Connect with us

Exclusiv

De ce va cere Tudorel revocarea lui Kovesi

Prahova Mea

Publicat

pe

Cearta dintre familia Cosma și famiglia D.N.A. a dat în limbrici. Am mai povestit anecdota cu doctorul specialist în limbrici care la orice boala a pacientului spunea că are limbrici. Ei, cam așa și cu cei mai cinstiți procurori din cea mai performantă secție D.N.A. din țară, secția în care portocalele erau la mare preț.

Prostia ca autoincriminare

După dezvăluirile lui Vlad Cosma cu fabricarea probelor în dosarul lui Ghiță, s-ar fi crezut că va exploda mămăliga și a doua zi vom vedea la prima oră cum sunt duși la D.N.A. doamna Kovesi și domnul Onea, dar nu la serviciu, ci la audieri. Nu a fost să fie. Asta s-ar fi .î.n.tâmplat în orice țară din lume, dar nu la noi. La noi, a doua zi, după mai multe ore de brain-storming, D.N.A. iese cu un comunicat apoi domnul Onea organizează o conferință de presă. Ce aflăm din comunicatul D.N.A.? Aflăm că :

  1. „A prezentat denaturat situația dintr-un dosar penal aflat în curs de urmărire penală, folosindu-se de colaje ale unor înregistrări pe care le-a realizat personal”. În ce a constat denaturarea adevărului și care este adevărul, doamna D.N.A. nu ne spune, dar aceasta recunoaște că a folosit colaje ale unor înregistrări pe care le-a realizat pe baza unor înregistrări personale. Și care este problema? Era normal să prezinte numai acele fragmente care erau de interes, poate erau și informații secrete și au trebuit scoase, sau lipsite de relevanță. Dar Doamna D.N.A. vrea să inducă idea că înregistrarea ar fi ilegală, fără a menționa în ce constă ilegalitatea.
  2. „… anterior difuzării înregistrărilor, persoane din anturajul acestuia, s-au prezentat în mod repetat la șeful Serviciului Teritorial Ploiești și, în lipsa acestuia, la alți procurori/ofițeri de poliție judiciară – ultima dată vineri, 9 februarie 2018 – cerându-le procurorilor să facă demersuri astfel încât să îi creeze o situație juridică favorabilă lui și tatălui său – inculpatul Cosma Mircea (cercetat pentru luare de mită și abuz în serviciu în același dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen pe 19 februarie 2018, în care este inculpat și fiul său)”. Aici practic doamna Kovesi confirmă faptul că sunt folosiți anonimi, persoane neidentificate, pe post de martori sau denunțători, sau că se folosesc de unele elemente aflate sub controlul D.N.A., pentru a depune mărturie împotriva cui dorește instituția. În cazul Ghiță a fost folosit Cosma care a fabricat un denunț al unui cetățean moldovean inexistent, în cazul Cosma sut folosiți fie persoane fictive, fie elemente șantajate sau cărora li s-a propus ceva, pe post de „cetățeni de bună credință” care își dau în gât prietenii, pentru că cei care l-ar fi turnat pe Cosma că intenționa să prezinte cazul la TV, sunt „persoane in anturajul acestuia”, care nu mai dormeau de grija D.N.A.
  3. Ceea ce a urmat, este demn de filmele cu Stan și Bran. După ce la punctul 1 comunicatul doamnei Kovesi incriminează cu mânie proletară prezentarea unor fragmente de înregistrări drept probe, urmează alte „colaje ale unor înregistrări” realizate de data asta pasămite de D.N.A., pein care se vrea să se demonstreze că Vlad Cosma ar fi conspirat. Dar înregistrarea D.N.A. nu îl are pe Cosma, și practic nimic din ceea ce „vomită” persoanele din”anturajul acestuia” nu îl compromite, căci chiar dacă s-ar dovedi că intenționa să iasă pe post cu dezvăluirile, – ceea ce a şi făcut – asta nu este o ilegalitate, este un drept constituțional. Aprecierile personale ale așa zisului denunțător legate de intențiile sau faptele lui Cosma nu pot constitui probe prin ele însele, orice ar fi spus acesta, fără a fi și probate. Dar, pentru D.N.A. acest gen de depoziții sunt suficiente pentru a băga pe cineva la pușcărie sau a-I face dosar penal.
    Practic prin acest comunicat doamna Kovesi nu a făcut altceva decât să confirme și să probeze prin însăși „probele” care „îl incriminează” pe Cosma, care sunt procedeele și metodele de lucru ale D.N.A., adică exact ceea ce spune și Cosma cu o seară înainte. Cred că doamna Kovesi are hemoroizi. A mâncat-o undeva și s-a scărpinat fără să ceară sfatul doctorului.

Cum e turcu, și pistolul

Dar nu este singura. La câteva ore după Șefa D.N.A. a urmat o conferință de presă a domnului Onea, care practic s-a vrut să fie un comunicat de presă, căci șeful D.N.A. Ploiești a răspuns numai la ceea ce a crezut el că îi cade bine. Am urmărit cu mare atenție prestația domnului Onea și recunosc faptul că m-a dat pe spate. Îi dau dreptate Piticului Atomic, pe lângă Onea, Coldea cu ale sale ticuri, este un om normal. Nici acuma nu îmi revin și cred că numai disperarea sau limbricii l-au făcut pe domnul Onea să iasă în frunte ca puricele, sau în drum ca șarpele. Întreaga sa prestație îl incriminează și dacă auzi și dacă nu auzi ce spune, doar privind fără sonor. Orice psiholog sau psihiatru, urmărind mimica acestuia îți poate spune că gesturile sale, privirile, mimica feței, limbajul non-verbal, într-un cuvânt, arată că minte. Vă amintiți Pistruiatul? Faza cu Suciu, interogat de Comisarul șef Bălan. Ei, cam așa arăta domnul Onea în fața presei. A nuuuuu, nu era în rolul comisarului șef, ci al lui Suciu.

Degeaba a încercat domnul procuror să se comporte cu jurnaliștii cum se comportă cu „infractorii”, degeaba a încercat să afișeze mina unui om serios, sincer și stăpân pe situație, a fost total dezorientat și cu toată experiența sa în procuratură și interogatorii, încrucișate sau nu, teama și starea de surescitare, nervozitate vizibile l-au făcut să facă gafe, pe de o parte refuzând să răspundă la întrebări care nu îl incriminau cu nimic, pe de altă parte să recunoască involuntar că minte și să confirme spusele lui Cosma.

Astfel domnul procuror, încercând să acopere făcătura de denunț introdus în dosar ca aparținând practic unui cetățean Moldovean fictiv, pe care știa că nu îl poate prezenta nici instanței și nici presei și totodată sî îl incrimineze pe Cosma, a susținut că plângerea cetățeanului nu a primit-o prim poștă, ci i-a fost dată de către domnul Cosma. Așa a crezut marele procuror că îl culpabilizează pe Cosma și se disculpă el. Păi să îmi fie cu iertare, dar asta dovedește că știa că depoziția și listele nu veneau din partea unui cetățean moldovean și , fără a vedea cine e persoana, fără a-l chema pe reclamant introduce acele documente în dosar, le susține ca probe în fața judecătorului și îl mai și convinge ( sau minte) pe judecător, că proba este autentică. Nu cunosc dosarul, nu am acces la el, dar fiind o plângere a unui cetățean, adresată D.N.A., această plângere , mărturie sau depoziție nu putea să fie introdusă ca probă de domnul Cosma, pentru că acesta nu avea dreptul să introducă probe în numele acuzării, recte D.N.A. Deci probele practic au fost introduce de D.N.A. iar domnul Onea tocmai a recunoscut că știa că scrisul nu aparține unui cetățean moldovean ci celui care, singur recunoaște, a adus documentele. Indiferent că domnul Cosma a fost în Moldova să fabrice sau să ia documente de la cineva-el susține că trimis de Portocală-procurorii aveau obligația să ia depoziția de la denunțător, nu să înainteze în instanță niște documente a căror proveniență n a fost verificată și un martor sau denunțător cu care nu au discutat. Chiar și numai asta este suficient pentru a-l incrimina pe domnul Onea și practice s-a incriminat singur.

Ce mai este interesant este că în discuțiile telefonice cu domnul Cosma, nici Portocală și nici Onea nu I se adresează acestuia cu ” bă inculpatule” așa cum îl prezintă acuma, ci cu Vlade, Vlăduț, prietene. Rezultă că în D.N.A., inculpat este numai aela care nu convine procurorilor, indiferent ce a făcut sau nu a făcut, iar cei care colaborează și spun ce vor ei, sunt domni. Ascultând declarațiile domnului Onea, te crucești. Domnia sa declară : „În toate cauzele pe care le instrumentăm la D.N.A. serviciul teritorial Ploiești, am respectat întotdeauna legea și o să o respectăm în continuare”. Întrebare: Dacă este aşa, pentru ce fapte este învinuit procurorul Mircea negulescu și în ce serviciu a lucrat?

Mai spune domnul Onea: „La D.N.A. Ploiești, nu există vreo situație deosebită în care probele să fi fost „constatate ca neloial sau nelegal administrate”. Domnul Onea a fost șmecher. A folosit exprimarea „constatate ca neloial sau nelegal”. Nu a spus că nu au fost administrate probe nelegale, domnia sa spune ca nu au fost constatate ca neloial sau nelegal administrate nu au fost constatatate ca neloial sau nelegal administrate. Asta nu înseamnă însă nu se poate să fie constatat acest fapt în cadrul unui control imparțial, sau că nu s-ar fi administrat probe ilegale. Pe de altă parte, chiar domnia sa a admis că a primit presupusa depoziție a unui cetățean moldovean de la o altă persoană, fără să verifice autenticitatea documentelor și nici identitatea celui care ar fi întocmit denunțul. Asta nu este o ilegalitate domnule procuror? Apropo, cine a introdus podoabele în dosar ? Asta se poate verifica. Mai spune domnul Onea că încă din luna noiembrie 2017 a fost șantajat (dar nu spune în ce anume a constat șantajul și cine l-a șantajat) fiind avertizat de persoane din anturajul familiei Cosma, dar nu a cedat presiunii și nici nu va ceda. Care este șantajul și la ce presiune nu va ceda?

Ce ne mai spune domnul Onea? Citez: „Noi la DNA Ploiești lucrăm în echipă, vom lucra în continuare în același mod….” Să mă ierte Dumnezeu, dar același lucru l-a afirmat și Vlad Cosma, când a spus că nimeni nu lucrează acolo de capul lui, totul se face cu știrea șefilor, inclusiv a doamnei Kovesi.Practic domnul Onea a confirmat spusele lui Cosma. De fapt tot domnul Onea a declarat că vorbește zilnic cu doamna Kovesi, dar a refuzat să spună despre ce, pentru că „nu vă interesează”. Rezultă că discutau problem din dosare că altfel orice alte probleme nu ar fi secrete. Deci domnul Onea, din nou se auto-incriminează, recunoscând că discută cu doamna Kovesi, aspect care nu pot fi spuse în public, deci nici despre vreme, nici despre dansul fetelor de la Căpâlna, nici despre turneul dela Doha. Ori, dacă discutau problem de serviciu, altele decât cele care țin de dosare, dar care țin de administrarea sau conducere D.N.A. Ploiești, rezultă că domnul Onea este incompetent, căci nu poate mișca nimic fără să ceară sfatul șefei. Sau, mai există variant că doamna Kovesi este un adevărat satrap, nu admite nici o mișcare fără avizul ei. Care e adevărul? Domnul procuror Onea s-a cam băgat în pat.

Amnezie dirijată

Când a venit vremea întrebărilor, domnul Onea nu numai că a intrat în pielea lui Suciu, dar încerca să îi determine pe jurnaliști să îl întrebe ce vrea el, nu ce voiau ei. Și aici a pus bomboana pe colivă. Întrebat dacă vocea din înregistrarea lui Cosma îi aparține, domnul Onea arată că nu este numai un procuror slab ci și un… interogat slab. Iată ce a răspuns: „posibil să fie vocea mea. Nu știu, sunt înregistrări prezentate trunchiat, o să se facă verificări și o să vedet”. Oameni buni, ăsta ne crede pe toți proști. Auzi, nu este în stare să spună da sau nu, nu își recunoaște propria voce, dar mai ales, nu știe dacă a avut o astfel de conversație sau nu. Păi ce alte verificări mai vrea? El nu știe dacă a purtat acele discuții ? Nu trebuie să fii savant să nu înțelegi că îi e frică să spună da sau nu și că speră că va cădea în picioare și, la fel ca și în cazul lui Băsescu cu copilul, se va „dovedi” că nu e sigur că e vocea lui, că înregistrarea a fost „modificată” sau mixată, că răspunsurile provin din cine știe ce alte situații. Bineînțeles că știe că nu există încă nici un parchet care să treacă peste D.N.A. și că va fi scos basma curată atâta vreme cât și Koveși va rămâne la putere și va fi găsită nevinovată.

Dar, pe cât de neștiutor și amnezic este privind vocea sa, pe atât de sigur este în ceea ce privește înregistrările cu vocea lui Negulescu, înregistrări despre care declară cu foarte mare certitudine și siguranță”Nu sunt din perioada în care el lucre la Ploiești, sunt foarte sigur” Deci, nu își recunoaște propria voce, așteaptă să vadă probele la dosar, nu poate să spună dacă e vocea lui, dar admite că înregistrările cu Negulescu sunt autentice, și ştie foarte sigur și când sunt făcute. Dar de unde știe, că e de presupus că a ascultat aceste înregistrări acuma prima dată și nici cu Negulescu nu a vorbit în ultimele 24 de ore, deoarece acesta este suspendat, este cercetat și are interdicție de a discuta cu foștii colegi de serviciu. Nu este simpatic acest domn Procuror? Cum știe el tot despre toți, dar despre el nu știe nimic, nici nu își recunoaște vocea? Cine și pe ce criterii face selecția procurorilor la D.N.A. dacă nu sunt în stare să își recunoască propria voce?

Ne mai spune domnul Onea că la D.N.A. Ploiești cei care intră nu sunt verificați, intră cine vrea, cu ce vrea, aparatură de înregistrat, bombe, armament, totul este transparent, ei nu știu cine cu ce intră acolo. Nu e așa că e bine? Concluzionând conferința domnului Onea, pot afirma că întreaga atitudine, mimică, gesturi, ticuri, priviri, ale domnului procuror denotă o stare de nervozitate similară cu a lui Suciu, dar și o lipsă totală de respect față de reprezentanții presei, pe care i-a privit și tratat ca pe niște infractori, pe care îi privea cu superioritate și le lua dreptul să întrebe dacă întrebarea nu îi convenea.

De ce am ajuns și vom rămâne în această stare de fapt?

Atât atitudinea sa cât și reacția șefei sale sunt probe ale aceluiași dispreț, lipsă de respect și miserupism. Ce anume justifică sau îi face să dea dovadă de atâta îngâmfare? Păi nimic altceva decât:
1. Sprijinul necondiționat al partenerului strategic prin reprezentanții săi;
2. Sprijinul organismelor U.E. care nu urmăresc cu adevărat o justiție reală în România, nici măcar în Europa, ci justiția lor, care se schimbă de la țară la țară, de conducere politică la alta. Bunăoară Polonia este pedepsită pentru că polonezii vor să dea președintelui (care nu este prea iubit de Bruxelles, nefiind pupincurist) dreptul de a numii procurorii. Ciudat, la noi sunt blamate legile justiției, tocmai pentru că actualul guvern vrea să ia aceste prerogative din spinarea președintelui (care este un bun puppy și dă frumos din coadă în fața Germaniei). Dacă mai avea cineva dubii că marea Uniune Europeană nu este nimic altceva decât o dictatură fără principii și fără de lege, care se conduce după interese și simpatii personale,se poate convinge acuma.

  1. Atitudinea președintelui, care sunt sigur că își va prelungi șederea în Tenerife pentru a nu fi nevoit să ia atitudine sau să răspundă în fața lumii pentru actele doamnei Kovesi și ale D.N.A.;
  2. Lașitatea și trădarea conducerii P.S.D., a celor care spun că guvernează țara, a Parlamentului, care așteaptă să vină Tudorel și schelălăie impotent ca un câine îndepărtat de la „nuntă”, pentru că de fapt toți tremură în fața lui Kovesi din cuza dosarelor făcute sau nefăcute care îi pot băga la întristare. Va veni și Tudorel și tot nimic nu se va face, se vor înființa alte comisii, se vor face alte verificări până când nu va mai întreba nimeni, până când vom da toți din mâini a lehamite. Nu mai contează faptul că cele prezentate de Cosma sunt susținute de oameni din poliție, șefi de departamente care spun chiar lucruri și mai grave, cei care trebuie să ia măsuri, așteaptă venirea ministrului justiției. Ce ne facem dacă se întâmplă ceva cu Tudorel, se îmbolnăvește, sau mai rău? Nu ne ajunge cât ne-a dus cu preșul cu rezultatele controlului? Se spune că el săracu ar fi vrut să își prezinte decizia, dar Dragnea i-a spus să mai aștepte, iar Iohannis a râs. Păi în cazul ăsta, ce mai așteaptă Dragnea de la el, că oricum Tudorel va face tot ce vrea el.Nu poate spune de acuma ce vrea? Sau sunt prea fierbinți castanele ?
    5. Românii ies în stradă numai plătiți.

Asta e situația. Dacă românul stă și privește, nimeni altcineva nu va mișca un deget. Chiar dacă eventual va fi demis Onea sau chiar Kovesi, starea de fapt nu se va schimba, procurorii vor lucra la fel, judecătorii vor face ce le spun procurorii, pentru că judecător ridicat de procurori am văzut, dar procuror ridicat de judecător nu. Câtă vreme procurorii vor fi încadrați în categoria magistraților (asta numai la noi există) câtă vreme procurorul intră și iese din sală pe unde intră și iese judecătorul și participă la luarea deciziei, chiar o supraveghează, lucrurile vor merge la fel, indiferent cine va fi în fruntea justiției sau parchetelor.Faptul că până la această oră doamna Kovesi și domnul Onea nu au fost reținuți și D.N.A. Prahova nu a fost sigilat, fiind lăsați să acopere sau să șteargă urmele, arată în ce direcție ne îndreptăm.

P.S.: Aparent fără nici o legătură cu situația de la D.N.A., dar de fapt foarte, foarte strâns lipită, este declarația doamnei ministru al sănătății, doamna Sorina Pintea, care întrebată care este situația deceselor din cauza gripei și a vaccinurilor, deși în patru zile s-au înregistrat 7 decese, continuă să afirme că nu e nici o problemă, că „specialiștii” au informat-o că nu e vorba de o epidemie, ci doar de ceva local. Enervată de insistențele reporterilor și întrebările incomode, ca și domnul Onea, doamna Pintea decretează: „Cred că populația nu e interesată dacă se numește epidemie sau altfel”. Pentru domnia sa, epidemia este un simplu termen, nu o situație, iar decesul oamenilor, o urmare firească a gripei, nu o tragedie. Dând dovadă de cinism, nesimțire și lipsă de empatie față de familiile celor decedați, dar și amatorism, doamna ministru afirmă că nu trebuie să ne îngrijorăm, că doar suntem în sezonul gripelor, deci nu e nimic ieșit din comun să moară oameni. Și asta, numai pentru a nu i se reproșa ei ceva sau a nu i se cere să facă ceva, pentru că nu numai că nu știe ce să facă, dar nici nu poate, lua nici o măsură, declararea unei pandemii ar scoate în evidență situația dezastruoasă din sistemul medical. Ăștia ne sunt guvernanții!( Col. (r) Marin Neacsu).

 

Exclusiv

În trei ani sub Trump, salariul mediu al populatiei afro-americane a crescut mai mult decât în opt ani sub Obama (19%, comparativ cu doar 11%).

Prahova Mea

Publicat

pe

Magistraţii, la rândul lor, trebuie să îşi accepte misiunea, să îşi îndeplinească rolul cu bună credinţă sau să plece acasă.

Politicul nu trebuie să confunde puterea judecătorească cu un maidan, iar judecătorii trebuie să redevină o putere independentă.

Abuzurile, minciuna trebuie scoase la iveală. Societatea românească trebuie să afle ce s-a întâmplat în numele unei false cruciade deturnate de la scopul ei, doar pentru preamărirea unor personaje sau rezolvarea unor vendete personale.

Justiţia a fot folosită în scop politic, oamenii minţiţi constant, magistraţii ameninţaţi şi şantajaţi.

Târâţi în faţa camerelor de luat vederi încătuşaţi, suspuşi dispretului public doar pentru a satisface setea de răzbunare a unora care nu au înţeles care le este rolul. Şi care au fost încurajaţi să transforme magistraţi oneşti în ţinte sau victime, pentru bilanţuri nord coreene bine văzute în cancelariile străine.

Acesta este adevărul care doare, dar care trebuie spus, dacă vrem să mai avem o şansă la normalitate.

Ultima mea „postare” e cenzurata din rasputeri…mai nou primesc si amenintari cu lichidarea…Mai rasfirati baieti, mai rasfirati… Nu puteti voi cenzura cat putem noi vorbi! Inca..”

Evaziunea fiscală, mita, traficul de influență, minciuna, furtul, înșelăciunea sunt manifestările și instrumentele cu care operează majoritatea pripășiților noului tip de societate, care, din punct de vedere moral, ne-au întors în epoca feudală. Și n-ar fi posibile dacă spoiala de cultură, lipsa de profesionalism și mediocritatea cronică, afișate de la „vlădică la opincă”, într-o lume dominată de ipocrizie și substituție a valorii cu imbecilism șmecheresc, n-ar caracteriza societatea și n-ar încuraja manifestarea șmecheriei imorale ca o alternativă viabilă ce garantează parvenirea. Trăim într-o lume cu susul în jos în care logica și adevărul sunt servite cu picătura, din când în când, printre alții și de către Curtea Constituțională, care, ca și un pacient în covalescență, mai zvâcnește din când în când, atenționând că este încă vie. Numai că din ce în ce mai rar și apatic.

Cantonați într-un perpetum mobile, din care nu mai evadăm, caracterizat de prezența eternelor figuri politice ce reprezintă veșnicul colac de salvare de la înecul în hârdăul imens în care tot ei ne-au introdus, părem că deținem recordul imbecilismului, înâpățânându-ne în prostia de a trata ca salvatori pe cei care ne-au aplicat capete în gură, șuturi în organele genitale sau ne-au pus bocancul cazon pe grumaz, încât abia mai respirăm. Creduli până la fanatism, trăim din promisiuni iluzorii, îmbătați cu minciună, fericiți când „aleșii” noștrii își etalează averile incomensurabile obținute prin furt și ne sfidează cu opulența, atât ei cât și beizadelele lor inculte și imbecile, pripășite prin Parlament, Guvern, administrație (chiar și SRI), pe care le transformăm în V.I.P.-uri mondene și din imbecili în valori.

Într-un astfel de decor sinistru, dominat de prostie, în care încălcarea drepturilor cetățenești, constituționale, a devenit ceva firesc – pentru că turma habar n-are ce drepturi are, darămite să mai ceară și respectarea lor -, croșeele Curții Constituționale, aplicate în plexul uriașului colos SRI, ridicat prin toleranța extremă a cetățeanului, aproape că n-au efecte, fiind anihilate de puterea promovată și instalată cu binecuvântarea aceluiași SRI omniprezent și omnipotent. Se pare că într-o societate dominată de mediocritate și ignoranță, Constituția, legile și drepturile fundamentale umane, pentru putere și serviciile vasale, sunt jaloane de plastic, ușor de înlăturat, pentru că nu există o reacție pe măsură, ci doar palide scâncete, ale unei mass-medii mercenarizate și aservite și a unei societăți civile muribunde, ce se aud de după draperiile sălii unde are loc marea reprezentație a exercitării puterii.

Curtea Constituțională a decis că interceptările SRI sunt neconstituționale și, logic, acestea nu mai pot constitui probe în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor (principiul cauzelor pendinte). În consecință, cu excepția cazurilor care privesc siguranța națională (delimitate strict prin art. 3 din Legea 51/1991 a siguranței naționale), SRI nu mai are dreptul să efectueze interceptări, nici direct, nici ca „prestator de servicii” prin intermediul tehnicii din dotare. Că sunt necesare investiții în tehnică de interceptare și recrutare de personal; că centrul de interceptare, împreună cu aparatura și personalul, aflat în subordinea SRI, trec sub control civil și vor fi subordonate Parlamentului, Guvernului ori Ministerului Justiției, sunt variante imperative, logice și incontestabile, care nu permit prea multă marjă de interpretare și nici abordări paranoia de faliment al justiției civile.

Și totuși, miniștrii și specialiștii Guvernului Cioloș,  pozând în analfabeți care, chipurile, n-au înțeles, nici literar, nici în spiritul constituției, Decizia Curții Constituționale cu privire la eliminarea totală a SRI din ecuația interceptărilor din cazuzele ce nu privesc siguranța națională, încearcă o nouă cacealma tipic dâmbovițeană, în care SRI nu va mai proceda, direct, la efectuarea interceptărilor, ci, indirect, va asigura aparatura și personalul (și, automat, arhivarea !) necesare efectuarii interceptărilor. Adică, vor nu vor, Parchetele vor depinde tot de SRI, de certificatele ORNIS, de „filtrele” militare și de tehnica din dotarea SRI, care, în orice circumstanță, oricât de restrictivă ar părea, e evident că garantează SRI acces la toate interceptările efectuate de organele de cercetare penală, pentru că ei rămân proprietarii și administratorii serverelor în care se salvează și stochează informația. Prin această șmecherie decizia Curții: „…este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art.30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art.55 alin.(5) din Codul de procedură penală„, devine una formală, inaplicabilă, un fel de struțo-cămilă generată de interpretarea subiectivă a noțiunii de „punere în executare”, care, în opinia „specialiștilor” guvernamentali înseamnă interceptarea convorbirilor sau mesajelor de către organele de cecetare penală, cu tehnica din dotarea SRI, stocând informația pe serverele SRI, servere care râmân în patrimoniul si administrarea SRI. Păi, în aceste condiții, cine naiba rămâne posesorul tuturor informațiilor ? Cine poate opri „valorificarea” lor neoficială ? N-ar fi mai sigure, în aceste circumstanțe, chiar serverele „Google” sau „Yahoo”, neutre în luptele pentru putere din România ? Având în vedere „antecedentele” (porția sufocantă de stenograme furnizate mass-media înainte ca dosarele să fie făcute publice și manipulările din campaniile electorale), cu siguranță că ar fi mai sigure serverele „Google” și „Yahoo” !

Deci, prin ordonanța de urgență, prin care, inexplicabil, Guvernul Cioloș s-a grăbit să prelungească nu să clarifice, starea de incertitudine privind aplicarea constituției sau încălcarea drepturilor constituționale, nu numai că nu s-a tranșat problema beneficiarului informațiilor, ci a fost complicată și mai mult. Astfel, grăbindu-se să intervină (clar în favoarea SRI nu a Constituției și cetățeanului) Guvernul încalcă flagrant Constituția, emițând o ordonanță într-un domeniu în care nu avea competență materială. Pentru că, conform art. 73, alin. (3) din Constituție, în cazul legilor organice, guvernul poate interveni doar în situația în care, prin reglementările pe care le conțin, actele normative emise „au consecințe pozitive în domeniile în care intervin” (Decizia C.C.1.189/2008). Or, despre ce consecințe pozitive putem vorbi când ordonanța guvernului asigură, în continuare, arhivarea de către SRI a interceptărilor realizate de organele de cercetare penală, adică acces la informații ? Nu e evidentă neconstituționalitatea ordonanței ?

Și, ca de obicei, devenit o cutumă în România, nimic nu se poate realiza fără Consiliul Suprem de Apărare a Ţării  (CSAT). Un organism care, prin aportul ex-președintelui Traian Băsescu și-a lărgit infinit competențele și a devenit o putere paralelă, ce substituie, în mod curent, Parlamentul României. Rămasă fără urmări și fără o reacție pe măsură, șmecheria CSAT de a aduăga la o lege emisă de Parlament (la art. 3 din Legea 51/1991, au fost adăugate, prin decizia CSAT, noi atribuții SRI), noi prerogative, ce au permis SRI să efectueze acte de cercetare penală, deși contravin Legii 14/1992 și Constituției, cutuma a fost preluată și reînviată și de noul Președinte, Klaus Iohannis, acesta reacționând prompt la Decizia CSAT ce vizează direct încălcarea atribuțiilor constituționale de către SRI, prin convocarea CSAT. Deși potrivit art.119 din Constituție, CSAT „organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii”, are atribuții strict limitate, întrunit, de urgență – de parcă ar fi apărut o problemă de siguranță națională -, CSAT a analizat și s-a pronunțat, avizând favorabil Ordonanța Guvernului Cioloș privind măsurile aprobate în urma Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale. Și asta în condițiile în care, potrivit art. 4, lit. d) din Legea 415 din 27 iunie 2002, CSAT avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind: „securitatea naţională; organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare; propunerile de buget ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale; condiţiile de intrare, trecere sau staţionare pe teritoriul României a trupelor străine; numirea în funcţiile prevăzute în statele de organizare cu grad de general-locotenent, viceamiral, similare şi superioare acestora” domenii care, oricât de subiectivi am fi și de paranoia, este evident că nu privesc, sub nici o forma, dispoziţiile art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală. Și atunci, care a fost logica convocării de către Klaus Iohannis a CSAT? Nu e clar că la presiunile și pentru SRI s-a făcut această convocare ?

România se află într-o ipostază tenebroasă a existenței ei. O insulă între est-ul controlat de expansionismul rusesc și musulman radical și vest-ul letargic, boem, unde civilizația morală se află la apogeu. Un „no man’s land” moral în care se experimentează un grețos amestec de civilizații bazate pe elemente morale și imorale. Si dacă influența vestică este reprezentată, în special, de progresul tehnologic, din punct de vedere social și al civilizației continuăm să rămânem arhaici, influențați de est-ul rusesc sau musulman, în care morala se rezumă la „a te descurca”. O societate caracterizată de „scopul scuză mijloacele”, în care informația, indiferent cum este folosită, este vitală.

Lupta pentru acapararea puterii în România a pervertit totul: cetățeni, mass-media, instituții de stat, ONG-uri, culte, învățământ, cultură, etc. Aproape totul este infestat și virusat cu cangrena generată de morbul puterii. În această luptă, devenită cronică, instituțiile statului, fie că se numesc SRI, DNA, DIICOT, Parlament, Guvern, au devenit măciuci și ghioage pentru altoit adeversarii. Păpușarii care le controlează, prin numiri politice, prin promovări imorale, se folosesc de orice prilej și de orice metodă pentru a implica instituțiile publice în luptele pentru putere. Conștient sau manipulat, fiecare funcționar din instituțiile de forță, este angrenat (mai mult sau mai puțin, dar nu neutru) în luptele pentru putere și în păruiala națională generală. Loviturile sub centură, capetele în gură, croșeele în ficat, uppercuturi în barbă (figurativ vorbind), fac parte din arsenalul combatanților. Iar în disputa generală, „care pe care”, fără menajamente, deținerea și controlul informației este vital. Astfel, până în prezent, cine a deținut informația, a controlat măcelul și a decis finalul, pentru că a putut aplica lovituri năucitoare celor vizați, care au fost eliminați chiar înainte de a conta. Și cine a deținut informația a controlat, în primul rând, mass-media, furnizând, înainte de a deveni publice, „dovezi” ale așa zisei vinovații, în doze credibile, substituid justiția cu o tele-justiție sau o justiție mass-media, controlată prin dozajul informației și prin presiuni extraordinare care au influențat justiția oficială. Astfel, în timp, printr-o încălcare grosolană a Constituției, s-a cimentat și format o supra-structura uriașa, compusă din posesorul informației (SRI) și beneficiarul informației (mass-media), care a controlat și continuă să controleze România, stabilind, arbitrar și subiectiv, prin presiunea uriașă capabilă s-o exercite, cine și cât deține puterea în România, cine rămâne și cine dispare din peisajul puterii.

Prin Decizia nr. 51/2016, Curtea Constituțională a fracturat, oficial, monopolul asupra informației, cu consecințe dezastruoase nu asupra siguranței naționale și nici asupra dosarelor în care există interceptări nelegale, ci asupra controlului informației care contează în lupta pentru putere. Spargerea monopolului informației înseamnă pierderea controlului unor grupări asupra societății și asupra adversarilor. Spectrul apariției concurenței în domeniul informațiilor, presupune eliminarea arbitrariului și dă frisoane celor care s-au obișnuit să controleze societatea prin dozarea informației și manipularea mass-media prin dozaj. Lecturând presa și vizionând media, în cazul Deciziei 51/2016 a CC, este mai mult decât evident cine au fost beneficiarii privilegiați a informațiilor în premieră, furnizate de „stăpânii” informațiilor și cine au de pierdut și de câștigat din această reașezare a dreptului de acces la informații. De asemenea, reacțiile Guvernului Cioloș și ale lui Klaus Iohannis, arată clar tabăra în care au jucat și joacă, pentru că, aproape pe față, au luat poziție, vădit ostilă deciziei Curții Constituționale și pro SRI, convocând CSAT (ca urmare a considerării pierderii monopolului informației de către SRI o problemă de siguranță națională, adică spargerea monopolului informației e sinonimă cu atacarea armată a României) și emițând o Ordonanță de Urgență (prin care nu numai că nu pun în aplicare decizia Curții Constituționale, ci, sfidând Curtea Constituțională și Constituția, lărgesc prerogativele SRI și întăresc controlul și monopolul acestei instituții asupra informației). Și iar asistăm bezmetici la o repriză de păruială între ariviști, disperați să ajungă la putere, incapabili să percepem cât și până când mai suportă societatea astfel de experimente antidemocratice, în care statul de drept este terfelit chiar de către cei care-l invocă, ușurându-se pe Constituție, pentru a permite unei instituții să mențină monopolul informației obținută fraudulos.

Citeste in continuare

Exclusiv

Dati-mi un singur consilier prezidential din era Iohannis, cu o expertiza certificata si unanim acceptata in orice domeniu!?/ Nu doi, unul! #Jale

Prahova Mea

Publicat

pe

Magistraţii, la rândul lor, trebuie să îşi accepte misiunea, să îşi îndeplinească rolul cu bună credinţă sau să plece acasă.

Politicul nu trebuie să confunde puterea judecătorească cu un maidan, iar judecătorii trebuie să redevină o putere independentă.

Abuzurile, minciuna trebuie scoase la iveală. Societatea românească trebuie să afle ce s-a întâmplat în numele unei false cruciade deturnate de la scopul ei, doar pentru preamărirea unor personaje sau rezolvarea unor vendete personale.

Justiţia a fot folosită în scop politic, oamenii minţiţi constant, magistraţii ameninţaţi şi şantajaţi.

Târâţi în faţa camerelor de luat vederi încătuşaţi, suspuşi dispretului public doar pentru a satisface setea de răzbunare a unora care nu au înţeles care le este rolul. Şi care au fost încurajaţi să transforme magistraţi oneşti în ţinte sau victime, pentru bilanţuri nord coreene bine văzute în cancelariile străine.

Acesta este adevărul care doare, dar care trebuie spus, dacă vrem să mai avem o şansă la normalitate.

Ultima mea „postare” e cenzurata din rasputeri…mai nou primesc si amenintari cu lichidarea…Mai rasfirati baieti, mai rasfirati… Nu puteti voi cenzura cat putem noi vorbi! Inca..”

Evaziunea fiscală, mita, traficul de influență, minciuna, furtul, înșelăciunea sunt manifestările și instrumentele cu care operează majoritatea pripășiților noului tip de societate, care, din punct de vedere moral, ne-au întors în epoca feudală. Și n-ar fi posibile dacă spoiala de cultură, lipsa de profesionalism și mediocritatea cronică, afișate de la „vlădică la opincă”, într-o lume dominată de ipocrizie și substituție a valorii cu imbecilism șmecheresc, n-ar caracteriza societatea și n-ar încuraja manifestarea șmecheriei imorale ca o alternativă viabilă ce garantează parvenirea. Trăim într-o lume cu susul în jos în care logica și adevărul sunt servite cu picătura, din când în când, printre alții și de către Curtea Constituțională, care, ca și un pacient în covalescență, mai zvâcnește din când în când, atenționând că este încă vie. Numai că din ce în ce mai rar și apatic.

Cantonați într-un perpetum mobile, din care nu mai evadăm, caracterizat de prezența eternelor figuri politice ce reprezintă veșnicul colac de salvare de la înecul în hârdăul imens în care tot ei ne-au introdus, părem că deținem recordul imbecilismului, înâpățânându-ne în prostia de a trata ca salvatori pe cei care ne-au aplicat capete în gură, șuturi în organele genitale sau ne-au pus bocancul cazon pe grumaz, încât abia mai respirăm. Creduli până la fanatism, trăim din promisiuni iluzorii, îmbătați cu minciună, fericiți când „aleșii” noștrii își etalează averile incomensurabile obținute prin furt și ne sfidează cu opulența, atât ei cât și beizadelele lor inculte și imbecile, pripășite prin Parlament, Guvern, administrație (chiar și SRI), pe care le transformăm în V.I.P.-uri mondene și din imbecili în valori.

Într-un astfel de decor sinistru, dominat de prostie, în care încălcarea drepturilor cetățenești, constituționale, a devenit ceva firesc – pentru că turma habar n-are ce drepturi are, darămite să mai ceară și respectarea lor -, croșeele Curții Constituționale, aplicate în plexul uriașului colos SRI, ridicat prin toleranța extremă a cetățeanului, aproape că n-au efecte, fiind anihilate de puterea promovată și instalată cu binecuvântarea aceluiași SRI omniprezent și omnipotent. Se pare că într-o societate dominată de mediocritate și ignoranță, Constituția, legile și drepturile fundamentale umane, pentru putere și serviciile vasale, sunt jaloane de plastic, ușor de înlăturat, pentru că nu există o reacție pe măsură, ci doar palide scâncete, ale unei mass-medii mercenarizate și aservite și a unei societăți civile muribunde, ce se aud de după draperiile sălii unde are loc marea reprezentație a exercitării puterii.

Curtea Constituțională a decis că interceptările SRI sunt neconstituționale și, logic, acestea nu mai pot constitui probe în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor (principiul cauzelor pendinte). În consecință, cu excepția cazurilor care privesc siguranța națională (delimitate strict prin art. 3 din Legea 51/1991 a siguranței naționale), SRI nu mai are dreptul să efectueze interceptări, nici direct, nici ca „prestator de servicii” prin intermediul tehnicii din dotare. Că sunt necesare investiții în tehnică de interceptare și recrutare de personal; că centrul de interceptare, împreună cu aparatura și personalul, aflat în subordinea SRI, trec sub control civil și vor fi subordonate Parlamentului, Guvernului ori Ministerului Justiției, sunt variante imperative, logice și incontestabile, care nu permit prea multă marjă de interpretare și nici abordări paranoia de faliment al justiției civile.

Și totuși, miniștrii și specialiștii Guvernului Cioloș,  pozând în analfabeți care, chipurile, n-au înțeles, nici literar, nici în spiritul constituției, Decizia Curții Constituționale cu privire la eliminarea totală a SRI din ecuația interceptărilor din cazuzele ce nu privesc siguranța națională, încearcă o nouă cacealma tipic dâmbovițeană, în care SRI nu va mai proceda, direct, la efectuarea interceptărilor, ci, indirect, va asigura aparatura și personalul (și, automat, arhivarea !) necesare efectuarii interceptărilor. Adică, vor nu vor, Parchetele vor depinde tot de SRI, de certificatele ORNIS, de „filtrele” militare și de tehnica din dotarea SRI, care, în orice circumstanță, oricât de restrictivă ar părea, e evident că garantează SRI acces la toate interceptările efectuate de organele de cercetare penală, pentru că ei rămân proprietarii și administratorii serverelor în care se salvează și stochează informația. Prin această șmecherie decizia Curții: „…este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art.30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art.55 alin.(5) din Codul de procedură penală„, devine una formală, inaplicabilă, un fel de struțo-cămilă generată de interpretarea subiectivă a noțiunii de „punere în executare”, care, în opinia „specialiștilor” guvernamentali înseamnă interceptarea convorbirilor sau mesajelor de către organele de cecetare penală, cu tehnica din dotarea SRI, stocând informația pe serverele SRI, servere care râmân în patrimoniul si administrarea SRI. Păi, în aceste condiții, cine naiba rămâne posesorul tuturor informațiilor ? Cine poate opri „valorificarea” lor neoficială ? N-ar fi mai sigure, în aceste circumstanțe, chiar serverele „Google” sau „Yahoo”, neutre în luptele pentru putere din România ? Având în vedere „antecedentele” (porția sufocantă de stenograme furnizate mass-media înainte ca dosarele să fie făcute publice și manipulările din campaniile electorale), cu siguranță că ar fi mai sigure serverele „Google” și „Yahoo” !

Deci, prin ordonanța de urgență, prin care, inexplicabil, Guvernul Cioloș s-a grăbit să prelungească nu să clarifice, starea de incertitudine privind aplicarea constituției sau încălcarea drepturilor constituționale, nu numai că nu s-a tranșat problema beneficiarului informațiilor, ci a fost complicată și mai mult. Astfel, grăbindu-se să intervină (clar în favoarea SRI nu a Constituției și cetățeanului) Guvernul încalcă flagrant Constituția, emițând o ordonanță într-un domeniu în care nu avea competență materială. Pentru că, conform art. 73, alin. (3) din Constituție, în cazul legilor organice, guvernul poate interveni doar în situația în care, prin reglementările pe care le conțin, actele normative emise „au consecințe pozitive în domeniile în care intervin” (Decizia C.C.1.189/2008). Or, despre ce consecințe pozitive putem vorbi când ordonanța guvernului asigură, în continuare, arhivarea de către SRI a interceptărilor realizate de organele de cercetare penală, adică acces la informații ? Nu e evidentă neconstituționalitatea ordonanței ?

Și, ca de obicei, devenit o cutumă în România, nimic nu se poate realiza fără Consiliul Suprem de Apărare a Ţării  (CSAT). Un organism care, prin aportul ex-președintelui Traian Băsescu și-a lărgit infinit competențele și a devenit o putere paralelă, ce substituie, în mod curent, Parlamentul României. Rămasă fără urmări și fără o reacție pe măsură, șmecheria CSAT de a aduăga la o lege emisă de Parlament (la art. 3 din Legea 51/1991, au fost adăugate, prin decizia CSAT, noi atribuții SRI), noi prerogative, ce au permis SRI să efectueze acte de cercetare penală, deși contravin Legii 14/1992 și Constituției, cutuma a fost preluată și reînviată și de noul Președinte, Klaus Iohannis, acesta reacționând prompt la Decizia CSAT ce vizează direct încălcarea atribuțiilor constituționale de către SRI, prin convocarea CSAT. Deși potrivit art.119 din Constituție, CSAT „organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii”, are atribuții strict limitate, întrunit, de urgență – de parcă ar fi apărut o problemă de siguranță națională -, CSAT a analizat și s-a pronunțat, avizând favorabil Ordonanța Guvernului Cioloș privind măsurile aprobate în urma Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale. Și asta în condițiile în care, potrivit art. 4, lit. d) din Legea 415 din 27 iunie 2002, CSAT avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind: „securitatea naţională; organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare; propunerile de buget ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale; condiţiile de intrare, trecere sau staţionare pe teritoriul României a trupelor străine; numirea în funcţiile prevăzute în statele de organizare cu grad de general-locotenent, viceamiral, similare şi superioare acestora” domenii care, oricât de subiectivi am fi și de paranoia, este evident că nu privesc, sub nici o forma, dispoziţiile art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală. Și atunci, care a fost logica convocării de către Klaus Iohannis a CSAT? Nu e clar că la presiunile și pentru SRI s-a făcut această convocare ?

România se află într-o ipostază tenebroasă a existenței ei. O insulă între est-ul controlat de expansionismul rusesc și musulman radical și vest-ul letargic, boem, unde civilizația morală se află la apogeu. Un „no man’s land” moral în care se experimentează un grețos amestec de civilizații bazate pe elemente morale și imorale. Si dacă influența vestică este reprezentată, în special, de progresul tehnologic, din punct de vedere social și al civilizației continuăm să rămânem arhaici, influențați de est-ul rusesc sau musulman, în care morala se rezumă la „a te descurca”. O societate caracterizată de „scopul scuză mijloacele”, în care informația, indiferent cum este folosită, este vitală.

Lupta pentru acapararea puterii în România a pervertit totul: cetățeni, mass-media, instituții de stat, ONG-uri, culte, învățământ, cultură, etc. Aproape totul este infestat și virusat cu cangrena generată de morbul puterii. În această luptă, devenită cronică, instituțiile statului, fie că se numesc SRI, DNA, DIICOT, Parlament, Guvern, au devenit măciuci și ghioage pentru altoit adeversarii. Păpușarii care le controlează, prin numiri politice, prin promovări imorale, se folosesc de orice prilej și de orice metodă pentru a implica instituțiile publice în luptele pentru putere. Conștient sau manipulat, fiecare funcționar din instituțiile de forță, este angrenat (mai mult sau mai puțin, dar nu neutru) în luptele pentru putere și în păruiala națională generală. Loviturile sub centură, capetele în gură, croșeele în ficat, uppercuturi în barbă (figurativ vorbind), fac parte din arsenalul combatanților. Iar în disputa generală, „care pe care”, fără menajamente, deținerea și controlul informației este vital. Astfel, până în prezent, cine a deținut informația, a controlat măcelul și a decis finalul, pentru că a putut aplica lovituri năucitoare celor vizați, care au fost eliminați chiar înainte de a conta. Și cine a deținut informația a controlat, în primul rând, mass-media, furnizând, înainte de a deveni publice, „dovezi” ale așa zisei vinovații, în doze credibile, substituid justiția cu o tele-justiție sau o justiție mass-media, controlată prin dozajul informației și prin presiuni extraordinare care au influențat justiția oficială. Astfel, în timp, printr-o încălcare grosolană a Constituției, s-a cimentat și format o supra-structura uriașa, compusă din posesorul informației (SRI) și beneficiarul informației (mass-media), care a controlat și continuă să controleze România, stabilind, arbitrar și subiectiv, prin presiunea uriașă capabilă s-o exercite, cine și cât deține puterea în România, cine rămâne și cine dispare din peisajul puterii.

Prin Decizia nr. 51/2016, Curtea Constituțională a fracturat, oficial, monopolul asupra informației, cu consecințe dezastruoase nu asupra siguranței naționale și nici asupra dosarelor în care există interceptări nelegale, ci asupra controlului informației care contează în lupta pentru putere. Spargerea monopolului informației înseamnă pierderea controlului unor grupări asupra societății și asupra adversarilor. Spectrul apariției concurenței în domeniul informațiilor, presupune eliminarea arbitrariului și dă frisoane celor care s-au obișnuit să controleze societatea prin dozarea informației și manipularea mass-media prin dozaj. Lecturând presa și vizionând media, în cazul Deciziei 51/2016 a CC, este mai mult decât evident cine au fost beneficiarii privilegiați a informațiilor în premieră, furnizate de „stăpânii” informațiilor și cine au de pierdut și de câștigat din această reașezare a dreptului de acces la informații. De asemenea, reacțiile Guvernului Cioloș și ale lui Klaus Iohannis, arată clar tabăra în care au jucat și joacă, pentru că, aproape pe față, au luat poziție, vădit ostilă deciziei Curții Constituționale și pro SRI, convocând CSAT (ca urmare a considerării pierderii monopolului informației de către SRI o problemă de siguranță națională, adică spargerea monopolului informației e sinonimă cu atacarea armată a României) și emițând o Ordonanță de Urgență (prin care nu numai că nu pun în aplicare decizia Curții Constituționale, ci, sfidând Curtea Constituțională și Constituția, lărgesc prerogativele SRI și întăresc controlul și monopolul acestei instituții asupra informației). Și iar asistăm bezmetici la o repriză de păruială între ariviști, disperați să ajungă la putere, incapabili să percepem cât și până când mai suportă societatea astfel de experimente antidemocratice, în care statul de drept este terfelit chiar de către cei care-l invocă, ușurându-se pe Constituție, pentru a permite unei instituții să mențină monopolul informației obținută fraudulos.

Citeste in continuare

Exclusiv

Vai de steaua lor de japonezi, ca ei nu fac parte din clubul la care predecesorii lui Voiculescu, pe legatura cu Securitatea, puteau spera de mult prin infiltrare.

Prahova Mea

Publicat

pe

Magistraţii, la rândul lor, trebuie să îşi accepte misiunea, să îşi îndeplinească rolul cu bună credinţă sau să plece acasă.

Politicul nu trebuie să confunde puterea judecătorească cu un maidan, iar judecătorii trebuie să redevină o putere independentă.

Abuzurile, minciuna trebuie scoase la iveală. Societatea românească trebuie să afle ce s-a întâmplat în numele unei false cruciade deturnate de la scopul ei, doar pentru preamărirea unor personaje sau rezolvarea unor vendete personale.

Justiţia a fot folosită în scop politic, oamenii minţiţi constant, magistraţii ameninţaţi şi şantajaţi.

Târâţi în faţa camerelor de luat vederi încătuşaţi, suspuşi dispretului public doar pentru a satisface setea de răzbunare a unora care nu au înţeles care le este rolul. Şi care au fost încurajaţi să transforme magistraţi oneşti în ţinte sau victime, pentru bilanţuri nord coreene bine văzute în cancelariile străine.

Acesta este adevărul care doare, dar care trebuie spus, dacă vrem să mai avem o şansă la normalitate.

Ultima mea „postare” e cenzurata din rasputeri…mai nou primesc si amenintari cu lichidarea…Mai rasfirati baieti, mai rasfirati… Nu puteti voi cenzura cat putem noi vorbi! Inca..”

Evaziunea fiscală, mita, traficul de influență, minciuna, furtul, înșelăciunea sunt manifestările și instrumentele cu care operează majoritatea pripășiților noului tip de societate, care, din punct de vedere moral, ne-au întors în epoca feudală. Și n-ar fi posibile dacă spoiala de cultură, lipsa de profesionalism și mediocritatea cronică, afișate de la „vlădică la opincă”, într-o lume dominată de ipocrizie și substituție a valorii cu imbecilism șmecheresc, n-ar caracteriza societatea și n-ar încuraja manifestarea șmecheriei imorale ca o alternativă viabilă ce garantează parvenirea. Trăim într-o lume cu susul în jos în care logica și adevărul sunt servite cu picătura, din când în când, printre alții și de către Curtea Constituțională, care, ca și un pacient în covalescență, mai zvâcnește din când în când, atenționând că este încă vie. Numai că din ce în ce mai rar și apatic.

Cantonați într-un perpetum mobile, din care nu mai evadăm, caracterizat de prezența eternelor figuri politice ce reprezintă veșnicul colac de salvare de la înecul în hârdăul imens în care tot ei ne-au introdus, părem că deținem recordul imbecilismului, înâpățânându-ne în prostia de a trata ca salvatori pe cei care ne-au aplicat capete în gură, șuturi în organele genitale sau ne-au pus bocancul cazon pe grumaz, încât abia mai respirăm. Creduli până la fanatism, trăim din promisiuni iluzorii, îmbătați cu minciună, fericiți când „aleșii” noștrii își etalează averile incomensurabile obținute prin furt și ne sfidează cu opulența, atât ei cât și beizadelele lor inculte și imbecile, pripășite prin Parlament, Guvern, administrație (chiar și SRI), pe care le transformăm în V.I.P.-uri mondene și din imbecili în valori.

Într-un astfel de decor sinistru, dominat de prostie, în care încălcarea drepturilor cetățenești, constituționale, a devenit ceva firesc – pentru că turma habar n-are ce drepturi are, darămite să mai ceară și respectarea lor -, croșeele Curții Constituționale, aplicate în plexul uriașului colos SRI, ridicat prin toleranța extremă a cetățeanului, aproape că n-au efecte, fiind anihilate de puterea promovată și instalată cu binecuvântarea aceluiași SRI omniprezent și omnipotent. Se pare că într-o societate dominată de mediocritate și ignoranță, Constituția, legile și drepturile fundamentale umane, pentru putere și serviciile vasale, sunt jaloane de plastic, ușor de înlăturat, pentru că nu există o reacție pe măsură, ci doar palide scâncete, ale unei mass-medii mercenarizate și aservite și a unei societăți civile muribunde, ce se aud de după draperiile sălii unde are loc marea reprezentație a exercitării puterii.

Curtea Constituțională a decis că interceptările SRI sunt neconstituționale și, logic, acestea nu mai pot constitui probe în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor (principiul cauzelor pendinte). În consecință, cu excepția cazurilor care privesc siguranța națională (delimitate strict prin art. 3 din Legea 51/1991 a siguranței naționale), SRI nu mai are dreptul să efectueze interceptări, nici direct, nici ca „prestator de servicii” prin intermediul tehnicii din dotare. Că sunt necesare investiții în tehnică de interceptare și recrutare de personal; că centrul de interceptare, împreună cu aparatura și personalul, aflat în subordinea SRI, trec sub control civil și vor fi subordonate Parlamentului, Guvernului ori Ministerului Justiției, sunt variante imperative, logice și incontestabile, care nu permit prea multă marjă de interpretare și nici abordări paranoia de faliment al justiției civile.

Și totuși, miniștrii și specialiștii Guvernului Cioloș,  pozând în analfabeți care, chipurile, n-au înțeles, nici literar, nici în spiritul constituției, Decizia Curții Constituționale cu privire la eliminarea totală a SRI din ecuația interceptărilor din cazuzele ce nu privesc siguranța națională, încearcă o nouă cacealma tipic dâmbovițeană, în care SRI nu va mai proceda, direct, la efectuarea interceptărilor, ci, indirect, va asigura aparatura și personalul (și, automat, arhivarea !) necesare efectuarii interceptărilor. Adică, vor nu vor, Parchetele vor depinde tot de SRI, de certificatele ORNIS, de „filtrele” militare și de tehnica din dotarea SRI, care, în orice circumstanță, oricât de restrictivă ar părea, e evident că garantează SRI acces la toate interceptările efectuate de organele de cercetare penală, pentru că ei rămân proprietarii și administratorii serverelor în care se salvează și stochează informația. Prin această șmecherie decizia Curții: „…este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art.30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art.55 alin.(5) din Codul de procedură penală„, devine una formală, inaplicabilă, un fel de struțo-cămilă generată de interpretarea subiectivă a noțiunii de „punere în executare”, care, în opinia „specialiștilor” guvernamentali înseamnă interceptarea convorbirilor sau mesajelor de către organele de cecetare penală, cu tehnica din dotarea SRI, stocând informația pe serverele SRI, servere care râmân în patrimoniul si administrarea SRI. Păi, în aceste condiții, cine naiba rămâne posesorul tuturor informațiilor ? Cine poate opri „valorificarea” lor neoficială ? N-ar fi mai sigure, în aceste circumstanțe, chiar serverele „Google” sau „Yahoo”, neutre în luptele pentru putere din România ? Având în vedere „antecedentele” (porția sufocantă de stenograme furnizate mass-media înainte ca dosarele să fie făcute publice și manipulările din campaniile electorale), cu siguranță că ar fi mai sigure serverele „Google” și „Yahoo” !

Deci, prin ordonanța de urgență, prin care, inexplicabil, Guvernul Cioloș s-a grăbit să prelungească nu să clarifice, starea de incertitudine privind aplicarea constituției sau încălcarea drepturilor constituționale, nu numai că nu s-a tranșat problema beneficiarului informațiilor, ci a fost complicată și mai mult. Astfel, grăbindu-se să intervină (clar în favoarea SRI nu a Constituției și cetățeanului) Guvernul încalcă flagrant Constituția, emițând o ordonanță într-un domeniu în care nu avea competență materială. Pentru că, conform art. 73, alin. (3) din Constituție, în cazul legilor organice, guvernul poate interveni doar în situația în care, prin reglementările pe care le conțin, actele normative emise „au consecințe pozitive în domeniile în care intervin” (Decizia C.C.1.189/2008). Or, despre ce consecințe pozitive putem vorbi când ordonanța guvernului asigură, în continuare, arhivarea de către SRI a interceptărilor realizate de organele de cercetare penală, adică acces la informații ? Nu e evidentă neconstituționalitatea ordonanței ?

Și, ca de obicei, devenit o cutumă în România, nimic nu se poate realiza fără Consiliul Suprem de Apărare a Ţării  (CSAT). Un organism care, prin aportul ex-președintelui Traian Băsescu și-a lărgit infinit competențele și a devenit o putere paralelă, ce substituie, în mod curent, Parlamentul României. Rămasă fără urmări și fără o reacție pe măsură, șmecheria CSAT de a aduăga la o lege emisă de Parlament (la art. 3 din Legea 51/1991, au fost adăugate, prin decizia CSAT, noi atribuții SRI), noi prerogative, ce au permis SRI să efectueze acte de cercetare penală, deși contravin Legii 14/1992 și Constituției, cutuma a fost preluată și reînviată și de noul Președinte, Klaus Iohannis, acesta reacționând prompt la Decizia CSAT ce vizează direct încălcarea atribuțiilor constituționale de către SRI, prin convocarea CSAT. Deși potrivit art.119 din Constituție, CSAT „organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii”, are atribuții strict limitate, întrunit, de urgență – de parcă ar fi apărut o problemă de siguranță națională -, CSAT a analizat și s-a pronunțat, avizând favorabil Ordonanța Guvernului Cioloș privind măsurile aprobate în urma Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale. Și asta în condițiile în care, potrivit art. 4, lit. d) din Legea 415 din 27 iunie 2002, CSAT avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind: „securitatea naţională; organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare; propunerile de buget ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale; condiţiile de intrare, trecere sau staţionare pe teritoriul României a trupelor străine; numirea în funcţiile prevăzute în statele de organizare cu grad de general-locotenent, viceamiral, similare şi superioare acestora” domenii care, oricât de subiectivi am fi și de paranoia, este evident că nu privesc, sub nici o forma, dispoziţiile art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală. Și atunci, care a fost logica convocării de către Klaus Iohannis a CSAT? Nu e clar că la presiunile și pentru SRI s-a făcut această convocare ?

România se află într-o ipostază tenebroasă a existenței ei. O insulă între est-ul controlat de expansionismul rusesc și musulman radical și vest-ul letargic, boem, unde civilizația morală se află la apogeu. Un „no man’s land” moral în care se experimentează un grețos amestec de civilizații bazate pe elemente morale și imorale. Si dacă influența vestică este reprezentată, în special, de progresul tehnologic, din punct de vedere social și al civilizației continuăm să rămânem arhaici, influențați de est-ul rusesc sau musulman, în care morala se rezumă la „a te descurca”. O societate caracterizată de „scopul scuză mijloacele”, în care informația, indiferent cum este folosită, este vitală.

Lupta pentru acapararea puterii în România a pervertit totul: cetățeni, mass-media, instituții de stat, ONG-uri, culte, învățământ, cultură, etc. Aproape totul este infestat și virusat cu cangrena generată de morbul puterii. În această luptă, devenită cronică, instituțiile statului, fie că se numesc SRI, DNA, DIICOT, Parlament, Guvern, au devenit măciuci și ghioage pentru altoit adeversarii. Păpușarii care le controlează, prin numiri politice, prin promovări imorale, se folosesc de orice prilej și de orice metodă pentru a implica instituțiile publice în luptele pentru putere. Conștient sau manipulat, fiecare funcționar din instituțiile de forță, este angrenat (mai mult sau mai puțin, dar nu neutru) în luptele pentru putere și în păruiala națională generală. Loviturile sub centură, capetele în gură, croșeele în ficat, uppercuturi în barbă (figurativ vorbind), fac parte din arsenalul combatanților. Iar în disputa generală, „care pe care”, fără menajamente, deținerea și controlul informației este vital. Astfel, până în prezent, cine a deținut informația, a controlat măcelul și a decis finalul, pentru că a putut aplica lovituri năucitoare celor vizați, care au fost eliminați chiar înainte de a conta. Și cine a deținut informația a controlat, în primul rând, mass-media, furnizând, înainte de a deveni publice, „dovezi” ale așa zisei vinovații, în doze credibile, substituid justiția cu o tele-justiție sau o justiție mass-media, controlată prin dozajul informației și prin presiuni extraordinare care au influențat justiția oficială. Astfel, în timp, printr-o încălcare grosolană a Constituției, s-a cimentat și format o supra-structura uriașa, compusă din posesorul informației (SRI) și beneficiarul informației (mass-media), care a controlat și continuă să controleze România, stabilind, arbitrar și subiectiv, prin presiunea uriașă capabilă s-o exercite, cine și cât deține puterea în România, cine rămâne și cine dispare din peisajul puterii.

Prin Decizia nr. 51/2016, Curtea Constituțională a fracturat, oficial, monopolul asupra informației, cu consecințe dezastruoase nu asupra siguranței naționale și nici asupra dosarelor în care există interceptări nelegale, ci asupra controlului informației care contează în lupta pentru putere. Spargerea monopolului informației înseamnă pierderea controlului unor grupări asupra societății și asupra adversarilor. Spectrul apariției concurenței în domeniul informațiilor, presupune eliminarea arbitrariului și dă frisoane celor care s-au obișnuit să controleze societatea prin dozarea informației și manipularea mass-media prin dozaj. Lecturând presa și vizionând media, în cazul Deciziei 51/2016 a CC, este mai mult decât evident cine au fost beneficiarii privilegiați a informațiilor în premieră, furnizate de „stăpânii” informațiilor și cine au de pierdut și de câștigat din această reașezare a dreptului de acces la informații. De asemenea, reacțiile Guvernului Cioloș și ale lui Klaus Iohannis, arată clar tabăra în care au jucat și joacă, pentru că, aproape pe față, au luat poziție, vădit ostilă deciziei Curții Constituționale și pro SRI, convocând CSAT (ca urmare a considerării pierderii monopolului informației de către SRI o problemă de siguranță națională, adică spargerea monopolului informației e sinonimă cu atacarea armată a României) și emițând o Ordonanță de Urgență (prin care nu numai că nu pun în aplicare decizia Curții Constituționale, ci, sfidând Curtea Constituțională și Constituția, lărgesc prerogativele SRI și întăresc controlul și monopolul acestei instituții asupra informației). Și iar asistăm bezmetici la o repriză de păruială între ariviști, disperați să ajungă la putere, incapabili să percepem cât și până când mai suportă societatea astfel de experimente antidemocratice, în care statul de drept este terfelit chiar de către cei care-l invocă, ușurându-se pe Constituție, pentru a permite unei instituții să mențină monopolul informației obținută fraudulos.

Citeste in continuare
Advertisement


Ultimile Noutăți din Prahova

Eveniment2 zile inainte

Rochii de mireasa – cum sa o alegi pe cea potrivita

Unul dintre cele mai incitante momente este alegerea rochiei de mireasa , pentru ca sigur vrei sa arati uimitor in...

Eveniment2 zile inainte

Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas…

Contrariul și Comparația sunt tipare mentale individual prestabilite. Am cunoscut multă lume în mod nemijlocit, prin discuții față către față,...

Eveniment5 zile inainte

Omagiul adus marelui poet național Mihai Eminescu

Organizația județului Constanța a PRN apreciază programul organizat la Mânăstirea Dervent în seara de 15 ianuarie prin care a fost...

Eveniment6 zile inainte

Samsung Galaxy S21 Ultra: Experiența supremă pe un smartphone conceput pentru a fi epic

Galaxy S21 Ultra oferă cel mai avansat și inteligent sistem de camere, cel mai luminos și mai inteligent display folosit...

Eveniment7 zile inainte

Partidul Ecologist Român salută poziția ministrului Mediului, Apelor si Padurilor, Tánczos Barna cu privire la faptul că “tăierile ilegale reprezintă criminalitate organizată”

Partidul Ecologist Român salută poziția ministrului Mediului, Apelor si Padurilor, Tánczos Barna cu privire la faptul că “tăierile ilegale reprezintă...

EvenimentO săptămână inainte

Cadourile – o scurtă incursiune în istorie și o analiză modernă

Te-ai întrebat de ce oferim daruri? O scurta privire in istoria noastra, ca omenire, ne poate arăta o mulțime de...

EvenimentO săptămână inainte

Urmeaza sa devii parinte? Prinde reducerile la cele mai cautate modele de carucioare 3 in 1

Din seria celor mai practice obiecte si accesorii necesare in ingrijirea copiilor pana la varsta de 3 ani, fac parte...

EvenimentO săptămână inainte

Business in transport – Ziarul Nationalul

Business-urile moderne din transport merg de la afacerile personale de mutari mobila si servicii de stocare, la operatiuni de transport...

EvenimentO săptămână inainte

Viitor si horoscop – Ziarul Nationalul

Incontestabil, oamenii au fost mereu interesati, intr-o forma sau alta, de ceea ce le rezerva viitorul, mereu s-au intrebat ce...

EvenimentO săptămână inainte

Lansare impresionantă la CES 2021: TCL revoluționează piața televizoarelor cu noua generație de Mini-LED OD ZeroTM

TCL își consolidează statutul de lider și pionier în industria televizoarelor aducând tehnologia viitorului în casele iubitorilor de TV din...

Eveniment2 săptămâni inainte

Vrei sa construiesti o casa? Apeleaza la proiecte de casa de la Planex.ro pentru a nu plati mai mult decat trebuie

Se spune ca pentru a construi o casa trebuie sa investesti o suma foarte mare de...

Eveniment2 săptămâni inainte

Produsele viitorului la Consumer Electronic Show 2021 TCL cucerește piața electrocasnicelor prin noua generație de Mini-LED și tehnologiile Future Display

Sub deviza #ExperienceMore, TCL prezintă cele mai noi echipamente dotate cu inteligență artificială (AI) și dispozitive de zi cu zi,...

Eveniment2 săptămâni inainte

Partidul Ecologist Român îl somează pe ministrul Transporturilor să accelereze lucrările autostrăzii Ploiești- Brașov

Partidul Ecologist Român îl somează pe Cătălin Drulă, ministrul Transporturilor, să accelereze lucrările autostrăzii Ploiești- Brașov, tinand cont de avizul...

Eveniment2 săptămâni inainte

PER acuză pe deplin fondat :”Referendumul ignorat este răsfăț democratic pe bani publici”

Importanța rezultatului unui Referendum tinde către zero pentru politicienii din România. Ne este deja cunoscut ca demnitarilor noștri le place...

Eveniment2 săptămâni inainte

Partidul România Noastră ia atitudinea adecvată în cadrul atacurilor împotriva IPS Teodosie și a intoxicării mediatice

Organizația Județeană Constanța a Partidului România Noastră dezminte încălcarea restricțiilor impuse de carantina instituită în municipiul Constanţa prin OSDSU nr....

Eveniment3 săptămâni inainte

Cadouri pentru “EL” – sfaturi și idei practice

Cum să oferi cele mai potrivite coșuri de cadou soțului, prietenului sau cuiva din familia ta Te pregătești pentru o...

Eveniment3 săptămâni inainte

PRN ia poziție față de recentele evenimente de pe scena politicii autohtone

A venit timpul ca Partidul România Noastră să se facă auzit, sa se implice prin formele legale conferite de legiuitor...

Eveniment3 săptămâni inainte

Recomandare ceasornicarie pentru ceasuri de lux

Ceasul tau de lux reprezinta mandria ta. L-ai luat din economii, din munca suplimentara, epuizanta, fiindca ai dorit sa stii...

Știrile Săptămânii