Connect with us

Exclusiv

Model de administratie liberala- Brebu – Prahova/”Sa imi suga p_la babele de la biserica…sa imi suga cu popa cu tot…pai acolo e o mahala si niste idioate”/Imi suge mie p_la USR-ul”/Inregistrari audio halucinante…” (I)

Prahova Mea

Publicat

pe

Ne cerem scuze pentru vocabularul utilizat de primarul cocalar girat de PNL Prahova!
Cu ceva timp in urma am primit la redactie niste informatii halucinante carora, initial, nu le-am dat crezare.
Nu am crezut ca este posibil ca PNL Prahova sa isi bata joc in asemenea hal si sa trimita/sustina la Primaria Brebu din Prahova un candidat cu un comportament de interlop si un vocabular de cocalar de cea mai joasa speta.
Rabdarea noastra a dat roade.
Departamentul de Investigatii din cadrul ziarului Incisiv de Prahova a obtinut ca probe documente halucinante pe care le vom publica in episoadele urmatoare (este vorba de falsuri in acte oficiale efectuate de primarul interlop/cocalar Adrian Ungureanu, actualul candidat la Primaria Brebu din partea PNL Prahova).
Mai mult, ziarul nostru a obtinut, in exclusivitate, inregistrari audio care demonstreaza ce administratie locala ne propune PNL Prahova:
„Sa imi suga p_la babele de la biserica…sa imi suga cu popa cu tot…pai acolo e o mahala si niste idioate”


„Dar, de ce sa nu stam si noi 4 ani sa belim p_la, sa ne plimbam…sa ne recream…mai e ceva de facut? Nu mai este nimica de facut…”

„Ma bufneste rasul, cred ca ma bufneste rasul…cum a venit si Pitigoi ieri sa ii dau un om (n.r – Pitiogoi de la PMP Prahova) la partid la el, ca sa castige si el un consilier, si pe urma omul acela va fi cu mine…Eu i-am zis mai p-la daca nu ies cu toti consilierii, probabil ca nu oi iesi in prima luna, dar in luna a doua, ii iau pe fiecare pe rand si ii zic, imposibil sa nu aiba vreunul un WC in curte fara autorizatie sau cutare, sau cutare…si daca dau din gura…urmand modalitati de santaje.
Va lasam sa va delectati …”Imi suge mie p_la USR-ul”.
Din aceasta inregistrare audio nu intelegem in afara de „m-ia” din gura cocalarului daca prostul la care se refera este presedintele PNL Prahova sau se refera la altcineva…intrebam pentru un prieten.
Rugam cititorii sa descifreze in locul nostru…

Poate isi exprima public Iulian Dumitrescu un punct de vedere pe Facebook si/sau pe site-ul de „casa”, „oficiosul partidului”!
Iata de la ce a pornit investigatia noastra:
„Aventurile unui primar “HOT” (fierbinte)
Situată la câțiva kilometri de orașul Câmpina, comuna Brebu (în a cărei componență intră 4 sate) este o localitate nu doar frumoasă și bogată, ci și una înzestrată cu un patrimoniu cultural de invidiat. Numeroși turiști români și străini vizitează anual comuna noastră, dornici să vadă mai ales mănăstirea istorică din centrul ei, ctitorie a voievodului Matei Basarab.
De 8 ani de zile, localnicii din Brebu sunt înfricoșați și timorați de comportamentul primarului Adrian Ungureanu. Ungureanu care a avut un mandat de viceprimar și două mandate de primar.
Acum se pregătește aprig pentru al treilea mandat, ceea ce este, în principiu, desigur, legal și democratic.
În 2020, candidează din partea PNL-ului.
Doctrina liberală s-a axat întotdeauna pe respectul pentru legalitate (domnia legii, statul – arbitru care veghează ca legile să fie respectate etc.), pe respectul pentru persoana umană, pe recunoașterea drepturilor și libertăților individuale. De mai bine de 8 ani, noi, locuitorii comunei Brebu, zi de zi am constatat contradicția dezolantă între modul în care ar trebui să se poarte un om politic veritabil și felul în care se poartă cu noi primarul Ungureanu: ca un ciocoi din vremurile apuse, stăpân absolut pe moșie.
În timpul serviciului, angajații de la primărie lucrează la el acasă sau pe la casele și în gospodăriile acoliților săi: cosesc, vopsesc, fără să crâcnească. De curând, aceiași angajați ai primăriei au fost trimiși prin comună, în timpul programului, să îi monteze bannere pentru actuala campanie. Angajați plătiți, bineînțeles, din banii noștri, ai contribuabililor.
Ungureanu nu le-a aprobat contracandidaților săi să își afișeze, la rândul lor, bannere, astfel încât, pe întreaga întindere a comunei tronează doar portretul lui. Ba chiar i-a amenințat cu amenzi de până la 1000 de lei, dacă îndrăznesc să o facă. Halal egalitate a șanselor, dreptate procedurală ș.a.m.d.! Oricum, el consideră că Brebu e creația sa personală: „Tot ce e făcut, e făcut de mine. Peste mine nu va face nimeni, nici nu va întreține nimeni. Ce am creat eu în această primărie e creația mea. Numai eu am acces în ea. Când eu nu mai sunt, lumea se închide!”
Ungureanu controlează totul la primărie. Unui angajat i-a poruncit: „Să nu te apuci să-i dai vreun document cuiva, fără aprobarea mea, că te dau afară. Piei din ochii mei!” Fără știrea lui nu se semnează nimic, de la simplele adeverințe până la autorizațiile de construcții.
Ungureanu este cunoscut în rândul angajaților primăriei și al localnicilor ca un afemeiat care, în timpul deplasărilor peste hotare (cum a fost aceea din Polonia), le-a hărțuit sexual pe subordonatele sale și pe colegele de partid, iscând multe scandaluri locale.
Comportamentul său abuziv a avut și are repercusiuni grave atât asupra angajaților primăriei, cât și la nivelul comunității noastre: mulți dintre ei -buni specialiști – au preferat să plece, alții au dezvoltat o serie de boli fizice sau psihice. Încă din primul său mandat, a desființat sindicatul salariaților, limitând astfel dreptul lor la opinie, reprezentantul angajaților nemaiputând să ia parte la luarea unor decizii majore pentru ei: angajări, comisii de disciplină, negocieri salariale.
Modul profund antiuman în care înțelege primarul Ungureanu să se comporte cu subordonații săi se reflectă inclusiv în detaliile interacțiunii cu el: el nu acceptă daruri comune, modeste. Când trebuie să îi faci un cadou, te cheamă la el ca să iei la cunoștință lista sa proaspătă de dorințe. L-ai cadorisit, de exemplu, cu o mașină de făcut pâine? El îți dă replica: „Ce ai venit, mă, cu căcatul ăsta la mine? – fiindcă, da, injuriile și înjurăturile birjărești fac parte din vocabularul de bază al primarului Ungureanu, om cu doctorat, zice-se. Crezi că eu fac pâine? Mă cac în pâinea ta!” Din lista de cadouri impusă de primar nu lipsește crapul koi (la 800-1000 de lei bucata), pentru iazul său personal, cum se poate vedea din fotografiile de mai jos.
Primarul Ungureanu nu înțelege noțiunea de bine comun. Degeaba ai tu o inițiativă, care vizează binele tuturor, dacă Adrian Ungureanu nu are nimic de câștigat de pe urma ei. A desființat Așezământul Sf. Nicolae, un centru pentru persoanele vârstnice, 50 de salariați rămânând fără locuri de muncă. Trei medici au plecat din Brebu din cauza neînțelegerilor cu el. Printre altele, s-a opus ideii ca medicii de familie să-și monteze centrală proprie. Au rămas să vină în ajutorul celor bolnavi doar 2 medici pentru întreaga comună (adică pentru 4 sate – Brebu Mănăstirii, Brebu Megieșesc, Podu Cheii, Pietriceaua- cu aproximativ 8000 de locuitori). Unul din medici a fost nevoit să plece fiindcă primarul i-a impus o chirie exorbitantă: 500 de euro pe lună. Odată plecat medicul, Ungureanu și-a amenajat deasupra dispensarului comunal un apartament de lux pentru cazarea prietenilor și colaboratorilor săi.
Gospodarilor și oamenilor de afaceri din localitate le pretinde diverse produse și servicii folosindu-se de amenințarea că poate oricând să le trimită controale pentru că „el știe sigur că nu sunt în regulă”. În comuna Brebu, amenințarea cu amenzile este tot atât de des auzită cum este cântecul cocoșilor.
Ungureanu atribuie lucrările publice firmelor favorite.
În comună există un centru cultural dar în el, în afară de nunți, nu se mai întâmplă nimic. Taxa de închiriere este, oricum, exorbitantă, comparativ cu serviciile oferite: trebuie să achiți 2000 de lei plus alți 500 de lei garanție. În Brebu nu există viață culturală dintr-un motiv pe cât de simplu, pe atât de absurd: primarul Ungureanu nu suportă concurența pe niciun plan.
În Brebu nu există after-school, iar sala de sport a Școlii a rămas nerenovată. De aceea, în comuna noastră nici vorbă să se desfășoare programe educative interesante, stimulative pentru copii și tineri. În centrul comunei, lângă lac, există un mic parc prin care, în weekend, se plimbă copii, tineri, familiști, cu mare grijă însă: polițistul local abia așteaptă să îi amenințe cu amenzi pentru „infracțiuni” de neimaginat în altă parte – mersul copiilor pe trotinete, al tinerilor pe role sau skate-uri.
Fiind atât de dezinteresat de binele comunității, primarul Ungureanu are tot timpul la dispoziție pentru a-și satisface dorința obsesivă de putere și de control, până la limita patologicului. A împânzit comuna cu camere de luat vederi. Noaptea urmărește nu doar ce se petrece prin comună, ci și felul în care se desfășoară nunțile în centrul cultural. Le-a inoculat brebenilor sentimentul că sunt permanent urmăriți: el știe, chipurile, fiecare acaret din ograda omului, așa cum știe cine îl vorbește de rău sau, pur și simplu, nu îl agreează.
Fost cadru militar, Ungureanu are o plăcere sadică să își perfecționeze metodele securistice. Unul din jocurile sale preferate ar putea fi numit jocul de-a reclamația. Își trimite deseori consilierii prin comună să constate dacă fiecare cetățean și-a declarat în registrul agricol fiecare construcție (garaj, gard, alte acareturi): „Mergi prin sat și vezi: e înregistrată în registrul agricol? Că sunt unii care le-au făcut și… Să trăiești matale. Ce suprafață e în registru? Și dacă e mai mult, notezi. Nu zici nimic, dar îmi spui mie și dup-aia știu eu ce am de făcut”. Dacă, de exemplu, ți-ai făcut un gard fără autorizație, primarul te cheamă la primărie și îți spune că cineva ți-a făcut o reclamație. Ungureanu nu se sfiește să producă reclamații false împotriva consătenilor săi și să folosească drept semnatari… persoane decedate. Omului prins în flagrant delict de construcție nedeclarată îi spune să nu-și facă griji că el, primarul Ungureanu, nu va lua în seamă plângerea și nu îl va amenda. În schimbul unei amenzi neaplicate, omul îi devine dator pentru totdeauna.
Primarul Adrian Ungureanu nu stă bine nici la capitolele transparență decizională și accesarea fondurilor europene. Refuză să publice pe pagina online a primăriei hotărârile consiliului local. Nu accesează fondurile europene fiindcă nu le poate folosi în interes personal.
Ungureanu folosește din plin principiul „dezbină și supune”. Instigă la ură salariații între ei, vecinii, rudele. Prin sat se petrec scene care ar putea fi comice, dacă, pe fondul terorii psihice generalizate, ele nu ar fi, în realitate, dramatice. Ai participat cu o seară înainte la o discuție în care cineva a spus ceva critic la adresa primarului? Să nu te miri dacă a doua zi, la prima oră, te cheamă la domnia sa ca să te acuze, nici mai mult, nici mai puțin, că tu ai fost ăla care l-ai vorbit de rău. Sau te sună: „La telefon e Adrian Ungureanu. Știi cine sunt eu, ce salariu am eu? Cum ți-ai permis să zici ceva împotriva mea?!” Ungureanu, deși candidează și în acest mandat din partea liberalilor, nu și-a însușit conceptul de drept al cetățeanului la opinie. De altfel, cum o spune adesea: „Democrația e pentru proști!”.
Și în privința legii, Ungureanu are o interpretare strict personală: „Eu sunt legea, eu sunt statul”. Într-adevăr, legea este aplicată, cu alte cuvinte, ți se face dreptate, doar dacă ai resursele financiare necesare și relațiile prin care să câștigi procesul cu el.
Un alt exemplu care arată modul în care umorile primarului și comportamentul său despotic afectează interesele colective, cetățenești: a mutat biblioteca comunală din centru – unde ar fi și trebuit să rămână fiindcă acolo se găsesc alte instituții reprezentative: școala, biserica, primăria – într-un loc izolat deoarece, locuința sa aflându-se în imediata apropiere, bibliotecara vedea cine intră sau iese de la primar, inclusiv pe salariații pe care îi folosește ca salahori, în timpul orelor de serviciu. De altfel, primarul Ungureanu are mentalitatea că salariații primăriei trebuie să îi stea la dispoziție 24 de ore din 24.
Alt amănunt care exprimă personalitatea stranie a lui Adrian Ungureanu: în timp ce în țările civilizate se face, pe bună dreptate, caz de drepturile animalelor, el le comandă paznicilor și poliției locale să omoare toți câinii fără stăpân.
Ungureanu a fost și este obiectul multor cercetări penale.
Comportamentul său abuziv, profund antidemocratic, se bazează și pe faptul că presa centrală nu are cunoștință de ilegalitățile săvârșite de el.
De aceea, ne-am hotărât să vă informăm, nădăjduind că dumneavoastră veți pune în lumină toate aceste abateri de la legalitate, dar și de la elementara moralitate.
Vă mulțumim anticipat!
Un grup de cetățeni din comuna Brebu”.
Urmeaza dezvaluiri senzationale cu privire la falsurile cocalarului propus de PNL Prahova.
Totodata vom devoala legatura primarului cocalar cu ofiteri SRI Prahova si inchidem cercul cu ce am dezvaluit in articolul

Tragi-comedia din „statul Republica PLOIESTI”/Increngaturi periculoase: DNA, DIPI, Negulescu Mircea, Sergiu Lascu, Laura Codruta Kovesi, Adrian Dobre si Andrei Volosevici/Recompensa administratiei liberale fata de gasca penala (I)


Duta Ion si taticul lui Silviu Dumitrache de la DGIPI sa se pregateasca cu un joc de „glezne”…Va urma. (Cristina T.).

Exclusiv

În trei ani sub Trump, salariul mediu al populatiei afro-americane a crescut mai mult decât în opt ani sub Obama (19%, comparativ cu doar 11%).

Prahova Mea

Publicat

pe

Magistraţii, la rândul lor, trebuie să îşi accepte misiunea, să îşi îndeplinească rolul cu bună credinţă sau să plece acasă.

Politicul nu trebuie să confunde puterea judecătorească cu un maidan, iar judecătorii trebuie să redevină o putere independentă.

Abuzurile, minciuna trebuie scoase la iveală. Societatea românească trebuie să afle ce s-a întâmplat în numele unei false cruciade deturnate de la scopul ei, doar pentru preamărirea unor personaje sau rezolvarea unor vendete personale.

Justiţia a fot folosită în scop politic, oamenii minţiţi constant, magistraţii ameninţaţi şi şantajaţi.

Târâţi în faţa camerelor de luat vederi încătuşaţi, suspuşi dispretului public doar pentru a satisface setea de răzbunare a unora care nu au înţeles care le este rolul. Şi care au fost încurajaţi să transforme magistraţi oneşti în ţinte sau victime, pentru bilanţuri nord coreene bine văzute în cancelariile străine.

Acesta este adevărul care doare, dar care trebuie spus, dacă vrem să mai avem o şansă la normalitate.

Ultima mea „postare” e cenzurata din rasputeri…mai nou primesc si amenintari cu lichidarea…Mai rasfirati baieti, mai rasfirati… Nu puteti voi cenzura cat putem noi vorbi! Inca..”

Evaziunea fiscală, mita, traficul de influență, minciuna, furtul, înșelăciunea sunt manifestările și instrumentele cu care operează majoritatea pripășiților noului tip de societate, care, din punct de vedere moral, ne-au întors în epoca feudală. Și n-ar fi posibile dacă spoiala de cultură, lipsa de profesionalism și mediocritatea cronică, afișate de la „vlădică la opincă”, într-o lume dominată de ipocrizie și substituție a valorii cu imbecilism șmecheresc, n-ar caracteriza societatea și n-ar încuraja manifestarea șmecheriei imorale ca o alternativă viabilă ce garantează parvenirea. Trăim într-o lume cu susul în jos în care logica și adevărul sunt servite cu picătura, din când în când, printre alții și de către Curtea Constituțională, care, ca și un pacient în covalescență, mai zvâcnește din când în când, atenționând că este încă vie. Numai că din ce în ce mai rar și apatic.

Cantonați într-un perpetum mobile, din care nu mai evadăm, caracterizat de prezența eternelor figuri politice ce reprezintă veșnicul colac de salvare de la înecul în hârdăul imens în care tot ei ne-au introdus, părem că deținem recordul imbecilismului, înâpățânându-ne în prostia de a trata ca salvatori pe cei care ne-au aplicat capete în gură, șuturi în organele genitale sau ne-au pus bocancul cazon pe grumaz, încât abia mai respirăm. Creduli până la fanatism, trăim din promisiuni iluzorii, îmbătați cu minciună, fericiți când „aleșii” noștrii își etalează averile incomensurabile obținute prin furt și ne sfidează cu opulența, atât ei cât și beizadelele lor inculte și imbecile, pripășite prin Parlament, Guvern, administrație (chiar și SRI), pe care le transformăm în V.I.P.-uri mondene și din imbecili în valori.

Într-un astfel de decor sinistru, dominat de prostie, în care încălcarea drepturilor cetățenești, constituționale, a devenit ceva firesc – pentru că turma habar n-are ce drepturi are, darămite să mai ceară și respectarea lor -, croșeele Curții Constituționale, aplicate în plexul uriașului colos SRI, ridicat prin toleranța extremă a cetățeanului, aproape că n-au efecte, fiind anihilate de puterea promovată și instalată cu binecuvântarea aceluiași SRI omniprezent și omnipotent. Se pare că într-o societate dominată de mediocritate și ignoranță, Constituția, legile și drepturile fundamentale umane, pentru putere și serviciile vasale, sunt jaloane de plastic, ușor de înlăturat, pentru că nu există o reacție pe măsură, ci doar palide scâncete, ale unei mass-medii mercenarizate și aservite și a unei societăți civile muribunde, ce se aud de după draperiile sălii unde are loc marea reprezentație a exercitării puterii.

Curtea Constituțională a decis că interceptările SRI sunt neconstituționale și, logic, acestea nu mai pot constitui probe în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor (principiul cauzelor pendinte). În consecință, cu excepția cazurilor care privesc siguranța națională (delimitate strict prin art. 3 din Legea 51/1991 a siguranței naționale), SRI nu mai are dreptul să efectueze interceptări, nici direct, nici ca „prestator de servicii” prin intermediul tehnicii din dotare. Că sunt necesare investiții în tehnică de interceptare și recrutare de personal; că centrul de interceptare, împreună cu aparatura și personalul, aflat în subordinea SRI, trec sub control civil și vor fi subordonate Parlamentului, Guvernului ori Ministerului Justiției, sunt variante imperative, logice și incontestabile, care nu permit prea multă marjă de interpretare și nici abordări paranoia de faliment al justiției civile.

Și totuși, miniștrii și specialiștii Guvernului Cioloș,  pozând în analfabeți care, chipurile, n-au înțeles, nici literar, nici în spiritul constituției, Decizia Curții Constituționale cu privire la eliminarea totală a SRI din ecuația interceptărilor din cazuzele ce nu privesc siguranța națională, încearcă o nouă cacealma tipic dâmbovițeană, în care SRI nu va mai proceda, direct, la efectuarea interceptărilor, ci, indirect, va asigura aparatura și personalul (și, automat, arhivarea !) necesare efectuarii interceptărilor. Adică, vor nu vor, Parchetele vor depinde tot de SRI, de certificatele ORNIS, de „filtrele” militare și de tehnica din dotarea SRI, care, în orice circumstanță, oricât de restrictivă ar părea, e evident că garantează SRI acces la toate interceptările efectuate de organele de cercetare penală, pentru că ei rămân proprietarii și administratorii serverelor în care se salvează și stochează informația. Prin această șmecherie decizia Curții: „…este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art.30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art.55 alin.(5) din Codul de procedură penală„, devine una formală, inaplicabilă, un fel de struțo-cămilă generată de interpretarea subiectivă a noțiunii de „punere în executare”, care, în opinia „specialiștilor” guvernamentali înseamnă interceptarea convorbirilor sau mesajelor de către organele de cecetare penală, cu tehnica din dotarea SRI, stocând informația pe serverele SRI, servere care râmân în patrimoniul si administrarea SRI. Păi, în aceste condiții, cine naiba rămâne posesorul tuturor informațiilor ? Cine poate opri „valorificarea” lor neoficială ? N-ar fi mai sigure, în aceste circumstanțe, chiar serverele „Google” sau „Yahoo”, neutre în luptele pentru putere din România ? Având în vedere „antecedentele” (porția sufocantă de stenograme furnizate mass-media înainte ca dosarele să fie făcute publice și manipulările din campaniile electorale), cu siguranță că ar fi mai sigure serverele „Google” și „Yahoo” !

Deci, prin ordonanța de urgență, prin care, inexplicabil, Guvernul Cioloș s-a grăbit să prelungească nu să clarifice, starea de incertitudine privind aplicarea constituției sau încălcarea drepturilor constituționale, nu numai că nu s-a tranșat problema beneficiarului informațiilor, ci a fost complicată și mai mult. Astfel, grăbindu-se să intervină (clar în favoarea SRI nu a Constituției și cetățeanului) Guvernul încalcă flagrant Constituția, emițând o ordonanță într-un domeniu în care nu avea competență materială. Pentru că, conform art. 73, alin. (3) din Constituție, în cazul legilor organice, guvernul poate interveni doar în situația în care, prin reglementările pe care le conțin, actele normative emise „au consecințe pozitive în domeniile în care intervin” (Decizia C.C.1.189/2008). Or, despre ce consecințe pozitive putem vorbi când ordonanța guvernului asigură, în continuare, arhivarea de către SRI a interceptărilor realizate de organele de cercetare penală, adică acces la informații ? Nu e evidentă neconstituționalitatea ordonanței ?

Și, ca de obicei, devenit o cutumă în România, nimic nu se poate realiza fără Consiliul Suprem de Apărare a Ţării  (CSAT). Un organism care, prin aportul ex-președintelui Traian Băsescu și-a lărgit infinit competențele și a devenit o putere paralelă, ce substituie, în mod curent, Parlamentul României. Rămasă fără urmări și fără o reacție pe măsură, șmecheria CSAT de a aduăga la o lege emisă de Parlament (la art. 3 din Legea 51/1991, au fost adăugate, prin decizia CSAT, noi atribuții SRI), noi prerogative, ce au permis SRI să efectueze acte de cercetare penală, deși contravin Legii 14/1992 și Constituției, cutuma a fost preluată și reînviată și de noul Președinte, Klaus Iohannis, acesta reacționând prompt la Decizia CSAT ce vizează direct încălcarea atribuțiilor constituționale de către SRI, prin convocarea CSAT. Deși potrivit art.119 din Constituție, CSAT „organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii”, are atribuții strict limitate, întrunit, de urgență – de parcă ar fi apărut o problemă de siguranță națională -, CSAT a analizat și s-a pronunțat, avizând favorabil Ordonanța Guvernului Cioloș privind măsurile aprobate în urma Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale. Și asta în condițiile în care, potrivit art. 4, lit. d) din Legea 415 din 27 iunie 2002, CSAT avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind: „securitatea naţională; organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare; propunerile de buget ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale; condiţiile de intrare, trecere sau staţionare pe teritoriul României a trupelor străine; numirea în funcţiile prevăzute în statele de organizare cu grad de general-locotenent, viceamiral, similare şi superioare acestora” domenii care, oricât de subiectivi am fi și de paranoia, este evident că nu privesc, sub nici o forma, dispoziţiile art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală. Și atunci, care a fost logica convocării de către Klaus Iohannis a CSAT? Nu e clar că la presiunile și pentru SRI s-a făcut această convocare ?

România se află într-o ipostază tenebroasă a existenței ei. O insulă între est-ul controlat de expansionismul rusesc și musulman radical și vest-ul letargic, boem, unde civilizația morală se află la apogeu. Un „no man’s land” moral în care se experimentează un grețos amestec de civilizații bazate pe elemente morale și imorale. Si dacă influența vestică este reprezentată, în special, de progresul tehnologic, din punct de vedere social și al civilizației continuăm să rămânem arhaici, influențați de est-ul rusesc sau musulman, în care morala se rezumă la „a te descurca”. O societate caracterizată de „scopul scuză mijloacele”, în care informația, indiferent cum este folosită, este vitală.

Lupta pentru acapararea puterii în România a pervertit totul: cetățeni, mass-media, instituții de stat, ONG-uri, culte, învățământ, cultură, etc. Aproape totul este infestat și virusat cu cangrena generată de morbul puterii. În această luptă, devenită cronică, instituțiile statului, fie că se numesc SRI, DNA, DIICOT, Parlament, Guvern, au devenit măciuci și ghioage pentru altoit adeversarii. Păpușarii care le controlează, prin numiri politice, prin promovări imorale, se folosesc de orice prilej și de orice metodă pentru a implica instituțiile publice în luptele pentru putere. Conștient sau manipulat, fiecare funcționar din instituțiile de forță, este angrenat (mai mult sau mai puțin, dar nu neutru) în luptele pentru putere și în păruiala națională generală. Loviturile sub centură, capetele în gură, croșeele în ficat, uppercuturi în barbă (figurativ vorbind), fac parte din arsenalul combatanților. Iar în disputa generală, „care pe care”, fără menajamente, deținerea și controlul informației este vital. Astfel, până în prezent, cine a deținut informația, a controlat măcelul și a decis finalul, pentru că a putut aplica lovituri năucitoare celor vizați, care au fost eliminați chiar înainte de a conta. Și cine a deținut informația a controlat, în primul rând, mass-media, furnizând, înainte de a deveni publice, „dovezi” ale așa zisei vinovații, în doze credibile, substituid justiția cu o tele-justiție sau o justiție mass-media, controlată prin dozajul informației și prin presiuni extraordinare care au influențat justiția oficială. Astfel, în timp, printr-o încălcare grosolană a Constituției, s-a cimentat și format o supra-structura uriașa, compusă din posesorul informației (SRI) și beneficiarul informației (mass-media), care a controlat și continuă să controleze România, stabilind, arbitrar și subiectiv, prin presiunea uriașă capabilă s-o exercite, cine și cât deține puterea în România, cine rămâne și cine dispare din peisajul puterii.

Prin Decizia nr. 51/2016, Curtea Constituțională a fracturat, oficial, monopolul asupra informației, cu consecințe dezastruoase nu asupra siguranței naționale și nici asupra dosarelor în care există interceptări nelegale, ci asupra controlului informației care contează în lupta pentru putere. Spargerea monopolului informației înseamnă pierderea controlului unor grupări asupra societății și asupra adversarilor. Spectrul apariției concurenței în domeniul informațiilor, presupune eliminarea arbitrariului și dă frisoane celor care s-au obișnuit să controleze societatea prin dozarea informației și manipularea mass-media prin dozaj. Lecturând presa și vizionând media, în cazul Deciziei 51/2016 a CC, este mai mult decât evident cine au fost beneficiarii privilegiați a informațiilor în premieră, furnizate de „stăpânii” informațiilor și cine au de pierdut și de câștigat din această reașezare a dreptului de acces la informații. De asemenea, reacțiile Guvernului Cioloș și ale lui Klaus Iohannis, arată clar tabăra în care au jucat și joacă, pentru că, aproape pe față, au luat poziție, vădit ostilă deciziei Curții Constituționale și pro SRI, convocând CSAT (ca urmare a considerării pierderii monopolului informației de către SRI o problemă de siguranță națională, adică spargerea monopolului informației e sinonimă cu atacarea armată a României) și emițând o Ordonanță de Urgență (prin care nu numai că nu pun în aplicare decizia Curții Constituționale, ci, sfidând Curtea Constituțională și Constituția, lărgesc prerogativele SRI și întăresc controlul și monopolul acestei instituții asupra informației). Și iar asistăm bezmetici la o repriză de păruială între ariviști, disperați să ajungă la putere, incapabili să percepem cât și până când mai suportă societatea astfel de experimente antidemocratice, în care statul de drept este terfelit chiar de către cei care-l invocă, ușurându-se pe Constituție, pentru a permite unei instituții să mențină monopolul informației obținută fraudulos.

Citeste in continuare

Exclusiv

Dati-mi un singur consilier prezidential din era Iohannis, cu o expertiza certificata si unanim acceptata in orice domeniu!?/ Nu doi, unul! #Jale

Prahova Mea

Publicat

pe

Magistraţii, la rândul lor, trebuie să îşi accepte misiunea, să îşi îndeplinească rolul cu bună credinţă sau să plece acasă.

Politicul nu trebuie să confunde puterea judecătorească cu un maidan, iar judecătorii trebuie să redevină o putere independentă.

Abuzurile, minciuna trebuie scoase la iveală. Societatea românească trebuie să afle ce s-a întâmplat în numele unei false cruciade deturnate de la scopul ei, doar pentru preamărirea unor personaje sau rezolvarea unor vendete personale.

Justiţia a fot folosită în scop politic, oamenii minţiţi constant, magistraţii ameninţaţi şi şantajaţi.

Târâţi în faţa camerelor de luat vederi încătuşaţi, suspuşi dispretului public doar pentru a satisface setea de răzbunare a unora care nu au înţeles care le este rolul. Şi care au fost încurajaţi să transforme magistraţi oneşti în ţinte sau victime, pentru bilanţuri nord coreene bine văzute în cancelariile străine.

Acesta este adevărul care doare, dar care trebuie spus, dacă vrem să mai avem o şansă la normalitate.

Ultima mea „postare” e cenzurata din rasputeri…mai nou primesc si amenintari cu lichidarea…Mai rasfirati baieti, mai rasfirati… Nu puteti voi cenzura cat putem noi vorbi! Inca..”

Evaziunea fiscală, mita, traficul de influență, minciuna, furtul, înșelăciunea sunt manifestările și instrumentele cu care operează majoritatea pripășiților noului tip de societate, care, din punct de vedere moral, ne-au întors în epoca feudală. Și n-ar fi posibile dacă spoiala de cultură, lipsa de profesionalism și mediocritatea cronică, afișate de la „vlădică la opincă”, într-o lume dominată de ipocrizie și substituție a valorii cu imbecilism șmecheresc, n-ar caracteriza societatea și n-ar încuraja manifestarea șmecheriei imorale ca o alternativă viabilă ce garantează parvenirea. Trăim într-o lume cu susul în jos în care logica și adevărul sunt servite cu picătura, din când în când, printre alții și de către Curtea Constituțională, care, ca și un pacient în covalescență, mai zvâcnește din când în când, atenționând că este încă vie. Numai că din ce în ce mai rar și apatic.

Cantonați într-un perpetum mobile, din care nu mai evadăm, caracterizat de prezența eternelor figuri politice ce reprezintă veșnicul colac de salvare de la înecul în hârdăul imens în care tot ei ne-au introdus, părem că deținem recordul imbecilismului, înâpățânându-ne în prostia de a trata ca salvatori pe cei care ne-au aplicat capete în gură, șuturi în organele genitale sau ne-au pus bocancul cazon pe grumaz, încât abia mai respirăm. Creduli până la fanatism, trăim din promisiuni iluzorii, îmbătați cu minciună, fericiți când „aleșii” noștrii își etalează averile incomensurabile obținute prin furt și ne sfidează cu opulența, atât ei cât și beizadelele lor inculte și imbecile, pripășite prin Parlament, Guvern, administrație (chiar și SRI), pe care le transformăm în V.I.P.-uri mondene și din imbecili în valori.

Într-un astfel de decor sinistru, dominat de prostie, în care încălcarea drepturilor cetățenești, constituționale, a devenit ceva firesc – pentru că turma habar n-are ce drepturi are, darămite să mai ceară și respectarea lor -, croșeele Curții Constituționale, aplicate în plexul uriașului colos SRI, ridicat prin toleranța extremă a cetățeanului, aproape că n-au efecte, fiind anihilate de puterea promovată și instalată cu binecuvântarea aceluiași SRI omniprezent și omnipotent. Se pare că într-o societate dominată de mediocritate și ignoranță, Constituția, legile și drepturile fundamentale umane, pentru putere și serviciile vasale, sunt jaloane de plastic, ușor de înlăturat, pentru că nu există o reacție pe măsură, ci doar palide scâncete, ale unei mass-medii mercenarizate și aservite și a unei societăți civile muribunde, ce se aud de după draperiile sălii unde are loc marea reprezentație a exercitării puterii.

Curtea Constituțională a decis că interceptările SRI sunt neconstituționale și, logic, acestea nu mai pot constitui probe în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor (principiul cauzelor pendinte). În consecință, cu excepția cazurilor care privesc siguranța națională (delimitate strict prin art. 3 din Legea 51/1991 a siguranței naționale), SRI nu mai are dreptul să efectueze interceptări, nici direct, nici ca „prestator de servicii” prin intermediul tehnicii din dotare. Că sunt necesare investiții în tehnică de interceptare și recrutare de personal; că centrul de interceptare, împreună cu aparatura și personalul, aflat în subordinea SRI, trec sub control civil și vor fi subordonate Parlamentului, Guvernului ori Ministerului Justiției, sunt variante imperative, logice și incontestabile, care nu permit prea multă marjă de interpretare și nici abordări paranoia de faliment al justiției civile.

Și totuși, miniștrii și specialiștii Guvernului Cioloș,  pozând în analfabeți care, chipurile, n-au înțeles, nici literar, nici în spiritul constituției, Decizia Curții Constituționale cu privire la eliminarea totală a SRI din ecuația interceptărilor din cazuzele ce nu privesc siguranța națională, încearcă o nouă cacealma tipic dâmbovițeană, în care SRI nu va mai proceda, direct, la efectuarea interceptărilor, ci, indirect, va asigura aparatura și personalul (și, automat, arhivarea !) necesare efectuarii interceptărilor. Adică, vor nu vor, Parchetele vor depinde tot de SRI, de certificatele ORNIS, de „filtrele” militare și de tehnica din dotarea SRI, care, în orice circumstanță, oricât de restrictivă ar părea, e evident că garantează SRI acces la toate interceptările efectuate de organele de cercetare penală, pentru că ei rămân proprietarii și administratorii serverelor în care se salvează și stochează informația. Prin această șmecherie decizia Curții: „…este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art.30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art.55 alin.(5) din Codul de procedură penală„, devine una formală, inaplicabilă, un fel de struțo-cămilă generată de interpretarea subiectivă a noțiunii de „punere în executare”, care, în opinia „specialiștilor” guvernamentali înseamnă interceptarea convorbirilor sau mesajelor de către organele de cecetare penală, cu tehnica din dotarea SRI, stocând informația pe serverele SRI, servere care râmân în patrimoniul si administrarea SRI. Păi, în aceste condiții, cine naiba rămâne posesorul tuturor informațiilor ? Cine poate opri „valorificarea” lor neoficială ? N-ar fi mai sigure, în aceste circumstanțe, chiar serverele „Google” sau „Yahoo”, neutre în luptele pentru putere din România ? Având în vedere „antecedentele” (porția sufocantă de stenograme furnizate mass-media înainte ca dosarele să fie făcute publice și manipulările din campaniile electorale), cu siguranță că ar fi mai sigure serverele „Google” și „Yahoo” !

Deci, prin ordonanța de urgență, prin care, inexplicabil, Guvernul Cioloș s-a grăbit să prelungească nu să clarifice, starea de incertitudine privind aplicarea constituției sau încălcarea drepturilor constituționale, nu numai că nu s-a tranșat problema beneficiarului informațiilor, ci a fost complicată și mai mult. Astfel, grăbindu-se să intervină (clar în favoarea SRI nu a Constituției și cetățeanului) Guvernul încalcă flagrant Constituția, emițând o ordonanță într-un domeniu în care nu avea competență materială. Pentru că, conform art. 73, alin. (3) din Constituție, în cazul legilor organice, guvernul poate interveni doar în situația în care, prin reglementările pe care le conțin, actele normative emise „au consecințe pozitive în domeniile în care intervin” (Decizia C.C.1.189/2008). Or, despre ce consecințe pozitive putem vorbi când ordonanța guvernului asigură, în continuare, arhivarea de către SRI a interceptărilor realizate de organele de cercetare penală, adică acces la informații ? Nu e evidentă neconstituționalitatea ordonanței ?

Și, ca de obicei, devenit o cutumă în România, nimic nu se poate realiza fără Consiliul Suprem de Apărare a Ţării  (CSAT). Un organism care, prin aportul ex-președintelui Traian Băsescu și-a lărgit infinit competențele și a devenit o putere paralelă, ce substituie, în mod curent, Parlamentul României. Rămasă fără urmări și fără o reacție pe măsură, șmecheria CSAT de a aduăga la o lege emisă de Parlament (la art. 3 din Legea 51/1991, au fost adăugate, prin decizia CSAT, noi atribuții SRI), noi prerogative, ce au permis SRI să efectueze acte de cercetare penală, deși contravin Legii 14/1992 și Constituției, cutuma a fost preluată și reînviată și de noul Președinte, Klaus Iohannis, acesta reacționând prompt la Decizia CSAT ce vizează direct încălcarea atribuțiilor constituționale de către SRI, prin convocarea CSAT. Deși potrivit art.119 din Constituție, CSAT „organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii”, are atribuții strict limitate, întrunit, de urgență – de parcă ar fi apărut o problemă de siguranță națională -, CSAT a analizat și s-a pronunțat, avizând favorabil Ordonanța Guvernului Cioloș privind măsurile aprobate în urma Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale. Și asta în condițiile în care, potrivit art. 4, lit. d) din Legea 415 din 27 iunie 2002, CSAT avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind: „securitatea naţională; organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare; propunerile de buget ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale; condiţiile de intrare, trecere sau staţionare pe teritoriul României a trupelor străine; numirea în funcţiile prevăzute în statele de organizare cu grad de general-locotenent, viceamiral, similare şi superioare acestora” domenii care, oricât de subiectivi am fi și de paranoia, este evident că nu privesc, sub nici o forma, dispoziţiile art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală. Și atunci, care a fost logica convocării de către Klaus Iohannis a CSAT? Nu e clar că la presiunile și pentru SRI s-a făcut această convocare ?

România se află într-o ipostază tenebroasă a existenței ei. O insulă între est-ul controlat de expansionismul rusesc și musulman radical și vest-ul letargic, boem, unde civilizația morală se află la apogeu. Un „no man’s land” moral în care se experimentează un grețos amestec de civilizații bazate pe elemente morale și imorale. Si dacă influența vestică este reprezentată, în special, de progresul tehnologic, din punct de vedere social și al civilizației continuăm să rămânem arhaici, influențați de est-ul rusesc sau musulman, în care morala se rezumă la „a te descurca”. O societate caracterizată de „scopul scuză mijloacele”, în care informația, indiferent cum este folosită, este vitală.

Lupta pentru acapararea puterii în România a pervertit totul: cetățeni, mass-media, instituții de stat, ONG-uri, culte, învățământ, cultură, etc. Aproape totul este infestat și virusat cu cangrena generată de morbul puterii. În această luptă, devenită cronică, instituțiile statului, fie că se numesc SRI, DNA, DIICOT, Parlament, Guvern, au devenit măciuci și ghioage pentru altoit adeversarii. Păpușarii care le controlează, prin numiri politice, prin promovări imorale, se folosesc de orice prilej și de orice metodă pentru a implica instituțiile publice în luptele pentru putere. Conștient sau manipulat, fiecare funcționar din instituțiile de forță, este angrenat (mai mult sau mai puțin, dar nu neutru) în luptele pentru putere și în păruiala națională generală. Loviturile sub centură, capetele în gură, croșeele în ficat, uppercuturi în barbă (figurativ vorbind), fac parte din arsenalul combatanților. Iar în disputa generală, „care pe care”, fără menajamente, deținerea și controlul informației este vital. Astfel, până în prezent, cine a deținut informația, a controlat măcelul și a decis finalul, pentru că a putut aplica lovituri năucitoare celor vizați, care au fost eliminați chiar înainte de a conta. Și cine a deținut informația a controlat, în primul rând, mass-media, furnizând, înainte de a deveni publice, „dovezi” ale așa zisei vinovații, în doze credibile, substituid justiția cu o tele-justiție sau o justiție mass-media, controlată prin dozajul informației și prin presiuni extraordinare care au influențat justiția oficială. Astfel, în timp, printr-o încălcare grosolană a Constituției, s-a cimentat și format o supra-structura uriașa, compusă din posesorul informației (SRI) și beneficiarul informației (mass-media), care a controlat și continuă să controleze România, stabilind, arbitrar și subiectiv, prin presiunea uriașă capabilă s-o exercite, cine și cât deține puterea în România, cine rămâne și cine dispare din peisajul puterii.

Prin Decizia nr. 51/2016, Curtea Constituțională a fracturat, oficial, monopolul asupra informației, cu consecințe dezastruoase nu asupra siguranței naționale și nici asupra dosarelor în care există interceptări nelegale, ci asupra controlului informației care contează în lupta pentru putere. Spargerea monopolului informației înseamnă pierderea controlului unor grupări asupra societății și asupra adversarilor. Spectrul apariției concurenței în domeniul informațiilor, presupune eliminarea arbitrariului și dă frisoane celor care s-au obișnuit să controleze societatea prin dozarea informației și manipularea mass-media prin dozaj. Lecturând presa și vizionând media, în cazul Deciziei 51/2016 a CC, este mai mult decât evident cine au fost beneficiarii privilegiați a informațiilor în premieră, furnizate de „stăpânii” informațiilor și cine au de pierdut și de câștigat din această reașezare a dreptului de acces la informații. De asemenea, reacțiile Guvernului Cioloș și ale lui Klaus Iohannis, arată clar tabăra în care au jucat și joacă, pentru că, aproape pe față, au luat poziție, vădit ostilă deciziei Curții Constituționale și pro SRI, convocând CSAT (ca urmare a considerării pierderii monopolului informației de către SRI o problemă de siguranță națională, adică spargerea monopolului informației e sinonimă cu atacarea armată a României) și emițând o Ordonanță de Urgență (prin care nu numai că nu pun în aplicare decizia Curții Constituționale, ci, sfidând Curtea Constituțională și Constituția, lărgesc prerogativele SRI și întăresc controlul și monopolul acestei instituții asupra informației). Și iar asistăm bezmetici la o repriză de păruială între ariviști, disperați să ajungă la putere, incapabili să percepem cât și până când mai suportă societatea astfel de experimente antidemocratice, în care statul de drept este terfelit chiar de către cei care-l invocă, ușurându-se pe Constituție, pentru a permite unei instituții să mențină monopolul informației obținută fraudulos.

Citeste in continuare

Exclusiv

Vai de steaua lor de japonezi, ca ei nu fac parte din clubul la care predecesorii lui Voiculescu, pe legatura cu Securitatea, puteau spera de mult prin infiltrare.

Prahova Mea

Publicat

pe

Magistraţii, la rândul lor, trebuie să îşi accepte misiunea, să îşi îndeplinească rolul cu bună credinţă sau să plece acasă.

Politicul nu trebuie să confunde puterea judecătorească cu un maidan, iar judecătorii trebuie să redevină o putere independentă.

Abuzurile, minciuna trebuie scoase la iveală. Societatea românească trebuie să afle ce s-a întâmplat în numele unei false cruciade deturnate de la scopul ei, doar pentru preamărirea unor personaje sau rezolvarea unor vendete personale.

Justiţia a fot folosită în scop politic, oamenii minţiţi constant, magistraţii ameninţaţi şi şantajaţi.

Târâţi în faţa camerelor de luat vederi încătuşaţi, suspuşi dispretului public doar pentru a satisface setea de răzbunare a unora care nu au înţeles care le este rolul. Şi care au fost încurajaţi să transforme magistraţi oneşti în ţinte sau victime, pentru bilanţuri nord coreene bine văzute în cancelariile străine.

Acesta este adevărul care doare, dar care trebuie spus, dacă vrem să mai avem o şansă la normalitate.

Ultima mea „postare” e cenzurata din rasputeri…mai nou primesc si amenintari cu lichidarea…Mai rasfirati baieti, mai rasfirati… Nu puteti voi cenzura cat putem noi vorbi! Inca..”

Evaziunea fiscală, mita, traficul de influență, minciuna, furtul, înșelăciunea sunt manifestările și instrumentele cu care operează majoritatea pripășiților noului tip de societate, care, din punct de vedere moral, ne-au întors în epoca feudală. Și n-ar fi posibile dacă spoiala de cultură, lipsa de profesionalism și mediocritatea cronică, afișate de la „vlădică la opincă”, într-o lume dominată de ipocrizie și substituție a valorii cu imbecilism șmecheresc, n-ar caracteriza societatea și n-ar încuraja manifestarea șmecheriei imorale ca o alternativă viabilă ce garantează parvenirea. Trăim într-o lume cu susul în jos în care logica și adevărul sunt servite cu picătura, din când în când, printre alții și de către Curtea Constituțională, care, ca și un pacient în covalescență, mai zvâcnește din când în când, atenționând că este încă vie. Numai că din ce în ce mai rar și apatic.

Cantonați într-un perpetum mobile, din care nu mai evadăm, caracterizat de prezența eternelor figuri politice ce reprezintă veșnicul colac de salvare de la înecul în hârdăul imens în care tot ei ne-au introdus, părem că deținem recordul imbecilismului, înâpățânându-ne în prostia de a trata ca salvatori pe cei care ne-au aplicat capete în gură, șuturi în organele genitale sau ne-au pus bocancul cazon pe grumaz, încât abia mai respirăm. Creduli până la fanatism, trăim din promisiuni iluzorii, îmbătați cu minciună, fericiți când „aleșii” noștrii își etalează averile incomensurabile obținute prin furt și ne sfidează cu opulența, atât ei cât și beizadelele lor inculte și imbecile, pripășite prin Parlament, Guvern, administrație (chiar și SRI), pe care le transformăm în V.I.P.-uri mondene și din imbecili în valori.

Într-un astfel de decor sinistru, dominat de prostie, în care încălcarea drepturilor cetățenești, constituționale, a devenit ceva firesc – pentru că turma habar n-are ce drepturi are, darămite să mai ceară și respectarea lor -, croșeele Curții Constituționale, aplicate în plexul uriașului colos SRI, ridicat prin toleranța extremă a cetățeanului, aproape că n-au efecte, fiind anihilate de puterea promovată și instalată cu binecuvântarea aceluiași SRI omniprezent și omnipotent. Se pare că într-o societate dominată de mediocritate și ignoranță, Constituția, legile și drepturile fundamentale umane, pentru putere și serviciile vasale, sunt jaloane de plastic, ușor de înlăturat, pentru că nu există o reacție pe măsură, ci doar palide scâncete, ale unei mass-medii mercenarizate și aservite și a unei societăți civile muribunde, ce se aud de după draperiile sălii unde are loc marea reprezentație a exercitării puterii.

Curtea Constituțională a decis că interceptările SRI sunt neconstituționale și, logic, acestea nu mai pot constitui probe în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor (principiul cauzelor pendinte). În consecință, cu excepția cazurilor care privesc siguranța națională (delimitate strict prin art. 3 din Legea 51/1991 a siguranței naționale), SRI nu mai are dreptul să efectueze interceptări, nici direct, nici ca „prestator de servicii” prin intermediul tehnicii din dotare. Că sunt necesare investiții în tehnică de interceptare și recrutare de personal; că centrul de interceptare, împreună cu aparatura și personalul, aflat în subordinea SRI, trec sub control civil și vor fi subordonate Parlamentului, Guvernului ori Ministerului Justiției, sunt variante imperative, logice și incontestabile, care nu permit prea multă marjă de interpretare și nici abordări paranoia de faliment al justiției civile.

Și totuși, miniștrii și specialiștii Guvernului Cioloș,  pozând în analfabeți care, chipurile, n-au înțeles, nici literar, nici în spiritul constituției, Decizia Curții Constituționale cu privire la eliminarea totală a SRI din ecuația interceptărilor din cazuzele ce nu privesc siguranța națională, încearcă o nouă cacealma tipic dâmbovițeană, în care SRI nu va mai proceda, direct, la efectuarea interceptărilor, ci, indirect, va asigura aparatura și personalul (și, automat, arhivarea !) necesare efectuarii interceptărilor. Adică, vor nu vor, Parchetele vor depinde tot de SRI, de certificatele ORNIS, de „filtrele” militare și de tehnica din dotarea SRI, care, în orice circumstanță, oricât de restrictivă ar părea, e evident că garantează SRI acces la toate interceptările efectuate de organele de cercetare penală, pentru că ei rămân proprietarii și administratorii serverelor în care se salvează și stochează informația. Prin această șmecherie decizia Curții: „…este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art.30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art.55 alin.(5) din Codul de procedură penală„, devine una formală, inaplicabilă, un fel de struțo-cămilă generată de interpretarea subiectivă a noțiunii de „punere în executare”, care, în opinia „specialiștilor” guvernamentali înseamnă interceptarea convorbirilor sau mesajelor de către organele de cecetare penală, cu tehnica din dotarea SRI, stocând informația pe serverele SRI, servere care râmân în patrimoniul si administrarea SRI. Păi, în aceste condiții, cine naiba rămâne posesorul tuturor informațiilor ? Cine poate opri „valorificarea” lor neoficială ? N-ar fi mai sigure, în aceste circumstanțe, chiar serverele „Google” sau „Yahoo”, neutre în luptele pentru putere din România ? Având în vedere „antecedentele” (porția sufocantă de stenograme furnizate mass-media înainte ca dosarele să fie făcute publice și manipulările din campaniile electorale), cu siguranță că ar fi mai sigure serverele „Google” și „Yahoo” !

Deci, prin ordonanța de urgență, prin care, inexplicabil, Guvernul Cioloș s-a grăbit să prelungească nu să clarifice, starea de incertitudine privind aplicarea constituției sau încălcarea drepturilor constituționale, nu numai că nu s-a tranșat problema beneficiarului informațiilor, ci a fost complicată și mai mult. Astfel, grăbindu-se să intervină (clar în favoarea SRI nu a Constituției și cetățeanului) Guvernul încalcă flagrant Constituția, emițând o ordonanță într-un domeniu în care nu avea competență materială. Pentru că, conform art. 73, alin. (3) din Constituție, în cazul legilor organice, guvernul poate interveni doar în situația în care, prin reglementările pe care le conțin, actele normative emise „au consecințe pozitive în domeniile în care intervin” (Decizia C.C.1.189/2008). Or, despre ce consecințe pozitive putem vorbi când ordonanța guvernului asigură, în continuare, arhivarea de către SRI a interceptărilor realizate de organele de cercetare penală, adică acces la informații ? Nu e evidentă neconstituționalitatea ordonanței ?

Și, ca de obicei, devenit o cutumă în România, nimic nu se poate realiza fără Consiliul Suprem de Apărare a Ţării  (CSAT). Un organism care, prin aportul ex-președintelui Traian Băsescu și-a lărgit infinit competențele și a devenit o putere paralelă, ce substituie, în mod curent, Parlamentul României. Rămasă fără urmări și fără o reacție pe măsură, șmecheria CSAT de a aduăga la o lege emisă de Parlament (la art. 3 din Legea 51/1991, au fost adăugate, prin decizia CSAT, noi atribuții SRI), noi prerogative, ce au permis SRI să efectueze acte de cercetare penală, deși contravin Legii 14/1992 și Constituției, cutuma a fost preluată și reînviată și de noul Președinte, Klaus Iohannis, acesta reacționând prompt la Decizia CSAT ce vizează direct încălcarea atribuțiilor constituționale de către SRI, prin convocarea CSAT. Deși potrivit art.119 din Constituție, CSAT „organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii”, are atribuții strict limitate, întrunit, de urgență – de parcă ar fi apărut o problemă de siguranță națională -, CSAT a analizat și s-a pronunțat, avizând favorabil Ordonanța Guvernului Cioloș privind măsurile aprobate în urma Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale. Și asta în condițiile în care, potrivit art. 4, lit. d) din Legea 415 din 27 iunie 2002, CSAT avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind: „securitatea naţională; organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare; propunerile de buget ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale; condiţiile de intrare, trecere sau staţionare pe teritoriul României a trupelor străine; numirea în funcţiile prevăzute în statele de organizare cu grad de general-locotenent, viceamiral, similare şi superioare acestora” domenii care, oricât de subiectivi am fi și de paranoia, este evident că nu privesc, sub nici o forma, dispoziţiile art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală. Și atunci, care a fost logica convocării de către Klaus Iohannis a CSAT? Nu e clar că la presiunile și pentru SRI s-a făcut această convocare ?

România se află într-o ipostază tenebroasă a existenței ei. O insulă între est-ul controlat de expansionismul rusesc și musulman radical și vest-ul letargic, boem, unde civilizația morală se află la apogeu. Un „no man’s land” moral în care se experimentează un grețos amestec de civilizații bazate pe elemente morale și imorale. Si dacă influența vestică este reprezentată, în special, de progresul tehnologic, din punct de vedere social și al civilizației continuăm să rămânem arhaici, influențați de est-ul rusesc sau musulman, în care morala se rezumă la „a te descurca”. O societate caracterizată de „scopul scuză mijloacele”, în care informația, indiferent cum este folosită, este vitală.

Lupta pentru acapararea puterii în România a pervertit totul: cetățeni, mass-media, instituții de stat, ONG-uri, culte, învățământ, cultură, etc. Aproape totul este infestat și virusat cu cangrena generată de morbul puterii. În această luptă, devenită cronică, instituțiile statului, fie că se numesc SRI, DNA, DIICOT, Parlament, Guvern, au devenit măciuci și ghioage pentru altoit adeversarii. Păpușarii care le controlează, prin numiri politice, prin promovări imorale, se folosesc de orice prilej și de orice metodă pentru a implica instituțiile publice în luptele pentru putere. Conștient sau manipulat, fiecare funcționar din instituțiile de forță, este angrenat (mai mult sau mai puțin, dar nu neutru) în luptele pentru putere și în păruiala națională generală. Loviturile sub centură, capetele în gură, croșeele în ficat, uppercuturi în barbă (figurativ vorbind), fac parte din arsenalul combatanților. Iar în disputa generală, „care pe care”, fără menajamente, deținerea și controlul informației este vital. Astfel, până în prezent, cine a deținut informația, a controlat măcelul și a decis finalul, pentru că a putut aplica lovituri năucitoare celor vizați, care au fost eliminați chiar înainte de a conta. Și cine a deținut informația a controlat, în primul rând, mass-media, furnizând, înainte de a deveni publice, „dovezi” ale așa zisei vinovații, în doze credibile, substituid justiția cu o tele-justiție sau o justiție mass-media, controlată prin dozajul informației și prin presiuni extraordinare care au influențat justiția oficială. Astfel, în timp, printr-o încălcare grosolană a Constituției, s-a cimentat și format o supra-structura uriașa, compusă din posesorul informației (SRI) și beneficiarul informației (mass-media), care a controlat și continuă să controleze România, stabilind, arbitrar și subiectiv, prin presiunea uriașă capabilă s-o exercite, cine și cât deține puterea în România, cine rămâne și cine dispare din peisajul puterii.

Prin Decizia nr. 51/2016, Curtea Constituțională a fracturat, oficial, monopolul asupra informației, cu consecințe dezastruoase nu asupra siguranței naționale și nici asupra dosarelor în care există interceptări nelegale, ci asupra controlului informației care contează în lupta pentru putere. Spargerea monopolului informației înseamnă pierderea controlului unor grupări asupra societății și asupra adversarilor. Spectrul apariției concurenței în domeniul informațiilor, presupune eliminarea arbitrariului și dă frisoane celor care s-au obișnuit să controleze societatea prin dozarea informației și manipularea mass-media prin dozaj. Lecturând presa și vizionând media, în cazul Deciziei 51/2016 a CC, este mai mult decât evident cine au fost beneficiarii privilegiați a informațiilor în premieră, furnizate de „stăpânii” informațiilor și cine au de pierdut și de câștigat din această reașezare a dreptului de acces la informații. De asemenea, reacțiile Guvernului Cioloș și ale lui Klaus Iohannis, arată clar tabăra în care au jucat și joacă, pentru că, aproape pe față, au luat poziție, vădit ostilă deciziei Curții Constituționale și pro SRI, convocând CSAT (ca urmare a considerării pierderii monopolului informației de către SRI o problemă de siguranță națională, adică spargerea monopolului informației e sinonimă cu atacarea armată a României) și emițând o Ordonanță de Urgență (prin care nu numai că nu pun în aplicare decizia Curții Constituționale, ci, sfidând Curtea Constituțională și Constituția, lărgesc prerogativele SRI și întăresc controlul și monopolul acestei instituții asupra informației). Și iar asistăm bezmetici la o repriză de păruială între ariviști, disperați să ajungă la putere, incapabili să percepem cât și până când mai suportă societatea astfel de experimente antidemocratice, în care statul de drept este terfelit chiar de către cei care-l invocă, ușurându-se pe Constituție, pentru a permite unei instituții să mențină monopolul informației obținută fraudulos.

Citeste in continuare
Advertisement


Ultimile Noutăți din Prahova

Eveniment2 zile inainte

Rochii de mireasa – cum sa o alegi pe cea potrivita

Unul dintre cele mai incitante momente este alegerea rochiei de mireasa , pentru ca sigur vrei sa arati uimitor in...

Eveniment2 zile inainte

Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas…

Contrariul și Comparația sunt tipare mentale individual prestabilite. Am cunoscut multă lume în mod nemijlocit, prin discuții față către față,...

Eveniment5 zile inainte

Omagiul adus marelui poet național Mihai Eminescu

Organizația județului Constanța a PRN apreciază programul organizat la Mânăstirea Dervent în seara de 15 ianuarie prin care a fost...

Eveniment6 zile inainte

Samsung Galaxy S21 Ultra: Experiența supremă pe un smartphone conceput pentru a fi epic

Galaxy S21 Ultra oferă cel mai avansat și inteligent sistem de camere, cel mai luminos și mai inteligent display folosit...

Eveniment7 zile inainte

Partidul Ecologist Român salută poziția ministrului Mediului, Apelor si Padurilor, Tánczos Barna cu privire la faptul că “tăierile ilegale reprezintă criminalitate organizată”

Partidul Ecologist Român salută poziția ministrului Mediului, Apelor si Padurilor, Tánczos Barna cu privire la faptul că “tăierile ilegale reprezintă...

EvenimentO săptămână inainte

Cadourile – o scurtă incursiune în istorie și o analiză modernă

Te-ai întrebat de ce oferim daruri? O scurta privire in istoria noastra, ca omenire, ne poate arăta o mulțime de...

EvenimentO săptămână inainte

Urmeaza sa devii parinte? Prinde reducerile la cele mai cautate modele de carucioare 3 in 1

Din seria celor mai practice obiecte si accesorii necesare in ingrijirea copiilor pana la varsta de 3 ani, fac parte...

EvenimentO săptămână inainte

Business in transport – Ziarul Nationalul

Business-urile moderne din transport merg de la afacerile personale de mutari mobila si servicii de stocare, la operatiuni de transport...

EvenimentO săptămână inainte

Viitor si horoscop – Ziarul Nationalul

Incontestabil, oamenii au fost mereu interesati, intr-o forma sau alta, de ceea ce le rezerva viitorul, mereu s-au intrebat ce...

EvenimentO săptămână inainte

Lansare impresionantă la CES 2021: TCL revoluționează piața televizoarelor cu noua generație de Mini-LED OD ZeroTM

TCL își consolidează statutul de lider și pionier în industria televizoarelor aducând tehnologia viitorului în casele iubitorilor de TV din...

Eveniment2 săptămâni inainte

Vrei sa construiesti o casa? Apeleaza la proiecte de casa de la Planex.ro pentru a nu plati mai mult decat trebuie

Se spune ca pentru a construi o casa trebuie sa investesti o suma foarte mare de...

Eveniment2 săptămâni inainte

Produsele viitorului la Consumer Electronic Show 2021 TCL cucerește piața electrocasnicelor prin noua generație de Mini-LED și tehnologiile Future Display

Sub deviza #ExperienceMore, TCL prezintă cele mai noi echipamente dotate cu inteligență artificială (AI) și dispozitive de zi cu zi,...

Eveniment2 săptămâni inainte

Partidul Ecologist Român îl somează pe ministrul Transporturilor să accelereze lucrările autostrăzii Ploiești- Brașov

Partidul Ecologist Român îl somează pe Cătălin Drulă, ministrul Transporturilor, să accelereze lucrările autostrăzii Ploiești- Brașov, tinand cont de avizul...

Eveniment2 săptămâni inainte

PER acuză pe deplin fondat :”Referendumul ignorat este răsfăț democratic pe bani publici”

Importanța rezultatului unui Referendum tinde către zero pentru politicienii din România. Ne este deja cunoscut ca demnitarilor noștri le place...

Eveniment2 săptămâni inainte

Partidul România Noastră ia atitudinea adecvată în cadrul atacurilor împotriva IPS Teodosie și a intoxicării mediatice

Organizația Județeană Constanța a Partidului România Noastră dezminte încălcarea restricțiilor impuse de carantina instituită în municipiul Constanţa prin OSDSU nr....

Eveniment3 săptămâni inainte

Cadouri pentru “EL” – sfaturi și idei practice

Cum să oferi cele mai potrivite coșuri de cadou soțului, prietenului sau cuiva din familia ta Te pregătești pentru o...

Eveniment3 săptămâni inainte

PRN ia poziție față de recentele evenimente de pe scena politicii autohtone

A venit timpul ca Partidul România Noastră să se facă auzit, sa se implice prin formele legale conferite de legiuitor...

Eveniment3 săptămâni inainte

Recomandare ceasornicarie pentru ceasuri de lux

Ceasul tau de lux reprezinta mandria ta. L-ai luat din economii, din munca suplimentara, epuizanta, fiindca ai dorit sa stii...

Știrile Săptămânii