Mă gândesc cu groază, punându-mă în situația ambasadorului Statelor Unite la București, Hans Klemm, cum ar sta lucrurile dacă ar fi schimbați șefii marilor parchete cu persoane nedispuse să bată din călcâie, să se ploconească și să servească alte interese decât interesul național. Iar în cele ce urmează voi utiliza trei exemple, pentru a fi cât mai explicit. De la escrocheriile Bechtel și Microsoft, la mega-escrocheria preconizată cu uriașul zăcământ de gaze naturale, care urmează să fie exploatat din platforma continentală a Mării Negre.
Mie unul îmi este foarte clar că dacă șefi marilor parchete ar fi servit cu adevărat cauza națională, luptând împotriva corupției și crimei organizate, ar fi fost cu neputiință ca statul român să piardă un miliard de euro în beneficiul concernului american Bechtel, fără ca acesta să fi executat practic măcar un metru de autostradă și în condițiile în care, lucru nemaivăzut și nemaiauzit, până și contractul original a dispărut. Dacă am fi avut procurori dedicați binelui public și interesului național, o asemenea fraudă de mari proporții nu ar fi fost posibilă. Sau dacă s-ar fi întâmplat, ar fi fost exemplar anchetată, documentată și, în final, sancționată de către Justiție.
Dacă în loc de bilanțuri mincinoase, cum sunt cele la care am asistat în ultimele zile, șefii marilor parchete ar fi transpirat pentru binele public și în interesul acestui popor, atunci escrocheria Microsoft nu s-ar fi putut derula pe parcursul a mai mult de un deceniu, în condițiile în care presa a semnalat de la bun început frauda și existau toate elementele necesare pentru a fi stopată una dintre cele mai mari sifonări de bani publici din istoria recentă a României. O cheltuială pentru achiziționarea de licențe de operare a computerelor de către administrația publică, din care cel puțin 400 de milioane de euro au fost bani furați. Cea mai mare parte le-a revenit arhitecților acestei operații, respectiv proprietarilor offshore-urilor Microsoft și proprietarilor offshore-urilor KMGB, care a conceput întreaga suveică. Și, mai ales, faptele ar fi fost cercetate și sancționate înainte de a se prescrie.
Și iată că ceea ce în România nu s-a putut, se poate în America. Urmare a plângerii penale formulate de Gabriel Sandu și adresate procurorului general al Statelor Unite, la Washington a fost declanșată ancheta prescrisă la București. Pentru că și statul american a fost prejudiciat prin ascunderea profiturilor ilegale ale celor două corporații în offshore-uri. Și, spre deosebire de România, în America există procurori. Care probabil vor ajunge și la ultimii ambasadori ai Statelor Unite în București acuzați că au făcut trafic de infuență, presiuni și șantaj pentru reușita escrocheriei.
Dacă procurorii noștri, în loc să se țină de bilanțuri, ar sta cu ochii pe butelie, nu s-ar detona nici cea mai mare escorcherie a tuturor timpurilor, care poate să-i prejudicieze pe români cu o sumă astronomică, de aproape 1500 de miliarde de euro. Am semnalat acest pericol în urmă cu câteva zile, după ce avocatul Dan Chitic a luat urma unui proiect de act normativ susținut de Guvern pe vremea premierului Mihai Tudose. Este vorba de perimetrul Neptun Deep, estimat la nu mai puțin de 48 de miliarde de metri cubi de petrol și care, sub presiunile ambasadorului Hans Klemm și ale reprezentanților OMV, urmează a fi exploatat de către Exxon Mobil, OMV și Lukoil. În condițiile în care statul român nu va primi niciun procent sub formă de cotă parte din produsul extras și aproape nimic din redevențe, în urma unor jonglerii legislative, care au trecut nesancționate prin Senat și, acum, intră pe ordinea de zi a Camerei Deputaților.
Desigur, procurorii nu pot ancheta procesul legislativ. Dar atunci când se pune la cale o asemenea escrocherie, când se face trafic de influență de către oficiali ai unor concerne străine sau oficiali ai unor state străine pe lângă oficiali ai statului român, când se fac presiuni în acest sens și când, cu certitudine, sunt satisfăcute diverse interes financiare prin mijloace ilegale, procurorii pot și trebuie să intervină. Și acesta este momentul în care începe să mă doară capul. Și să mă întreb ce s-ar întâmpla dacă șefii marilor parchete ar fi personaje croite dintr-un alt material și dacă ei ar sluji cu adevărat interesul național. Nu care cumva acest jaf fără precedent, această spoliere a poporului român, unică în istorie, ar fi împiedicată? Și nu care cumva uriașe interese financiare neromânești ar fi puse în pericol?
Să fim cinstiți și să privim istoria cu ochii deschiși. Din antichitate și până în prezent. Lucrurile mărețe au fos realizate atunci când a existat o Justiție dreaptă. Iar marile crime ale istorei, cum mai recent au fost cele ale nazismului sau comunisului, au fost înfăptuite tot cu ajutorul Justiției. Cu ajutorul unei Justiții nedrepte. Singurii care sunt cu adevărat interesați ca în România să existe procurori cinstiți, buni profesioniști și care să servească interesul național și judecători drepți, integri și patrioți suntem noi, românii. Singurii interesați ca lucrurile să stea altfel, sunt cei care ne jumulesc.
Sorin Rosca Stanescu
Articolul Corupția invizibilă apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.
Articolul Corupția invizibilă apare prima dată în Ziarul Nationalul.