Connect with us

Exclusiv

„Fără aceste sancțiuni, morții pe care astăzi îi plângem ar fi fost mult mai mulți”!

Prahova Mea

Publicat

pe

Principalele elemente ale contextului geopolitic enumerate mai jos, ar fi impus modificarea termenilor / redirecţionarea efortului de politică externă a României şi, by the way, recalibrarea aranjamentelor de securitatea naţională. Noi am mers înainte, păgubos, cu „cârpeli”.

România a dobândit statutul de Aliat NATO în 2004. După ce, la 29 martie 2004, la Washington, a fost depus instrumentul de aderare la Tratatul Atlanticului de Nord, la 2 aprilie 2004 a avut loc, la Bruxelles, ceremonia arborării drapelului de stat la Cartierul general al NATO şi Reuniunea miniştrilor de externe Aliaţi, marcând simbolic aderarea ţării noastre la Alianţă.
Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a fost propusă la summitul de la Salonic din 2003 și confirmată, la Bruxelles, pe 18 iunie 2004. Raportul de țară privind progresele României din octombrie 2004 a afirmat, de asemenea, data de 1 ianuarie 2007 ca dată de aderare pentru România și Bulgaria. Cele două țări au semnat Tratatul de aderare pe 25 aprilie 2005 la Abația Neumünster din Luxemburg.

Notă: Acest text nu este o lucrare de cercetare științifică, un eseu, o lecție, sau un instructaj. El conține doar câteva note de studiu modeste, personale, elaborate de subsemnatul pe timpul parcurgerii unei bibliografii pe care am considerat-o absolut necesară pentru inițierea mea în unele aspecte ale problematicii pe care mi-am propus să o desluşesc.

În context, să nu uităm, însă, că amânarea admiterii în NATO a statelor europene, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia şi România s-a făcut datorită opoziţiei Moscovei. Dreptul de „veto” al Rusiei în raporturile cu Occidentul în problemele securităţii europene, se pare că este luat în serios, oricâtă retorică s-ar fi consumat la Budapesta, Varşovia sau aiurea. Extinderea NATO a fost condamnată cu înverşunare de opoziţia comunistă şi de mass-media, de intelectuali, în fapt, de toate grupările influente ruseşti. Chiar dacă nu mai declară deschis că Europa Centrală şi de Est era „zonă de influenţă” rusească, Moscova pretinde că Rusia şi Europa Centrală şi de Est au interese comune şi prioritare de securitate.
Extinderea NATO şi lărgirea UE au influenţat în mod semnificativ stabilitatea şi securitatea europeană. Unii analişti politici şi militari consideră că mediul de securitate european s-a consolidat ca urmare a multiplicării eforturilor ţărilor democratice pentru edificarea unei noi arhitecturi de securitate europene. Adică ar fi influenţat în sens pozitiv mediul de Securitate European.
După umila mea părere, cred că ar trebui să fim mai rezervaţi în vânturarea acestui clişeu al caracterului exclusivist conferit beneficiilor, pentru că nu este, în realitate, chiar aşa. Elementele sun asamblate şi articulate mult mai complex, mai profund şi cu nuanţe date uneori de nişte tuşe apăsate, care fac diferenţa între oniric şi realitatea efectivă, necosmetizată prin cuvinte destinate receptării de către spaţiul public.
Ne place, nu ne place, vocile de la Moscova ar trebui cel puţin auzite, dacă nu cumva ar fi necesar să li se şi dea vreun răspuns, fie el şi diplomatic formulat. Dar aşa, fără vreun demers concret de repliere a agresivităţii NATO (măcar de ochii Moscovei !), este greu a se argumenta că aderările „au întărit climatul de securitate în Europa”. Că îl ţin, totuşi, într-un echilibru, da, admitem!
Este perfect adevărat că SUA şi majoritatea ţărilor vest-europene fac eforturi mari să asigure Rusia şi ţările din fosta URSS că NATO nu este împotriva lor. S-a lucrat intens la Washington pentru a redefini Pactul Nord-Atlantic, ca să încurajeze participarea directă şi constructivă a unei Rusii democratice şi neexpansioniste.
Dar, sa-mi fie cu iertare, aici este o primă fractură logică: nu-i poţi cere Rusiei sa-şi tempereze tendinţele expasioniste atâta timp când tu, NATO, te extinzi !
Una peste alta, NATO s-a oprit în Nord-Vestul şi Vestul Rusiei pe aliniamentul Finlanda (stat non-NATO, dar aflat în parteneriat cu Alianţa) – Estonia – Letonia – Lituania – Polonia – Ungaria – România – Bulgaria.
Argumentele strategice împotriva extinderii NATO spre flancul Est se bazează pe dorinţa sau interesul SUA de a nu afecta negativ relaţiile cu Rusia. Deşi oficialii americani au enunţat în mod repetativ că extinderea Alianţei nu este îndreptată împotriva nimănui, interesele Rusiei, aşa cum sunt ele definite de liderii de la Moscova, sunt direct afectate. Nu există nici o îndoială că motivul principal pentru care ţările din Europa Centrală şi de Est doresc să devină membre NATO, este speranţa de a putea obţine protecţie în viitor împotriva unei Rusii expansioniste, refăcute din punct de vedere economic şi militar. Adversarii din SUA ai extinderii NATO pretind că ţelul principal al Alianţei trebuie să fie integrarea Rusiei în comunitatea euro-atlantică. Ei susţin că extinderea NATO spre Est va face Rusia să se simtă ameninţată, exclusă şi izolată. Faptul că Statele Unite au reuşit să preseze şi să manipuleze guvernul slab, actual, al Rusiei să „accepte” fără ostilitate deschisă primul val, nu poate ascunde realitatea.
În Occident, crearea Consiliului Permanent NATO – Rusia, o palidă iniţiativă în scopul „liniştiri” Moscovei, a demontat câteva dintre îndoieli, dar, în mare parte, ideea că expansiunea NATO ar fi îndreptată direct împotriva Rusiei nu le-a fost scoasă din cap ruşilor. Cine crede contrariul, este cel puţin naiv. Mai ales că oficialii americanii şi-au dat cu stângul în dreptul când au susţinut, repetat, că „extinderea Alianţei nu este îndreptată împotriva nimănui!” Păi, nu i-a băgat pe ruşi şi mai mult la bănuieli, întrebându-se: atunci, cui prodest ?
Ţările din NATO au acceptat modificări importante în structura şi procedurile de funcţionare ale Alianţei, dar, în paralel au „băgat băţul prin gardul Ursului”:
– Ba câte un scut antirachetă în Polonia şi România,
– Ba un „Sea Shield 18” în 2019, cel mai mare exercițiu NATO în Marea Neagră, şi, normal, avioane din flotilla Crimeei s-au ridicat de la sol, iar flota maritimă rusă de la Sevastopol a fost plasată în stare de alertă, iar ambasadorul Rusiei la Bucuresti, Valeri Kuzmin, a considerat că, o eventuala înfiinţare a unei flote NATO la Marea Neagră, ar provoca tensiuni suplimentare şi „inutile” în regiune.
Notă: „Daca aţi înfiinţa o astfel de flotă – nu e un secret din ce înţeleg că va fi o flotă NATO – ar provoca tensiuni suplimentare şi inutile în această regiune din mai multe motive, precum convenţiile care limitează prezenţa străină din regiune, cum ar fi Convenţia de la Montreux” (A. Dughin/V. Kuzmin).

– Ba o brigadă multinaţională şi multirol la Craiova care este considerată un „pretext” pentru dislocarea unor forţe puternice ale Alianţei în vecinătatea Rusiei.
– Ba un incident de 19 minute în 7 septembrie 2016, când aeronava de recunoastere P8 Poseidon a Marinei americane a facut doua tentative de a se apropia de spatiul aerian rus, deasupra Mării Negre, in timp ce zbura cu transponderele inchise. Avioane de lupta Su-27 au fost ridicate atunci de la baza aeriana Belbek, Crimeea, într-un comunicat arătându-se că „Pilotii rusi au respectat cu strictete reglementarile internationale de zbor”. Ruşii au acuzat că nu a fost prima tentativă a unor avioane NATO de a se apropia de spaţiul aerian rus pentru a spiona, in timpul exercitiilor militare „Caucasus 2016”.
– Ba, recent, în februarie 2020, Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, s-a văzut obligat / presat să dea asigurări Rusiei că viitoarele manevrele militare ale Alianței de pe continent, care se numesc „Defender Europe” și vor fi cele mai mari de la încheierea Războiului Rece încoace (circa 37.000 de soldați, din 18 țări), nu sunt îndreptate împotriva Rusiei: „Defender Europe” nu e îndreptată împotriva nimănui, a spus Stoltenberg. Manevrele vin, desigur, pe fundalul experienței, deja depășite, a retragerii armatei și armamentului SUA din Europa. În euforia căderii comunismului, acum trei decenii, Washingtonul și-a retras grosul trupelor, lăsând Europa vulnerabilă în eventualitatea unui atac, interior sau exterior. Statele Unite vor muta de altfel în Europa, în următoarele luni, 20.000 de militari ca parte a noii strategii SUA și NATO.
Aşadar, periodic, Federaţia Rusă este alimentată în suspiciunile sale. Or, ruşii nu sunt chiar aşa de slăbiţi din punct de vedere militar cum încearcă unii să acrediteze; din contră, e.g. fiind racheta balistică „Satan”.
Notă: Expertul militar rus Aleksei Leonkov a calculat că, pentru distrugerea întregii populaţii a Statelor Unite ale Americii, Rusia ar avea nevoie doar de zece rachete balistice intercontinentale RS-28 ‘Sarmat’ (‘Satan 2’ în codificarea NATO).

Când a devenit evident faptul că NATO se va extinde în Europa Centrală oricare ar fi obiecţiile Rusiei, Polonia, Ungaria şi Republica Cehă fiind invitate să adere în iunie 1997, Kremlinul a început să acorde mai puţină atenţie extinderii Alianţei. Nu voia să pună în primejdie eventualele investiţii occidentale sau să se confrunte cu izolarea, dând impresia de slăbiciune şi ineficacitate. Moscova încerca să reducă importanţa implicaţiilor extinderii NATO prin limitarea rolului noilor membri. Extinderea trebuia privată de orice semnificaţie propriu-zisă şi Rusia trebuia să joace un rol mai proeminent în problema securităţii prin intermediul Consiliului NATO-Rusia. Moscova cerea, de asemenea asigurări, că infrastructura militară a NATO nu va fi extinsă spre noile state membre, că noile state nu vor avea capacităţi nucleare şi nici nu vor găzdui vreo unitate militară nord-atlantică. Rusia a pretins că NATO căpătase o poziţie antirusă mai pronunţată odată cu intrarea Poloniei, Ungariei şi a Republicii Cehe, în 1999, în această organizaţie.
Moscova pretindea că, dacă NATO ar fi renunţat la extinderea spre Est, Rusia ar fi ratificat tratatul „Cer Deschis” şi tratatul de reducere a armamentelor START 2 şi ar fi acum în tratative cu SUA în privinţa etapei următoare, START 3.
Motivele de securitate invocate de liderii ruşi pentru a obiecta faţă de lărgirea Alianţei înspre ţările din Europa Centrală şi de Est nu par să fie justificate.
Argumentul conform căruia această lărgire ar deplasa forţele NATO cu o mie de kilometri spre est se bazează pe un fundament de geografie fizică. Într-adevăr, atunci când a avut loc reunificarea Germaniei, Moscova a primit asigurarea că forţele aliate continuă sa rămână la vest de fosta frontieră a Germaniei Federale. Nu se vede cum, luând în considerare condiţiile geografice, aceleaşi dispoziţii ar putea să nu fie aplicate în cazul teritoriilor noilor membri, după toate probabilităţile ţări componente ale Grupului de la Vişegrad, adică Polonia, Ungaria, Republica Cehă şi, eventual, Slovacia. O asigurare ce ar putea fi echilibrată cu un angajament al Rusiei de nonstaţionare a trupelor sale în Ucraina şi Belarus. O mie cinci sute de kilometri de uscat, fluvii şi mlaştini s-ar interpune astfel între forţele pe care, în perioada Războiului Rece, le despărţeau doar apele fluviului Elba.
Un al doilea motiv este că, departe de a se constitui într-o ameninţare pentru Rusia, lărgirea NATO înspre ţările respective este cea mai bună garanţie pentru extinderea spre acea zonă a Europei a politicii de pace care domneşte între membrii Alianţei încă de la crearea acesteia. Ideea că Alianţa, astfel lărgită, ar putea servi unei politici agresive îndreptate împotriva cuiva, cu atât mai puţin împotriva puterii militare a Moscovei, nu rezistă nici măcar la o analiză superficială. Adevărul este că, dacă în această regiune apare o cauză de tulburări, aceasta rezidă în primul şi în primul rând, şi înainte de toate, în tensiunile dintre statele din zonă sau din interiorul uneia sau alteia dintre ţări (fosta Iugoslavie federativă nu numai cu problema Kosovo), Albania, Macedonia, Nagorno-Karabah, Abhazia, Osetia, Transnistria, dar și de cel din Cecenia. Trebuie să subliniem rolul Rusiei în aceste conflicte. În diferendul din Nagorno-Karabah, Moscova nu a jucat un rol-cheie, nu a fost detonatorul acestui conflict, iar astăzi Rusia încearcă să mențină relații bune cu ambele părți – atât cu Armenia, cât și cu Azerbaidjan. Rusia s-a implicat mai tare în conflictele din Georgia. Dar aici vreau să menționez că în această țară cauzele izbucnirii au fost unele interne. Rolul naționalismului georgian, al președintelui Gamsakhurdia, a fost unul fatal și doar pe urmă Rusia s-a implicat direct. În Transnistria noi am văzut că Federația Rusă s-a implicat chiar din primele zile, iar Armata a 14-a a fost un catalizator al conflictului. Și, în fine, e vorba de Ucraina, unde au izbucnit ultimele conflicte, iar „mâna Moscovei” se vede de departe, iar noi deja putem spune că acesta nu este un conflict local, ci unul internațional, ruso-ucrainean.
Aderarea lor la Alianţă ar fi, pentru Rusia, cea mai bună garanţie pentru stabilitatea acestei Europe ce-i este vecină şi împotriva unor eventuale tentative de exploatare a „perioadelor de vid”, care ar afecta puterea rusească, sau a unor crize din interiorul Comunităţii Statelor Independente.
În realitate, ceea ce motivează, în principal, obiecţiile Kremlinului la adresa intrării unora dintre foştii săi sateliţi în Alianţa Atlantică este o problemă de prestigiu, de „rang” în lume.
Doctrina militară rusă din aprilie 2000, descria extinderea NATO şi cooperarea cu fostele republici sovietice ca pe nişte ameninţări la securitatea rusă. Lărgirea NATO era percepută ca o ofensivă antirusă, care ar fi putut până la urmă să înglobeze toate fostele republici sovietice şi să le submineze interesele naţionale.
La sfârşitul lui 2001, Kremlinul înţelesese deja că opoziţia deschisă faţă de extinderea NATO va fi ineficientă şi va slăbi prestigiul Rusiei. Consensul Alianţei cu privire la un al doilea val de extindere avea să demonstreze din nou scăderea influenţei regionale şi globale a Rusiei.
Moscova se opunea vehement intrării în NATO a celor şapte ţări invitate la Praga, în 2002, – Bulgaria, România, Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia şi Slovenia-, şi avertiza că o astfel de mişcare ar grăbi apariţia unui conflict cu Alianţa. Deşi Kremlinul acceptase deja inevitabilitatea intrării acestor state în NATO, a continuat totuşi să ameninţe cu acţiuni nespecificate, în cazul în care interesele Rusiei erau încălcate.
În ciuda opoziţiilor Rusiei, Alianţa s-a extins, au devenit membre ţările invitate la Praga, în aprilie 2004.
Pe de alta parte, argumentul forte pentru care nu credem în contrapropaganda rusă, cam stearpă, este generarea (şi degenerarea) conflictului ucrainean şi anexarea Crimeei.
Evoluţia mediului de securitate este caracterizată acum de aceeaşi dinamică complexă: eforturile pentru integrare europeană şi euroatlantică a statelor din sud-estul şi centrul Europei, versus dorinţa maximă a liderilor politici de la Moscova de a reface imperiul şi „sferele de influenţă”.
Preocupările Rusiei sunt de a recâştiga un rol de decizie în problemele internaţionale (ajutată, indirect, de dorinţa ţărilor asiatice de a-şi creşte rolul în viaţa politică mondială), este în conflict nemijlocit cu extinderea protecţiei NATO asupra ţărilor democratice din Europa Centrală şi de Est.
La toate acestea se adaugă crizele din Ucraina, din zona Golfului şi din Asia Centrală, efectele crimei organizate şi ale sărăciei. Sunt create condiţiile ca stabilitatea şi securitatea mondială să fie influenţate din ce în ce mai mult de aceşti factori.
Anexarea Crimeei este o poveste de mai multe secole.
În data de 8 aprilie 1783, țarina Ecaterina cea Mare a Rusiei proclama anexarea Peninsulei Crimeea la Rusia. Azi, Crimeea este un teritoriu disputat de Rusia și de Ucraina, aflat de facto sub control rus, ca urmare a invaziei rusești din 2014. Din cauza anexării Crimeii, Rusia este supusă mai multor sancțiuni internaționale.
Crimeea a fost un teritoriu disputat încă din Antichitate. O vreme, Crimeea a fost inclusă în Imperiul Persan. Ulterior, ea a trecut sub controlul grecilor, apoi sub cel al Imperiului Roman și, mai apoi, al Imperiului Bizantin. În epoca migrațiilor, nordul peninsulei a fost subiect de dispută între romani și goți, apoi între bizantini, cumani, khazari și slavi. În Evul Mediu, italienii, mai ales genovezii și venețienii, și-au creat colonii în Crimeea. Genova a fost câștigătoarea competiției cu Veneția pentru controlul coloniilor italiene din Crimeea.
Sudul peninsulei a rămas o provincie bizantină, care a evoluat în ceea ce este cunoscut în istorie sub numele de Principatul de Theodoro, care a rămas sub suzeranitatea Imperiului Bizantin de Trapezunt.
Din 1238, Crimeea a fost cucerită de Imperiul Mongol, iar după destrămarea acestuia a devenit parte a Hanatului Hoardei de Aur.
Tătarii au condus Hanatul Crimeii, aflat în război cu polonezii, cu lituanienii, cu cazacii și cu Principatul Moldovei pentru controlul stepelor din sudul de azi al Ucrainei. Din 1449, Hanatul Crimeii a devenit stat vasal Imperiului Otoman, iar dependența față de sultanii din Constantinopole a crescut treptat.
Populația hanatului era compusă în principal din tătari, însă includea și cumani, precum și alți turci kîpceaci, greci, italieni, armeni, evrei și urmașii goților, din ce în ce mai puțini, convertiți la Islam.
În 1783, Hanatul Crimeii a fost anexat de Imperiul Rus. Între 1853 și 1856, peninsula a devenit unul dintre principalele teatre de operațiuni ale Războiului Crimeii, încheiat cu victoria coaliției compuse din Franța, Anglia, Piemont și Imperiul Otoman asupra Rusiei. Una dintre consecințele acestui război a fost Unirea Principatelor Moldovei și Țării Românești și restituirea de către Rusia către români a trei județe din sudul Basarabiei, cotropite de ruși în 1812.
Crimeea a rămas parte a Imperiului Rus până la revoluțiile din 1917. După ce bolșevicii au preluat controlul asupra Sankt Petersburgului și a Moscovei, Crimeea a rămas unul dintre bastioanele rezistenței împotriva comuniștilor. A fost controlată de ofițerii Armatei Albe și de cei ai Armatei Verzi până în noiembrie 1920, când comuniștii au reușit să cucerească peninsula. Aproape 150.000 de ruși loiali țarismului s-au refugiat în Imperiul Otoman și în România, iar alți 150.000 au fost uciși de comuniști.
În Cel de-al Doilea Război Mondial, Crimeea a fost cucerită, în 1941, de către români și germani și recucerită de ruși în 1944. Naziștii au ucis 40.000 de evrei crimeeni. La rândul lor, rușii i-au deportat în Uzbekistan pe cei 283.000 de tătari crimeeni, drept pedeapsă pentru colaborarea lor cu naziștii.
În 1954, în cadrul URSS, Rusia a cedat Crimeea Ucrainei, în condițiile în care Ucraina încorpora și teritorii românești, poloneze și slovace. În 2014, Rusia a invadat și anexat Crimeea, după revoluția ucraineană pro-occidentală.
Ocuparea militară a spaţiului european nu mai reprezintă o soluţie de rezolvarea dilemelor de natură geopolitică ale Rusiei, astfel încât se impune reorganizarea spaţiului european care „ar face din acest sector geopolitic un aliat strategic de nădejde al Moscovei, păstrându-i suveranitatea, autonomia şi autarhia”. O Europă unită din punct de vedere politic şi economic, în jurul axei Paris – Berlin, reprezintă un obiectiv strategic al Kremlinului. Federaţia Rusă este interesată să contribuie la unificarea europeană, să consolideze legăturile de integrare cu Europa Centrală sub semnul axei Moscova-Berlin, axa de bază a politicii externe ruseşti. „Eurasia – scrie Aleksandr G. Dughin – are nevoie de o Europă aliată şi prietenă. Din punct de vedere militar ea nu va prezenta încă mult timp (fără SUA) un pericol serios, iar cooperarea economică cu o Europă neutră poate să rezolve majoritatea problemelor tehnologice ale Rusiei şi Asiei, în schimbul resurselor şi al parteneriatului strategic”.
În efortul de „finlandizare” a întregii Europe, Kremlinul se confruntă cu procesul de reorganizare a spaţiilor apropiate nemijlocit de Rusia, respectiv apariţia unui „cordon sanitar” şi care grupează, în aceste momente, o serie de state membre NATO (Polonia, Cehia, România, Bulgaria, Turcia). „Este vorba despre apariţia unei zonei geopolitice între Marea Baltică şi Marea Neagră, formată din state ce nu pot să intre ca nişte componente depline în Europa, dar care resping cu îndârjire Moscova şi Eurasia. Pretendenţii titlului de membri ai «cordonului sanitar» sunt următorii: popoarele baltice (lituanienii, letonienii, estonienii), Polonia (inclusiv Prusia Occidentală), Bielorusia (această idee este susţinută de minoritatea catolică antieurasiatică), Ucraina (cea occidentalizată, în special – uniato-catolică), Ungaria, România (la fel sub influenţa uniaţilor), Cehia şi Slovacia. Este evident că pretutindeni este vorba de sectorul catolic al Europei de Est care a aparţinut, tradiţional, zonei de influenţă a Occidentului. Totodată noi avem de a face cu aceleaşi ţări care s-au manifestat (nu o singură dată) în istoria geopoliticii, în calitate de pârghii de distrugere a formaţiunilor continentale – Imperiul Rus, Imperiul Austro-Ungar, nu demult URSS. Sarcina Eurasiei este ca acest cordon să nu existe. Aceasta este în interesul Europei şi al Rusiei”, concluzionează geopoliticianul rus Aleksandr G. Dughin. Reîmpărţirea noilor formaţiuni statale şi crearea în locul statelor a federaţiilor sau a câtorva state a căror orientare geopolitică va fi univocă, respectiv formaţiuni mici, unitare din punct de vedere etnic, cultural şi confesional, va permite o integrare mai uşoară în blocuri geopolitice mari. Dintr-o astfel de perspectivă geopolitică poate fi înţeles planul Kremlinului de a întreţine o serie de „conflicte îngheţate” în spaţiul ex-sovietic, în speţă Transnistria, care pot împiedica constituirea acelui „cordon sanitar” atât de temut de sovietici şi, mai apoi, de ruşi. „Sarcina Eurasiei este ca acest cordon să nu existe. Aceasta este în interesul Europei şi al Rusiei. Dacă e să privim aceste formaţiuni în calitate de state, ele sunt nejustificate, sunt contradictorii din punct de vedere etnic şi confesional, sunt înapoiate din punct de vedere strategic şi economic, sunt lipsite de resurse. Cu alte cuvinte, existenţa acestor state fictive are sens doar ca zone strategice, susţinute artificial de atlantism. Pretutindeni există factori care le leagă de Eurasia (pot fi: ortodoxia, conştientizarea înrudirii cu slavii, prezenţa populaţiei ruse, apropierea istorică, câteva componente laolaltă etc.), există însă şi factori opuşi, care le apropie de Occident (catolicismul, uniaţii, eterogenitatea etnică, tradiţiile politice de suveranitate etc.). Atâta timp cât aceste formaţiuni reprezintă un întreg, ele nu pot să prefere nici una din aceste două orientări şi tocmai de aceea devin un «cordon sanitar» în sensul deplin al acestui cuvânt. Integrarea cu Estul este împiedicată de unele elemente, integrarea cu Occidentul, de altele.
“De aici rezultă această permanentă instabilitate internă şi externă, provocată de aceste ţări, ceea ce dă apă la moară talasocraţiei şi este o piedică permanentă în calea geopoliticii eurasiatice şi a blocului continental”, scrie Aleksandr G. Dughin.
Geopoliticienii de la Moscova recomandă ca formulă de înlăturare a acestui „cordon sanitar” reîmpărţirea totală a noilor formaţiuni statale şi crearea în locul statelor a federaţiilor sau a câtorva state a căror orientare geopolitică va fi univocă. „Formaţiunilor mici – scrie Aleksandr G. Dughin – , unitare din punct de vedere etnic, cultural şi confesional, le va fi mai uşor să se integreze în blocurile geopolitice mari, iar în prezenţa unor relaţii strânse de alianţă, dintre Rusia şi Europa, noile frontiere nu vor însemna un prag adevărat, o ruptură. Mai mult decât atât, numai lipsa acestui «cordon sanitar» poate să facă aceste relaţii general eurasiatice reale, să transforme spaţiul dintre «Dublin şi Vladivostok» într-o zonă de cooperare eurasiatică, de colaborare şi parteneriat strategic”. În planurile geopolitice ale Kremlinului, Serbia reprezintă avanpostul Eurasiei în Balcani, astfel încât un „bloc ortodox”, de la Nistru până în Muntenegru, cu România reunificată, trebuie să se formeze în colaborare cu Berlinul. Un Berlin trufaş, cu aere de superioritate, căruia i se oferă al IV-lea Reich: „partea cea mai de vest a Europei Centrale, din Prusia, prin Cehia şi Slovacia, spre Ungaria şi Austria, apoi spre Croaţia, până la Marea Adriatică” astfel încât „continuarea firească a Rusiei spre vest, în regiunea balcanică – opinează Aleksandr G. Dughin –, va fi logică şi acceptabilă, nu va încălca echilibrul geopolitic al Europei Centrale care, din punct de vedere geopolitic, aparţine sferei de influenţă a Germaniei”.
Aşadar, Axa Berlin-Moscova devine clară. Washingtonul îşi caută aliaţi în Europa de Est.
După cel de Al Doilea Război Mondial, Statele Unite s-au erijat în protectorul Europei. Chiar proiectul Uniunii Europene a fost sugerat şi mai apoi sprijinit de SUA. În timpul războiului rece, NATO a reprezentat cheia de boltă a politicii americane în Europa. După căderea comunismului, rolul NATO în Europa Occidentală a scăzut, iar Germania a văzut în asta o oportunitate de îndepărtare faţă de Washington.
Astfel, primul dezacord major a apărut în anul 2001, după atentatele din 11 septembrie. Atunci SUA au activat articolul 5 (principiul apărării colective), iar statele membre ale tratatului au răspuns, dar implicarea Germaniei în Afganistan a fost redusă, desfăşurând o forţă relativ mică şi cu restricţii în privinţa operaţiunilor de luptă. În războiul din Irak, Germania nu s-a implicat deloc, nemaifiind obligaţi de tratat. În urma acestei poziţionări, relaţia SUA – Germania a avut de suferit dar lucrurile păreau că vor fi reglate.
Totuşi, criza s-a adâncit mai mult în anul 2013, când a început scandalul declanşat de Edward Snowden. Activitatea CIA la Berlin a fost pusă sub lupă, au apărut informaţii despre ascultarea telefonului Angelei Merkel de către NSA, iar sondajele arătau o prăbuşire a încrederii publicului german în SUA. Scandalul declanşat de informaţiile oferite de Snowden au dus la expulzarea şefului antenei CIA la Berlin, la înaintarea mai multor proteste diplomatice şi, inevitabil, au dus relaţiile SUA-Germania la un nou minim istoric.
Principalul beneficiar al aceste crize a fost Rusia care s-a grăbit să-i ofere azil lui Edward Snowden, acesta fiind şi la această oră refugiat în Rusia şi aflându-se sub protecţia administraţiei de la Kremlin. În comunitatea de informaţii s-a vorbit la acea oră  chiar despre o strângere a relaţiilor între FSB şi BND pe teme de contraspionaj. Răcirea relaţiilor dintre Germania şi SUA a continuat cu „scandalul Volkswagen” din anul 2015. Pe măsura distanţării de Washington, Berlinul s-a apropiat tot mai mult de Kremlin, iar acest lucru a fost foarte evident la începutul conflictului ruso-ucrainean. După începerea ostilităţilor din Crimeea şi după impunerea sancţiunilor împotriva Rusiei, compania germană Rheinmetall a fost acuzată că a construit o bază ultramodernă de antrenament pentru ministerul Apărării din Rusia. Izomorfismul dintre politicile externe ale Germaniei şi Rusiei a continuat, Berlinul obţinând preţ preferenţial pentru gazul rusesc.
În logica acestor relaţii, în anul 2015, în plin regim sancţionator împotriva Rusiei, se semnează proiectul de construcţie al gazoductului North Stream 2. Acesta va fi realizat de Gazprom împreună cu firme din Germania şi Franţa. Gazele naturale vor fi transportate din Rusia spre Germania prin Marea Baltică, ocolind Polonia, Ucraina şi ţările baltice. Practic, acest proiect transformă Germania în principalul distribuitor al gazului rusesc în Uniunea Europeană. North Stream 2 este privit cu multă reticenţă de către statele Est-europene şi de SUA pentru că prin acest gazoduct Rusia câştigă mult mai multă influenţă la nivel european.
Criticile Est-europene şi americane la adresa North Stream 2 nu au împiedicat Germania să susţină în continuare proiectul. De curând chiar, Rusia şi Germania au semnat la Forumul Economic Internaţional de la Sankt Petersburg (Supranumit ”Davosul rus”)  o declaraţie comună privind iniţiativa strategică bilaterală intitulată „Parteneriat pentru eficienţă”. Documentul semnat de miniştrii Maksim Oreşkin şi Peter Altmaier, are drept scop îmbunătăţirea eficacităţii economiei ruse prin intermediul tehnologiilor germane.
În semn de protest față de procedurile lansate în Rusia împotriva lui Michael Calvey, cofondator al Fondul Baring Vostok, ambasadorul Statelor Unite la Moscova Jon Huntsman a boicotat ediția din 2019 a formului.
Cooperarea ruso-germană se vede şi în ceea ce priveşte poziţionare internaţională a celor două state. Ambele manifestă deschidere către investiţiile chineze şi sunt favorabile păstrării unui acord cu Iranul. Relaţiile dintre Berlin şi Moscova nu sunt tot timpul roz, există divergenţe, dar Germania este conştientă că implicare prea mare a americanilor în treburile Europei îi ştirbeşte din prestigiu şi putere. Pe de altă parte, nici Rusia nu vrea creşterea puterii SUA în Europa. Astfel, dincolo de interesele economice, cele două state sunt unite şi de interesul strategic de a ţine SUA cât mai departe de afacerile europene. Reorientarea SUA către Europa de Est Dacă multe din statele occidentale văd în NATO un organism fără sens, care serveşte doar intereselor americane, în Europa de Est problema se pune cu totul altfel. Incursiunea ”omuleţilor verzi” în Ucraina a tras un puternic semnal de alarmă pentru Polonia, România şi statele baltice. Mişcarea Kremlinului a resemnificat NATO în Europa de Est. Statele foste comuniste din Est, mai ales cele cu graniţă comună cu Rusia au înţeles că singurul organism care le oferă protecţie în faţa Rusiei este NATO, iar NATO înseamnă SUA. Administraţia de Washington profită şi ea de această situaţie şi a cerut imperativ respectarea acordurilor de intrare în NATO şi alocarea a 2% din PIB pentru Apărare, ceea ce duce la un nou conflict cu Germania care refuză acest lucru. România s+a conformat. Prin apropierea de statele Est-europene, SUA îşi păstrează încă o voce puternică la nivelul UE şi după Brexit.
Pentru Germania pare să primeze problema economică în relaţia cu Rusia, pentru că are nevoie de gaz, dar şi viziunea europeană a Angelei Merkel este una total diferită de viziunea americană. Merkel şi mai nou Macron susţin că Uniunea Europeană trebuie să fie o forţă de sine stătătoare care să concureze cu SUA, China şi Rusia dar acest lucru nu se poate întâmpla decât dacă toate statele membre trag în aceiaşi direcţie. E greu să vorbeşte de Uniunea Europeană unitară când propui două viteze sau când nu ţi cont de problemele Europei de Est cu Rusia. Germania poate face acorduri echidistante cu Rusia, pot existata tratate care să fie respectate de ambele părţi dar state ca Letonia, Lituania, Estonia, Polonia sau România nu se pot aştepta la tratament corect din partea Rusiei. În acest context, apropierea de Washington devine esenţială.
Astfel, la nivelul Uniunii Europene se creează o nouă falie între Est şi Vest dincolo de cea economică. (Col (R) Florin Gulianu).

Surse bibliografice:
– https://www.profit.ro/stiri/politic/putin-incearca-la-forumul-economic-de-la-sankt-petersburg-sa-atraga-investitori-zguduiti-de-dosare-judiciare-19026328, accesat 07.05.2020,
– adev.ro/ptr4oa, https://adevarul.ro/international/europa/axa-berlin–moscova-devine-clara-washingtonul-isi-cauta-aliati-europa-est-1_5d148d0e892c0bb0c6daa7c2/index.html, accesat 07.05.2020,
– HUNTINGTON, Samuel, Political Order in Changing Societies, Yale University Press, New Haven, 1968; http://projects.iq.harvard.edu/gov2126/files /huntington_political_order_changing_soc.pdf; accesat la data de 07.05.2020,
– http://geopolitics.ro/rusia-si-procesul-de-extindere-al-nato/, accesat 05.05.2020,
– https://www.dw.com/ro/cum-pot-fi-solu%C8%9Bionate-conflictele-armate-din-europa-de-est/a-42901290, accesat în 07.05.2020,
– https://stirileprotv.ro/stiri/international/expert-rus-cu-10-rachete-satan-2-rusia-poate- distruge-intreaga-populatie-a-sua.html, 07.05.2020,
– https://www.aesgs.ro/trecutul-si-perspectiva-unui-conflict-inghetat/,
– http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie accesat 05.05.2020.

Administrație locală

Jocurile clasice vs jocurile pe telefon sau calculator

Publicat

pe

Daca noi, cei trecuti de varsta de 25 de ani, am reusit sa ne bucuram cu adevarat de copilarie, jucandu-ne afara cu orele si venind in casa doar cu forta si petrecand doar cateva ore pe saptamana la televizor. In ziua de astazi lucrurile s-au schimbat radical. Cei mici sunt din ce in ce mai atrasi de tehnologie, de tot ce inseamna telefoane, laptopuri si televizoare smart. Ba in unele cazuri, ei se pricem sa il controleze mult mai bine decat noi adultii. Dar nu este chiar atat de sanatos sa ii lasam pe cei mici in fara televizorului ori a telefonului, ci ar trebui sa ii incurajam sa se joace cat mai mult timp in aer liber alaturi de prietenii lor.

Bineinteles, ca in situatia din ultimele luni, acest lucru este foarte dificil de realizat. Dar ii putem cumpara celui mic o multime de jocuri si jucarii educative, care sa se potriveasca inca de la o varsta frageda. Caci nu o singura data, mi-a fost dat sav ad un bebelus de doar cateva luni cu telefonul in mana, butonandu-l de mare zor, schimband singur videourile de pe Youtube.

Iata un exemplu disponibil pe magazin online jucaresti.ro: Premergator din lemn cu multiple activitati educative. Acest premergator din lemn are o multime de activitati educative care sa-i ajute pe cei mici sa invete in timp ce se distreaza si fac primii pasi.

Cu un design atractiv, vopsit in culori foarte atractiv pentru cei mici, aceasta jucarie educativa premergator din lemn este potrivita pentru copilasii care fac primii pasi. Acest premergator cu activitati educative stimuleaza si contribuie la dezvoltarea psiho-motricitatii, imaginatiei, coordonarea mana-ochi-picior, dezvolta simtul vizual si auditv, si toate acestea in timp ce cei mici se distreaza de minune.

Jocul este perfect pentru incurajerea mersului pe cont propriu prin activitatile diverse de invatare, precum: un xilofon, labirint, piese rotative frumoase, un sistem de roti dintate cu animalute, 3 forme geometrice din lemn care trebuie introduse in orificiile corespunzatoare; rotile pentru deplasare au benzi din cauciuc pentru reducerea zgomotului si marirea aderentei. Jocul il poti comanda aici.

Citeste in continuare

Exclusiv

EXCLUSIV/Au inceput tunurile/jafurile in ministerele coordonate de USR/”Damf” puternic de “servicii”/Claudiu Nasui si Societatea Nationala a Sarii SA – “Salrom”, tun de peste 1 milion de euro – Ziarul Incisiv de Prahova

Prahova Mea

Publicat

pe

In plina pandemie conducerea Societatii Nationale a Sarii SA – “Salrom”, cu sediul administrativ in Splaiul Unirii nr.76, Corp A, etaj 4 si 5, sect.4, Bucuresti,  initiaza un tun imobiliar de peste 1 mil.euro prin actualul director general Constantin Catalin Radu, un abonat permanent la functii importante in stat, numit de circa 7 luni la conducerea societatii natinale in cauza, societate aflata in portofoliul administrativ al Ministerului Economiei, institutie condusa actualmente de domnul Claudiu Nasui de la USR, care la inlocuit pe fostul ministru liberal Virgil Popescu transferat la noul minister al energiei.

Interesant este ca acest Constantin Catalin Radu, in ultimii 7 ani, a fost numit prin Decizia nr.344/2013 a fostului prim ministru Victor Ponta in functia de secretar general adjunct la Consiliul Concurentei, iar fostul prim ministru Grindeanu il numeste prin HG nr. 3 din 6 ianuarie 2017, membru in Plenul Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/216663),

http://www.ultimelestiri.com/guvernul-nu-o-vrea-pe-oana-schmidt-haineala-in-functia-de-membru-al-oficiului-de-prevenire-si-combatere-a-spalarii-banilor-constantin-catalin-radu-noul-membru-al-onpcsb-in-locul-oanei-schmidt-haineala-717619.html).

Dar pentru a observa traseul public al acestuia in functii de conducere de nivel inalt ar trebui sa ii studiatii CV-ul acestui personaj cu important sprijin politic!   http://www.salrom.ro/doc/public/cvca/CV%20director%20general_Constantin-Catalin%20RADU-2020.pdf

Dar sa revenim la subiectul din preambululul articolului si constatam ca in 29.01.2021 dir.gen. Constantin Catalin Radu solicita printr-o adresa Compartimentului Administrativ al Salrom ca in termen de 3 zile sa intocmeasca un referat de necesitate si oportunitate, respectiv o nota de initiere a unei proceduri de analiza si evaluare a ofertelor necesare semnarii unui contract de inchiriere spatii de birouri destinate relocarii sediului central admnistrativ al  Salrom, cu toate ca actualmente exista deja un sediu achizitionat in baza unui contract comercial valabil pana in anul 2023, in care personalul administrativ de nivel central Salrom isi desfasoara activitatea.

Interesant este ca Constantin Catalin Radu isi justifica decizia personala prin faptul ca spatiul actual de birouri in care societatea isi desfasoara activitatea nu mai este in concordanta cu hotararile emise in stare urgenta si de alerta de catre CNSU, ce impun asigurarea unei distante minime recomandata de 2 m liniari intre angajati, situatie care determina in mod exceptional o crestere a spatiului alocat per angjat de la 8 mp, cat este in prezent media in cladirile de birouri de clasa A, la aproximativ 15 mp per angajat, situatie care dupa aprecierea dansului nu corespunde actualmente deciziilor CNSU in sensul sus precizat.

Jusitificarea acestuia este hilara si nu are acoperire juridica intrucat nu exista un document oficial si institutional emis de alte autoritati ale statului cu rol in control prin care sa se constate ceea ce dansul expune cu referire la nerespectarea distantei minime de 2 m liniari intre angajati. De altfel dansul ar fi trebui inca de la data preluarii functiei de conducere sa intreprinda masuri in consecinta, in principal o evaluare a spatiilor disponibile, reamenajare acestora in sensul cerut de hotararile CNSU, introducerea activitatilor de la domiciliu in masura posibilitatilor admnistrative etc., astfel incat dupa 7 luni sa poata sa justifice ca masurile dispuse nu au efectele scontate si singura solutie viabila nu ramane decat relocarea sediului central, dar numai dupa respectarea cerintelor legale in acest sens, anume informare si obtinerea aprobarilor necesare din parte CA si AGA ale SNSare SA, aspecte care se pare nu au fost respectate la momentul solicitarii precizate in preambul.

Pe acest fond in mod dictatorial Constantin Catalin Radu a solicitat angajatilor Salrom sa analizeze oferta si documentatia pentru atribuirea contractului de relocare catre o societatea Akcent Development SRL, cu sediul in oras Magurele, jud. Ilfov, CUI 21563775, actionar unic Alin Nicolae, reprezentata prin dl. Laurentiu Afrasine, firma ce are in proprietate un imobil cu spatii de birouri tot in clasa A, dat in folosinta in anul 2019, situat in str. Mihai Eminescu nr.108 – 112, sector 2 si care ofera spatiu in suprafata de cca.2500 mp, similar cu cel detinut actualmente in sediul din str. Splaiul Unirii nr.76 de catre societatea Salrom.

 (https://www.sfin.ro/oscar-downstream-legaturi-periculoase-dna-blejnar/), https://realitateadearges.net/spovedania-lui-rizea-continua-zeci-de-milioane-de-euro-furate-din-afacerile-cu-motorina/

Prin referatul de necesitate si oportunitate pentru achizitionarea de servicii de inchiriere spatii birouri pentru relocarea sediului central al SNS SA – Salrom se aproba pentru o perioada contractuala de 24 luni la o valoare estimata de 5.657.016 lei (fara tva), echivalent a 1.154.511 euro, la cursul de 1 euro = 4,9 lei, astfel ca rezulta un pret mediu de cca.48.104 euro/luna, tarif ce include chiria unui spatiu de 2500 mp si a unei taxe de mentenanta (estimarea a fost realizata astfel: 235.709 lei fara tva x 24 luni = 5.675.016 lei pentru 2 ani, curs euro 4,9 lei).

De remarcat este faptul ca viitoarele costuri de achizitie servicii de inchiriere spatiu birouri  este aproximativ dublu fata de cel actual platit pentru inchirierea spatiului in care se desfasoara activitatea sediului central Salrom din srt. Splaiul Unirii nr.76, aspect ce indica o posibila cheltuiala nejustificata finaciara si un sprijin financiar mascat acordat proprietarului locatiei din str. Mihai Eminescu nr.108 – 112, adica firmei Akcent Development SRL, ce are o situatie economico-financiara precara in anul 2019, cu datorii de peste 150 mil. lei si pierderi semnificative de peste 3 mil. lei, un risc de insolventa mare (scoring Z Altman 2019 de 1,13), numar de salariati foarte mic sub 2 angajati declarati, active imobilizante de pest 114 mil. lei, conform delaratiilor oficiale date catre autoritatile in drept (Min Finatelor Publice, ANAF etc.).

Pe acest fond se constata ca dir. gen Constantin Catalin Radu ignora faptul ca exista deja un contract de inchiriere incheiat cu firma Steilmann Vestico, contract aprobat in CA al Salrom in luna decembrie 2019 cu valabilitate pana in 10.02.2023, iar in situtia denuntarii unilaterale a acestuia inainte de data de incetare existand posibilitatea platii unei despagubiri cu titlu de penalitate, in cuantum al unei chirii pentru perioada ramasa pana la finele implinirii termenului de 5 ani in cadrul cauria nu exista dreptul de a denunta contractul in cauza. Intr-o astfel de situatie fiind necesara atat aprobarea in bugetul anual de venituri si cheltuieli al SNS SA, cat si de catre conducerea administrativa a acestuia CA si informare AGA. Mai mult mutarea sediului social este necesar conform actului constitutiv al societatii nationale sa fie supusa unei hotarari in Adunarea Generala extraordinara a Actionarilor, aspect neindeplint de catre conducerea Salrom.

De altfel bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul 2021 nu a fost inca aprobat prin Hotarare a Guvernului, initiata la solicitarea ministrului economiei dl. Claudiu Nasui, dupa aprobarea bugetului de venituri si cheltuilei pentru anul 2021 prin hotarare AGA – Salrom, astfel incat societatea in cauza nu poate antrena cheltuieli totale lunare mai mari de 1/12 din ultimul buget aprobat (art.8, alin.1 din OUG nr.26/2013).

Avand in vedere actiunea conducerii SNS Salrom de a muta sediul social intr-o alta locatie cu cheltuieli nejustificate si aproape duble fata costurile actuale inchierierii spatii de lucru (cca. 20.120 euro/luna) sunt create premise de producere a unor prejudicii financiar economice societatii nationale in cauza, respectiv cu incalcarea normelor legale in vigoare aplicabile spetei referite.

Asteptam sa observam reactiile autoritatilor in drept, cat si a ministrului Claudiu Nasui fata de o astfel de stare de fapt de natura a prejudicia interesele financiare ale unei societati nationale de interes strategic pentru economia Romaniei.

Relevant este faptul ca Constantin Catalin Radu prin anul 2013 a fost implicat in cadrul unui dosar penal, instrumentat de catre procurorul DNA Gheorghe Popovici, care a utilizat procedee probatorii si mijloace de proba intr-un rechizitoriu din dosarul nr. 397/P/2012. Este vorba de interceptari si inregistrari audio si video ale convorbirilor telefonice purtate de mai multe persoane si de luare de imagini si sunete din mediul ambiental, inclusiv din autoturisme, de localizare sau urmarire a persoanelor vizate prin mijloace GPS, astfel incat si cel nominalizat a fost supus unor activitati de interceptare si inregistrare a convorbirilor telefonice solicitate de catre DNA si autorizate de instanta judecatoreasca in drept. Cei interesati pot gasi referinte la DNA sau Tribunalul Bucuresti despre activitatile de supaveghere tehnica la care a fost suspus  cel mai sus nominalizat.

https://www.cancan.ro/tag/radu-catalin-constantin-director-guvern-amenintari-procurori

Rare Bogdan cu fratii Nicolae! Interesant, nu?

Un carcotas ne-ar atrage atentia si asupra acestei poze care completeaza tabloul acestui tun de peste 1 milion de euro cu un damf puternic de “servicii”, pentru cei avizati…desigur. Vom reveni. (Crsitina T.).

 

 

 

 

 

Citeste in continuare

Exclusiv

Top 3 aplicații de pariuri sportive

Prahova Mea

Publicat

pe

Sunt unele case de pariuri care s-au axat pe mediul online și au renunțat în totalitate la agențiile stradale. În plus, multe dintre ele și-au optimizat accesul prin browser și nu oferă o aplicație pe telefonul mobil.

Dar, în ziua de astăzi, aproape toți oamenii dispun de un telefon mobil, iar o aplicație de sine stătătoare are anumite beneficii, față cele exclusiv pe browser, ce nu sunt neapărat intuitive.

De ce să alegem o agenție care oferă o aplicație pentru clienții săi

O aplicație poate oferi mai multe unelte și este, adeseori, mult mai rapidă în timpul de răspuns față de un site bine optimizat. Aplicație funcționează, de cele mai multe ori, mult mai bine decât un site. Timpul de răspuns este semnificativ mai bun și totodată ea este mai stabilă decât varianta de pe browser.

Mai mult decât atât, veți rămâne conectat pentru mai mult timp pe o aplicație, netrebuind să introduceți datele de fiecare dată. Iar beneficiile nu se opresc aici: puteți primi notificări privind evenimentele ce vă interesează, aveți mult mai multe opțiuni privind interfața, acces la unelte speciale, acces la anumite transmisii video live, și multe altele.

Care sunt cele mai bune aplicații de pariuri sportive

În continuare, o să vă prezentăm top case de pariuri mobil și cele mai bune aplicații ale caselor de pariuri din România.

Betano

Betano are singura aplicație de pe piața mobilă românească ce oferă efectuarea pariurile prin comandă vocală. Opțiunea se numește „Talk n’ Bet” și este o unealtă inovativă la noi în țară. Dar din păcate ea este disponibilă doar pentru telefoanele Apple, pentru sistemul de operare iOS.

În partea de stânga sus a aplicației veți apăsa pe un iconița care reprezintă un microfon. După aceea, va trebui să dictați verbal acțiunea pe care doriți să o efectuați. De exemplu, dacă vreți să pariați 50 RON pe victoria Craiovei în fața a FCSB, va trebui să spuneți „50 de RON Craiova”. De asemenea, puteți plasa pariuri pe marcatori și multe alte tipuri de pariuri.

Unibet

Unibet nu oferă neapărat ceva inovativ sau unic în aplicația lor. Dar ei sunt cunoscuți că au cea mai stabilă aplicație de pariuri online. Ei activează în foarte multe țări și sunt printre cei mai mari din întreaga industrie. Pe aplicația mobilă a acestora putem paria în orice segment dorim: pariuri sportive, casino, casino online, poker și multe altele.

eFortuna

eFortuna oferă o aplicație completă și au o sumedenie de opțiuni menite să ușureze și să îmbunătățească experiența jucătorilor pe platforma lor. În cadrul aplicației avem o mulțime de unelte și avem parte de toate tipurile de pariuri: pariuri pre-meci, live pe telefonul mobil, putem alege între noile tipuri de pariuri SOLO, AKO, DOMINO, MAXIKOMBI, putem da cash-out în orice moment prin a apăsa o singură tastă, și multe altele.

 

Citeste in continuare
Advertisement


Ultimile Noutăți din Prahova

EvenimentO zi inainte

Centrul Medical Maria: Terapia în camera hiperbară recomandată pentru recuperarea şi tratarea infectării cu virusul SARS-CoV-2

De multe ori refacerea şi recuperarea din urma unei afecţiuni sunt considerate la fel de importante precum tratamentul în sine,...

Eveniment2 zile inainte

Peste 1 Mil. Euro! Top 3 câștiguri mari la pariuri sportive

Cu toții ne dorim să câștigăm o sumă mare care ne poate asigura un viitor mai bun. Dar un câștig...

Administrație locală4 zile inainte

Bunicii nostri, comorile noastre

Astazi am fost in mall, sa imi cumpar imbracaminte noua si am trecut prin poarta decontaminare, purtand corect masca de...

Eveniment6 zile inainte

De ce ar trebui să vă pese de data prăjirii boabelor de cafea

O pungă nouă de cafea boabe de la supermarket nu garantează prospețimea. O greșeală obișnuită pe care o fac majoritatea...

EvenimentO săptămână inainte

Azilele de batrani responsabile la fel de eficiente ca vaccinurile in lupta impotriva infectarii cu Covid

Omenirea se afla intr-un mare impas si trebuie sa intelegem acest lucru, iar vaccinul nu rezolva toate problemele, fiindca nu...

EvenimentO săptămână inainte

Curiozitati despre whisky – Ziarul Nationalul

În momentul în care ne gândim la alegerea unui whisky, simpla rostire a cuvintelor single & malt inspiră un sentiment...

Eveniment2 săptămâni inainte

Interviu: Ren Zhengfei după ceremonia de deschidere a Laboratorului de Inovație Minieră Inteligentă din Taiyuan

Ren: Înainte de a-ți răspunde la întrebări, aș dori să fac câteva observații de deschidere. Generațiile noastre anterioare de rețele de...

Eveniment2 săptămâni inainte

Interviu: Ren Zhengfei după ceremonia de deschidere a Laboratorului de Inovație Minieră Inteligentă din Taiyuan

Ren: Înainte de a-ți răspunde la întrebări, aș dori să fac câteva observații de deschidere. Generațiile noastre anterioare de rețele de...

Afaceri2 săptămâni inainte

Tendințe la modă pentru lucrătorii din domeniul ospitalier

Ne place să spunem că tendințele sunt create de clienți în domeniul ospitalier, și acest lucru este evident. Și, se pare...

Social2 săptămâni inainte

Ziar Obiectiv, unul dintre cele mai bune ziare de ştiri din Argeş – Piteşti în 2021

După cum bine ştim, informația este putere iar ştirile sunt cele care te ţin conectat la realitatea de zi cu...

Eveniment2 săptămâni inainte

Importanța dezinfectantului pentru mâini în birouri

Exceptând faptul că trecem printr-o pandemie iar dezinfectarea mâinilor este un lucru primordial, potrivit studiilor, un birou conține mai mult...

Eveniment2 săptămâni inainte

Cuplurile pot petrece un altfel de Valentine’s Day: Se luptă online în competiții de League of Legends: Wild Rift pe 14 februarie

Dacă până acum cel mai comun mod de a sărbători Valentine’s Day era la o cină în oraș sau într-o călătorie...

Eveniment2 săptămâni inainte

Construim impreuna un viitor mai bun cu cele mai frumoase jucarii

Joaca este una din cele mai frumoase activitati pe care le-am desfasurat atunci cand am fost mici si la care...

Afaceri2 săptămâni inainte

Vanzari in IT in 2020. Trenduri pentru 2021

2020 a fost,  fara indoiala, un an al ajustarilor; pandemia de Coronoavirus ne-a invata multe lectii, printre care si faptul...

Eveniment2 săptămâni inainte

Tensiuni în AUR.Diana Șoșoacă a fost exclusă din grupul senatorial,”din partid n-a făcut parte”

Diana Șoșoacă a fost exclusă din AUR după un moment petrecut în Parlament, în care susținea că vaccinul Pfizer/BioNTech „distruge matricea națională a...

Eveniment2 săptămâni inainte

Beneficiile hidroizolaţiilor acoperişurilor de către o firmă de construcţii specializată

Casa ta trebuie să fie cât mai bine îngrijită pentru a avea confort şi un aspect plăcut. Este bine să...

Social3 săptămâni inainte

Calitate, stil, eleganță pentru lucrători

Tuturor ne place să mâncăm bine sau să ne tratăm pe noi înșine și pe cei dragi cu mâncăruri delicioase. Dar...

Eveniment3 săptămâni inainte

Prezentarea unui test PCR negativ va fi obligatorie la sosirea în România din data de 12 februarie

Lab technician holding swab collection kit,Coronavirus COVID-19 specimen collecting equipment,DNA nasal and oral swabbing for PCR polymerase chain reaction laboratory...

Știrile Săptămânii