Am explicat în sase puncte ce cred despre masurile economice anuntate astazi de guvern. Concluziv, opinez că prin setul de măsuri anunțat (și mai ales prin cele omise, neanalizate, și ignorarea măsurilor iminent necesare pentru populație, împreună cu BNR), politica fiscală și politica monetară țintesc mai degrabă spolierea veniturilor populației, cât încă mai e ceva de spoliat. Nici guvernul și nici BNR nu înțeleg ca vorbim despre o criză economică și nu financiară, în care economiile se opresc în cascadă. Drept urmare, populația, în loc să fie PRINCIPALA țintită și protejata de măsurile economice, populația este pusă de guvern și BNR în situația să pre-finanțeze conservarea profiturilor băncilor cu scop de externalizare, din puținii bani care vor mai fi la dispoziție în perioada următoare. Iar măsurile de ajutor de stat par mai degrabă țintite spre supraviețuirea clienților politici și nu a economiei reale. Consiliul Concurenței ar trebuie să se auto-sesizeze nu o dată, ci de două ori, dezvaluie analistul Radu Teodor Soviani.
Prin masurile anuntate, Guvernul incearca sa speculeze economic pandemia in favoarea grupurilor de interese și nu sa protejeze populația. Nimic despre bănci. Consiliul Concurenței ar trebui să se autosesizeze.
Pe scurt, iată opinia mea despre, măsurile anunțate de limitare a recesiunii (care se instalează în România), chiar în aceste zile:
nimic concret pentru populație, care să asigure certitudinea venitului de subzistență pentru perioada atât de dinainte de atingerea vârfului crizei de sănătate publică, cât mai ales după;
favorizarea grupurilor de interse prin mecanismul birocratic și care stă în pixul unui politruc și care va decide el dacă o companie este afectată de criză sau nu, în privința garanțiilor de stat, iar contribuabilii real afectați trebuie să facă drumuri la ghișee. Se înființează practic un nou ANRP, în care politruci decid cine va beneficia de garanția statului. Am solicitat încă de ieri public la Antena 3 și TVR1, ca simultan cu acest mecanism, să fie făcute publice și nominalizate companiile care beneficiază de aceste ajutoare, diminuate față de intenție (5 miliarde de lei , sumă diminuată față de intenția ințială de 10 miliarde de lei). Din informațiile transmise azi de premier din carantină, ordonanța NU PREVEDE diseminarea publică. Pentru cei care au uitat, vă reamintesc ,,măsura anti-criză” din 2009 a ajutorului de minimis, de până la 200.000 de Euro. Multe dintre companiile beneficiare atunci au fost clienți politici, tipăritori și lipitori de afișe pentru alegerile din 2009. Măsura a fost ineficientă și a prăpădit banii limitați ai bugetului de stat.
favorizarea băncilor în scopul majorării profitului externalizat, în sensul că populația, care ar trebui să fie prima țintită de măsurile de sprijin ajunge să pre-finanțeaze profiturile băncilor (din care eventual tardiv și ineficient se vor preface că spriină populația, la scutul BNR). Consider ferm că are trebui să se auto-sesizeze Consiliul Concurenței;
populația, în loc să fie sprijinită, este lovită simultan ca de mai multe tunuri de apă de mare presiune: leul se depreciază, dobânzile se majorează, perspeciva unui venit cert este diminuată. Alternativa ar fi fost, ca în toate țările normale la cap, crearea unui mecanism pentru venituri de subzistență. Toate țările fac asta, mai puțin România și Rusia.
în plină oprire în cascadă a economiei globale, BNR permite băncilor comerciale să mențină la nivele ridicate și chiar să majoreze comisioanele de tranzacționare și dobânzile. Ba chiar le favorizează, așa cum voi descrie. BNR doarme.
Singurul care pare să facă ceva este Parlamentul (și nu Guvernul), care ar fi adoptat legea pentru suspendarea plății împrumuturilor bancare. Nu am citit-o, voi reveni cu detalii după, dar mă aștept la opoziție la promulgare și din parte grupurilor de interese complice sifonării bugetului de stat.
Ceea ce mă supără fantastic și chiar mă enervează este acest lucru: nimic despre bănci și sprijinirea populației după șueta de ieri noapte de la Guvernul României.
Spun șuetă, pentru că nu a rezultat nicio modificare pozitivă față de intențiile deja anunțate. Și observ lucruri îngrijorătoare care se manifestă azi pe piața valutară și în piața monetară, cele mai bune indicatoare timpurii:
Leul a continua să se deprecieze. Maximul atins astăzi pe piața valutară a fost de 4,873 lei pentru un Euro, iar BNR a raportat la ora 13.00 cursul de 4,8440 lei. Deprecierea nu este pentru că leul a rezistat, ci pentru că Euro (și leul) s-au depreciat față de ,,king dollar” cu aproape 2%. Cursul de la BNR al dolarului a fost 4,4864 lei, față de 4,4027 lei. Asta arată că piețele văd mai eficiente politicile americane, prin care populația este țintită, față de cele europene. Politicile reale economice în România nu există. Și încă ceva: întrărirea semnificativă a dolarului funcționează ca un indicator de avertizare timpurie pentru instabilitate financiară în țări emergente sau aspirante la emergență, cum este România:
2. În perioadă de volatilitate, băncile sunt cele care profită, în detrimentul populației. Dacă astăzi încercați să schimbați Euro prin bancă, pe piața interbancară, în timp ce Euro era la cursul de 4,85 de lei, cursul oferit de către bancă pentru cumpărarea de Euro de către populație era în jur de 4,92 de lei. Înseamnă un adaos de aproape 1,5% față de cursul BNR. Dacă vinzi Euro (și se presupune că vânzările pot fi accelarate și de către cele cel puțin câtva zeci de mii de reveniți în România din Italia și Spania), cursul este semnificativ sub ceea ce vedem pe interbancar. Spre exemplu banca mea îmi oferea azi 4,7720 pentru un Euro vândut. Știți ce înseamnă asta? Un comision de 4% la fiecare euro cumpărat și vândut. Bani care se duc în profitabilitatea băncilor. Este enorm cum băncile fac bani, la scutul BNR, din nevoia existențială a românilor. 4% câștig pentru bănci înseamnă 4% pierdere pentru populație. Pentru dolar, comisioanele sunt mai mari.
3. Subliniez, pentru populație. Pentru că investitorii de capital care ies și scot Euro din țară sunt tratați cu blândețe de către BNR. Practic, BNR, prin intervenții pe curs ca să nu deranjeze, le asigură acestora un curs mult mai bun de ieșire din lei spre Euro/Dolar decât populației. Băncile și clienții lor mari fac tranzacțiile la cursul de pe piața valutară, nu cu comisioane dus-întors de 4%.
4. O soluție rațională pentru ca BNR să limiteze volatilitatea pe curs ar fi fost plafonarea comisioanelor pentru cursul de schimb la niveluri rezonabile (zero virgulă ceva, nu 4%). Dar BNR doarme și oferă cursuri bune celor care ies din economie, în condiții anunțate de instabilitate financiară și evident de depreciere iminentă a leului. Și aici este prima dată pentru care Consiliul Concurenței trebuie să se sesizeze, să vadă dacă băncile nu s-au înțeles la nivelul comisionelor aplicate pentru vânzarea/cumpărarea de Euro. Două bănci mari din sistem, indiferent de ce se întâmpla pe piața valutară, ofereau același curs de cumpărare: 4,92 lei pentru un Euro.
5. A doua chestiunea pe care este obligatoriu ca să se autosesize urgent Consiliul Concurenței. Apare din nou înțelegerea la preț în privința dobânzilor, și ea nu este întâmplătoare. Deși leul este mai puțin dorit încă începând de vineri (se depreciază contstant), piața monetară semnalează invers: că leul este dorit. Astăzi, pentru a patra zi consecutiv ratel de dobândă ROBOR la 3 luni s-au majorat pe piața monetară (și, cu pasivitatea BNR se vor majora și în continuare). Astăzi, ROBOR la 3 luni a fost anunțat la 3,24% pe an. De la 2,97 vineri, asta înseamnă un plus de 0,27 puncte procentuale, adică o scumpire a dobânzilor cu 9% în doar 4 zile (prețul ,,dobândă” s-a majorat cu 0,27 puncte procentuale, de la 2,97% pe an la 3,24% pe an). Dacă leul nu este dorit, de ce se scumpește doar pe piața monetară? Dau aici o posibilă explicație: pe 31 martie 2020, pentru foarte multe credite în lei, se va ,,reseta” dobânda, iar un nivel cât mai ridicat la 31 martie 2020 va aduce un profit cât mai mare pentru bănci. Consiliul Concurenței să se sesizeze și să verifice dacă băncile nu se înțeleg asupra dobânzii afișate ROBOR. Încă prea multe credite sunt legate de dobânda afișată ROBOR și nu de IRCC (dobânda efectivă). Este o altă confiscare de putere de cumpărare de la populație, cu complicitatea BNR, care ar trebui să facă zilele acestea exact ceea ce fac toate băncile centrale normale la cap: să nu mai țintească inflație (pe care oricum o ratează în detrimentul puterii de cumpărare) și să țintească dobânda. La un nivel cât mai jos, astfel încât criza de sănătate publică ce va degenra în criza economică de proporții.
Concluziv: prin setul de măsuri anunțate de Guvern (și mai ales prin cele omise, neanalizate, și ignorarea măsurilor iminent necesare pentru populație, împreună cu BNR), opinez că politica fiscală și politica monetară țintesc mai degrabă spolierea veniturilor populației, cât încă mai e ceva de spoliat. Cu alte cuvinte, populația, în loc să fie PRINCIPALA țintită favorabizată de măsurile economice este pusă în situația să pre-finanțeze conservarea profiturilor băncilor și diminuarea pierderilor băncilor, din puținii bani care vor mai fi la dispoziție în perioada următoare. Iar măsurile de ajutor de stat par mai degrabă țintite spre supraviețuirea clienților politici și nu a economiei reale.
Și încă ceva explicativ pentru fotografia din articol: în august 2009, realizam o premieră pentru presa din România, ca redactor șef al cotidianului Business Standard. Am decis editorial să punem pe prima pagină setul real de măsuri anti-criză al guvernului României. După o analiză judicioasă, pentru prima dată un cotidian financiar din România publica prima pagină goală. Oficial, ministrul de finanțe Florin Cîțu mi-a declarat în urmă cu 2 zile la B1TV că vor trata criza la fel ca în 2008. (Paul D.).