Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, a reconfirmat faptul că, atât cele două cliente pe care am avut onoarea să le asist încă de la începutul urmăririi penale, cât și ceilalți inculpați cercetați în acest dosar, sunt complet nevinovați.

Decizia Instanței Supreme de a dispune achitarea tuturor inculpaților, în temeiul art. 16 alin. 1, lit. a) din Codul de Procedură Penală, demonstrează că faptele pentru care au fost cercetați 43 de oameni în acest dosar au existat doar în imaginația procurorilor anchetatori.

Din nefericire pentru familiile lor, 3 inculpați nu au reușit să reziste calvarului declanșat acum mai bine de 11 ani în mod nefondat de către D.N.A. și au decedat pe parcursul cercetărilor.

Ca de fiecare dată, nimeni nu va fi tras la răspundere pentru nenorocirile abătute în mod nefondat asupra a nu mai puțin de 43 de familii, în cei 11 ani scurși de la demararea urmăririi penale și în perioada care se va scurge până la momentul pronunțării unei decizii definitive în acest dosar.

Dacă ar da dovadă de o minimă decență profesională, reprezentanții D.N.A. nu ar formula apel împotriva Sentinței Penale nr. 269, pronunțată la data de 22.06.2022, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 4215/1/2015*, având în vedere următoarele considerente :

1. Nevinovăția inculpaților cercetați în acest dosar a fost reconfirmată ieri, tot în faza fondului, după ce un alt complet cunoscut pentru intransigența sa, a constatat nevinovăția majorității inculpaților, dispunând achitarea a 42 de inculpați și condamnarea cu suspendarea executării pedepsei a unui inculpat.

Trebuie menționat faptul că, Instanța Supremă s-a pronunțat ieri tot pe fond, după ce sentința inițială de achitare a fost desființată, în mod corect, raportat la Decizia CCR referitoare la nelegala compunere a completului de judecată care a soluționat inițial fondul.

Acum, după reluarea de la început a cercetării judecătorești, un alt complet, nu doar echilibrat, ci și intransigent al Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat faptul că acuzațiile formulate de către procurorii anchetatori au existat doar în imaginația acestora.

Concluzia reținută de către Instanța Supremă referitoare la clientele mele demonstrează, în mod neechivoc, precaritatea acuzațiilor formulate de către D.N.A. :
„ În concluzie, văzând că activitățile desfășurate de inculpatele … și … se circumscriu încheierii și derulării contractelor cu respectarea dispozițiilor legale, fiind în concordanță cu obligațiile contractuale asumate, instanța constată inexistența unor acte de ajutor la săvârșirea vreunei fapte penale.
Activitățile desfășurate de cele două inculpate, în limitele și în considerarea obligațiilor contractuale licite, nu pot fi considerate ca un ajutor ilicit dat primarilor comunelor, cu atât mai mult cu cât, față de aceștia, se va pronunța soluția achitării întrucât fapta nu există .
Astfel, și în cazul inculpatelor … și … se va pronunța o soluție de stingere a acțiunii penale în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) Cod de Procedură Penală”.

Ar fi cel puțin de neînțeles ca, după ce acuzațiile formulate la adresa celor 43 de inculpați au fost demontate în mod magistral de două complete ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorii D.N.A. să nu conștientizeze ridicolul situației generate de ei și să formuleze apel împotriva sentinței care a readus liniștea, bucuria și optimismul în rândul atât de multor familii.

2. În acest dosar a intervenit, nu doar prescripția generală a răspunderii penale, ci și cea specială, motiv pentru care nimeni nu trebuie să-și mai streseze neuronii cu eventuala motivare a vreunui apel.

Deși raportat, pe de o parte, la momentul așa zisei săvârșiri a faptelor iar, pe de altă parte, la Deciziile nr. 297/2018 și 358 din 26.05.2022 ale C.C.R., este mai presus de orice dubiu faptul că, în acest dosar nu se mai poate susține, în mod onest, faptul că mai poate fi invocată prescripția specială, am menționat ambele forme ale prescripției răspunderii penale, atât cea generală, cât și cea specială, pentru a sublinia inutilitatea declarării apelului în prezentul dosar.

Din moment ce toate proiectele pentru care societatea de consultanță la care lucrau clientele mele a încasat onorariile, au fost implementate, beneficiul UAT-urilor fiind nu doar vizibil, ci și impresionant, este mai presus de orice dubiu că nu poate fi vorba de nici măcar 1 leu prejudiciu în acest dosar, motiv pentru care nici măcar #rezistenții nu pot fi scandalizați de soluția de achitare a tuturor inculpaților.

Pentru cei care nu au urmărit evoluția dosarului din anul 2011 până la acest moment, sunt dator a explica afirmația din titlu potrivit căreia, (și) în acest dosar, D.N.A. a acționat ca un veritabil agent electoral :

Pe parcursul urmăririi penale desfășurate cu un aplomb demn de o cauză mai bună de către D.N.A. – Serviciul Teritorial Pitești, cercetările s-au desfășurat … din când în când.

În preajma alegerilor, pedala de accelerație era apăsată la podea, motiv pentru care se efectuau audieri de luni până vineri, de la ora 10,00 până seara, deși, teoretic, acestea trebuiau încheiate la ora 16,00.

Acest regim draconic de lucru în acest dosar a existat cu două sau trei săptămâni înaintea alegerilor locale, parlamentare, etc., pentru ca apoi, numeroase luni consecutive sau chiar un an întreg, una dintre „unitățile de elită” cu care se mândrea D.N.A.-ul în perioada de glorie, nu mai efectua absolut nici un act de procedură.

Dacă în dosar nu erau cercetați, aproape în totalitate doar membri P.S.D. (pe lângă fostul Președinte al Consiliului Județean Argeș și un alt lider important de partid care, ulterior demarării cercetărilor a obținut în mai multe legislaturi mandatul de deputat P.S.D., precum și aproape toți primarii sau viceprimarii), este evident că cercetările în faza de urmărire penală nu erau strâns corelate cu alegerile.

Această tristă realitate demonstrează faptul că urmărirea penală în acest dosar a fost permanent alterată de factori care nu au nicio legătură cu principiul înfăptuirii justiției în mod echitabil.

Av. Florin Constantin Durgheu

Ne amuză să-i vedem cum invocă lipsa ”dialogului social”, pe care am criticat-o DOAR noi (SPR Diamantul) în timpul protestelor și observăm că IGPR-istii au simțit pălmuța peste obraz dar s-a supărat ca o fată mare tocmai pe cel care a certat-o și i-a chemat tocmai pe cei care nici măcar nu au înțeles despre ce este vorba! S-au uitat săracii nedumeriți că s-au trezit cu un subiect în brațe și ei ”usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase”. Și cum se obișnuiește acum, atunci când ai o problemă pe care nu o poți gestiona, e sigur ceva legat de Ucraina, precizeaza sursa sus mentionata.

De câteva zile circulă printre polițiști un mesaj triumfalist, generat – după câte se vede – de ”cea mai mare structură sindicală reprezentativă”, din care constatăm că mai marii IGPR sunt supărați rău pe SPR Diamantul, al treilea sindicat ca număr de membri! În chip firesc, această atitudine constituie un indiciu clar asupra seriozității întregului demers și a intenției reale a IGPR-ului pentru reformare. Observăm că la dezbateri au fost invitate nu doar federații sindicale reprezentative, ci si structuri minuscule sau în derivă de câțiva ani, care la proteste abia mai găseau oameni, în afara celui înghesuit să pună mâna pe bannerul cu ”sindicatele unite”!

În lipsa vreunor explicații – oricum înzorzonații din IGPR nu sunt obișnuiți cu transparența – nu ne rămâne decât să vedem în acest arbitrariu, predilecția colaborării cu ”sindicatele prietenoase”, cele care nu critică, nu observă, închid ochii și semnează ”ca primarul”. Avem deja precedentul Acordului colectiv de muncă. Ca să devenim ”agreați”, trebuie să ne transformăm în nevertebrate, preferabil moluște după modelul CNP, preluând de la ei cele mai sofisticate tehnici în materie de lingușeală. Unii se conformează, dar noi preferăm să ne păstrăm verticalitatea, indiferent dacă le suntem pe plac ori nu!

Așadar, să observăm ce ne zice minunatul mesaj:

”Astazi, între orele 09.00-12.00 a avut loc o ședință de dialog social între IGPR și sindicatele din IGPR.

Din partea IGPR au participat insp general cu cei doi adjuncți, șeful DMRU.

Din partea sindicatelor au participat SNPPC, sidepol, smart lex, europol, prolex, plus CNP.

Subiecte abordate:

– sporul de risc și  solicitare neuropsihică.

IGPR doreste acordarea diferențiată a acestui spor. Având în vedere complexitatea muncii igpr ar vrea un procent mai mare la BCCO, BOS, cu scaderea sa la SIC, SICE, SOP, apoi structuri de politie judiciara la politii municipale, politii orasenesti, politie Rurala. Poziția noastră este majorarea în mod similar a acestui spor pentru toți beneficiarii, în sensul dublării sale ( de la 5 la 10% și de la 10 la 20%)”.

Ce vedem aici, este că – dincolo de voința IGPR – reprezentanții sindicali participanți (câți dintre ei mai sunt polițiști operativi activi) deși au preluat din zbor o mai veche problemă, pe care am tot tocat-o noi de ceva vreme, nu prea i-au înțeles dedesubturile. În chip firesc, indiferent de cele două variante – IGPR vs ”reprezentativi” plus (sau implicit) nevertebrate -, polițiștii din structurile SIC, SICE, SOP cei din structurile de poliție judiciară din urban și rural se pot considera VÂNDUȚI. Și asta pentru că un par în cap sau ”solicitare neuropsihică” poți dobândi și dintr-un dosar de amenințare, nu e musai să fie gruparea infracțională organizată. Nebuni, tembeli, teribiliști găsești pe toate palierele. De ce ar trebui să ia un procent mai mic polițistul de la SIC față de cel de la BOS sau BCCO, câtă vreme greul a stat adesea pe umerii judiciaristului, cum poți ignora presiunile la care este supus un polițist de la economic dinspre ”cetățenii plătitori de taxe și impozite” la cravată, cu relații și potență financiar-politică? De ce ar trebui să fie discriminați colegii de la SOP, de la subunități, care ajung adesea primii la fața locului, susțin munca tuturor și țin piept unei diversități extraordinare de spețe și fapte?

Cităm în continuare:

”– modul de acordare a salariilor de excelență. Au fost aduse critici din partea tuturor sindicatelor legat de lipsa de transparenta a majorității ordonatorilor de credite. Vă propun să solicităm schimbarea procentelor de alocare a indicatorilor din algoritmul de acum ( 30% neoperative, 70% operativi și apoi 40% manageri, 60% funcții executie), în procente calculate la nivelul fiecărui ordonator de credit. Adică dacă la IPJ X avem 1000 angajați, din care 100 sunt sefi profesionali, procentul alocat șefilor sa fie de 10%. Dacă din cei 1000 angajați, 200 sunt neoperativi, procentul alocat sa fie de 20%. Și tot așa.

SNPPC a solicitat și după o scurtă consultare, domnul insp general a admis ca fiecare IPJ să acorde pe viitor un astfel de indicator cel puțin unui personal contractual din procentul slicat neoperativilor.”

Subiectul ”excelențelor” este ”felia” noastră, fiind cei mai înverșunați critici. Dacă unele sindicate s-au luat după noi după ce au văzut că e o ”pâine de mâncat” și într-un târziu au mai zis și ei câte ceva, noi am pus în circuit public Note de fundamentare, cu probe concrete. Ei povesteau ”amintiri din copilărie” în timp ce noi am avut demersuri în instanțe, ne-am ales cu plângeri penale și cercetări disciplinare. De aici putem spune că am dobândit o întreagă experiență legat de aceste ”Oscaruri” și am înțeles cel mai bine cum funcționează jucăria.

Că ceilalți încă au rămas visători în chestiune, o dovedește cât de ușor au intrat în jocul procentelor. Înainte de toate dacă ție îți spune Ordinul că trebuie să dai maxim 30% neoperativilor, asta nu înseamnă că aceștia primesc fix 30%, ci pot primi și 5% sau doar un singur ”indicator”.

Dar nu aici este problema!

Înainte de toate, acest spor pentru lucrări de excepție sau misiuni cu risc deosebit trebuie redefinit în esența lui, adaptat titlului și să fie alocat STRICT pentru lucrări de excepție (adică acțiuni ce exced fișei postului) sau misiuni cu risc deosebit (un risc pentru care trebuie introduse criterii clare de estimare).

În altă ordine de idei, acest ”spor pentru excelență” au devenit un soi de ”pomana șefului”, ce se dă de două ori pe an, prima în ajunul Ignatului (pe vechi) și altul pe la început de vacanță. Oricând, pentru orice lucrător – în condițiile crizei de personal – vei găsi cuvinte destule să dea ”greutate calificabilă” unei Note de fundamentare. Altfel spus, e un joc de babaroase la care participă doar câțiva favoriți din jurul șefului. Ei sudează ori se rânduiesc în defavoarea tuturor celorlalți.

Este drept că într-un serviciu, compararea muncii a doi polițiști va lăsa mereu loc subiectivului pentru că obiectiv nu poți compara munca unui polițist care introduce un infractor în arest, cu altul care întocmește două referate într-o zi sau cu aceea a unui coleg ce își consumă o zi în teren pentru o ridicare de auto ori monitorizare pe monumente, din simplu motiv că fiecare își îndeplinește atribuțiile. El asta trebuie să facă!

Prin urmare, dacă excelența nu e de fapt excelență, ci tradiționala ”pomana șefului”, atunci să-l cheme cumva un spor de ”fidelizare”… să zicem. În fine, întregul concept și substanță ale acestui spor trebuie redefinite.

Câtă vreme, aportul SPR Diamantul nu a fost considerat util, lăsăm această provocare la îndemâna celor ”îndreptățiți”, dar ne rezervăm dreptul de a urmări cu interes și a vă dezvălui calitatea ”prestației” celor ce s-au înghesuit să ne reprezinte… chiar și pe noi!

”– Dispoziția legata de bodycam (se lucreaza la modificari și am solicitat grup de lucru pe acest subiect);

– Dispoziția 123/2012 ( am solicitat grup de lucru cu DOP).”

Comunicatul nu ne lămurește ce au în vedere și deci, nici noi nu putem despărți aici firul în patru.

”– dialogul social

IGPRA și-a însușit vina pentru lipsa de dialog social de pana acum și a propus  ședințe lunare. Nu știm care au fost resorturile care au declanșat aceasta reacție, dar este f posibil ca războiul din Ucraina, presiunea din partea populației pe preturile la combustibil, dar și nemulțumirile și presiunile sindicatelor, sa fi determinat aceasta schimbare.

Sperăm că aceste ședințe să se și organizeze așa cum s-a stabilit!”

Ne amuză să-i vedem cum invocă lipsa ”dialogului social”, pe care am criticat-o DOAR noi (SPR Diamantul) în timpul protestelor și observăm că IGPR-istii au simțit pălmuța peste obraz dar s-a supărat ca o fată mare tocmai pe cel care a certat-o și i-a chemat tocmai pe cei care nici măcar nu au înțeles despre ce este vorba! S-au uitat săracii nedumeriți că s-au trezit cu un subiect în brațe și ei ”usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase”. Și cum se obișnuiește acum, atunci când ai o problemă pe care nu o poți gestiona, e sigur ceva legat de Ucraina!

Bine, nici IGPR-ul nu a dat dovadă că e dispus chiar să se dea la brazdă și invitații au fost aleși cu grijă, tocmai din aceste motive.

„ Având în vedere subiectele abordate, rog să veniți aici sau în privat cu propuneri  legate de poziția pe care o vom adopta în legătură cu :

1. sporul de risc și solicitare neuropsihică

2. modificări la Disp IGPR 60/2022 (folosire bodycam)

3. modificări la Dispozitia 123/2012

4. noi reguli de acordare a salariului de excelență.

Vă mulțumesc anticipat!altminteri nu înțelegem criteriile”

Probabil, ultimul cuvânt trebuia să fie ”criticile” și nu ”criteriile” dar observăm debusolarea lor. Se vede că reprezentanții noștri au mers acolo cam descoperiți si strigă după ajutor. Altfel nu s-ar putea citi disperarea din ultima frază. Adică, ”hai contribuiți, dați-ne voi” aceasta fiind și scuza pentru prestația execrabilă care se anunță.

Și totul pentru niște orgolii pe care IGPR a știut să le exploateze dintotdeauna, mai puncteaza VITALIE JOSANU de la sindicatul Diamantul. (Cerasela N.).