii Preşedinţiei

Ahtiat dintotdeauna după bani, Klaus Iohannis nu ezită să facă şi din carte un trafic în numele „ochiului dracului”, folosindu-şi...

Administrație locală3 zile inainte

Comunicat de presă/Se solicită intervenția Guvernului României pentru soluționarea situației privind îndepărtarea monumentului ecvestru al Domnitorului Mihai Viteazul din Piața Unirii din Oradea

20.05.2019 Președintele UNPR Gabriel Oprea a transmis, luni, Primului-ministru Viorica Dăncilă o scrisoare deschisă în care solicită intervenția Guvernului României...

Administrație locală3 zile inainte

De la mitinguri la proteste profesionale

Cine a urmărit secvențe de la transmisiile de duminică din Piața Victoriei, unde s-a desfășurat ultimul miting organizat de fundația...

Administrație locală7 zile inainte

Comunicat de Presa

Vineri, 17.05.2019, începând cu ora 11:30, va avea loc la HOTEL CENTRAL Ploiești, sala ALFA (etaj 2), ședința de lucru...

Administrație localăO săptămână inainte

Fiul Doinei Cornea îi dă decisiva lui Iohannis!

Fiul disidentei anticomuniste Doina Cornea, Leontin Horaţiu Iuhas, îndeamnă la boicotarea ceremoniei anunțate de Klaus Iohannis pentru 20 mai, dedicată...

Administrație localăO săptămână inainte

Cine e Ștefan Florescu, omul lui Traian Băsescu?

Politețea în politică sau printre oamenii politici pare să fie un cuvând desuet. Cel puțin pentru unii dintre cei aflați...

AfaceriO săptămână inainte

Prefăcuții Cioloș și Iohannis

Sunt gata să pun pariu pe un butoi de bere că scandalul dintre amărîtul de Cioloș și adormitul de Iohannis...

Administrație localăO săptămână inainte

C. P. Tăriceanu, acuzaţii despre trecutul lui Dacian Cioloş

Călin Popescu Tăriceanu a declarat că Dacian Cioloș a fost militar în trupele de Securitate și paznic la poarta dizidentei...

Exclusiv2 săptămâni inainte

Social democraţii, în luptă cu sistemul

Președintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat la Iași, că ”sistemul” a declanșat împotriva aleșilor social-democrați ”o sinistră operațiune de exterminare...

Eveniment2 săptămâni inainte

Mazăre și Maior

Ai zice că între Mazăre și Maior nu este nici o legătură, deși amîndoi sunt produsele aceleași epoci. În cele...

Eveniment2 săptămâni inainte

Ponta și Rareș Bogdan

Două sunt trompetele acestei campanii electorale. Victor Ponta, cel alungat din PSD, și Rareș Bogdan, băgat cu forța în PNL....

Administrație locală2 săptămâni inainte

PSD îl susține pe Gheorghe Stan ca judecător la CCR

Șeful Secției de anchetare a magistraților, Gheorghe Stan, este propunerea PSD pentru funcția de judecător CCR. Cel mai probabil, acesta...

Administrație locală2 săptămâni inainte

Judecătoarea Gîrbovan desființează referendumul lui Iohannis: „Ca-n comunism”

Președinta Uniunii Naționale a  Judecătorilor din România (UNJR) Dana Gîrbovan a criticat, într-un interviu acordat agenției Mediafax, modul în care...

Eveniment3 săptămâni inainte

Iohannis cere susținere pentru o nouă vacanță

Frumoasă fotografie mai are Klaus Iohannis în montajul de pe Facebook. Cheamă poporul la vot cu o sobrietate care face...

Eveniment3 săptămâni inainte

Ministru, afirmație surprinzătoare: „Sunt mulţi…”

Ministrul Turismului, Bogdan Trif, afirmă că „sunt mulţi oameni care ar veni şi pe salariul minim să lucreze în România”....

Administrație locală4 săptămâni inainte

Întrebarea, cel puțin patrupedă, a președintelui!

În sfîrșit, avem celebrele întrebări. Celebre ca și autorii lor. Mie îmi sună exact ca niște propoziții de Klaus Iohannis!...

Știrile Săptămânii