Societatea modernă nu acordă atenție miilor de ani și milioanelor de momente care intră în crearea de obiecte banale ingenioase cum ar fi o curea din piele naturală. Acest lucru se datorează unui factor psihologic comun – obișnuința, care este atunci când un stimul emoțional, mental sau fizic este prezentat atât de des încât răspunsul nostru la acesta este diminuat. Purtarea unei curele în mod frecvent, aproape în fiecare zi, face un element obișnuit.

Istoria și semnificația curelelor din piele este zgomotul de fundal, ca sunetul unei unități de aer condiționat care în cele din urmă nu se mai aude, dar în tot acest timpe este prezent. Curelele din piele sunt produsul a mii de ani de dezvoltare a unei meserii vechi, prelucrarea pielăriei, care a ajutat la modernizarea societății, la stabilirea identității culturale, la protejarea civilizațiilor și la avansarea tehnologiei. Uite o scurtă istorie a accesoriului vestimentar, care îți ține pantalonii chiar acum. Istoria timpurie a curelelor din piele datează de-a lungul veacurilor.

Curelele din piele au fost folosite încă din epoca bronzului (3000 î.Hr. – 1050 î.Hr.). Cu toate acestea, a fost nevoie de un timp pentru ca procesul de prelucrare a pielii să avanseze. Scoarța de copac înmuiată și pânza adunată erau piese proeminente de îmbrăcăminte înfășurate în jurul taliei. Au existat bucăți de piele cu pietre de fierbere găsite în locuințele din paleoliticul inferior norvegian, conform studiilor în tehnologia antică volumul V. Acestea sunt considerate o formă timpurie de bouilli cuir, care a fost o metodă de turnare a pielii prin fierberea acesteia, unii spunând că amoniacul din urina animală a fost folosit pentru a o trata. Acest tratament istoric de piele numit cuir bouilli („piele bolied” în limba franceză), care a avut loc în mod obișnuit în timpul Evului Mediu (5^Th până la 15^Th secolul D.Hr.) și perioada modernă timpurie (15^Th până la 18 ani^Th secolului D.Hr.). Cuir bouilli este o metodă de tratare și turnare a pielii prin fierbere. În aceste perioade, curelele au fost, de asemenea, folosite pentru a deține decorațiuni turnate, astfel încât acestea au trebuit să fie tratate în această metodă, astfel încât să devină întărite, dure și rigide.

Pe măsură ce tehnicile de prelucrare a pielii au progresat, oamenii au început să utilizeze pielea în scopuri practice și decorative. Multe curele au fost folosite pentru a transporta arme și echipamente, în timp ce multe alte centuri au fost folosite ca decor sau ornament. Figurinele zeului înarmat sirian din timpul epocii bronzului au descris războinicii nud cu barbă purtând curele de piele late de opt inci. Potrivit Warfare in the Ancient Near East to 1600 BC: Holy Warriors at the Dawn of History. Iliada, care este stabilită în timpul războiului troian între 1200-1100 î.Hr., face referire la trei centuri: zosterul (un brâu din piele și decorat cu pietre prețioase), aortēr (o centură de arme care ține o sabie, aruncată peste piept) și telamonul (un cuvânt comun folosit pentru orice centură purtată peste umăr), conform Echipamentului Militar din Epoca Bronzului. Acestea au fost suficient de groase pentru a proteja purtătorul de a fi tras în țeapă de săgeți, potrivit Epic Poem.

Pe măsură ce prelucrarea pielăriei a avansat, societățile au fost capabile să utilizeze textilele în scopuri utilitare pentru putea transporta arme și echipamente. Cataramele, centura și cârligele au fost turnate cu bronz, iar mai târziu a avut un miez de fier în interior, în conformitate cu identitatea etnică și puterea imperială: Batavians în Imperiul Roman timpuriu. Inițial, prelucrarea pielii a dat bucăți rigide de piele care au putrezit la soare, dar grăsimile animale au fost introduse mai târziu pentru flexibilitate. Aldehida, din frunze arse, a fost folosită pentru vopsire, iar pieile putrefiere au fost tratate printr-un proces de uscare la lumina soarelui. Alaun din zonele vulcanice a fost folosit în scopuri de nuanțare, potrivit unui raport.

În zilele noastre, există multe nuanțe de culori pentru pielea folosită la fabricarea curelei. Producția de piele Cordovan a fost dezvoltată în Spania secolului al VIII-lea. Curele din piele variază în funcție de cerere și de poziția socială a clienților. Curelele și brâurile din piele în Evul Mediu au fost o formă populară de bijuterii, cu broșe complicate care le-au fixat. Cu timpul, curele din piele au trecut în curele purtate direct în jurul șoldurilor peste o cotehardie (o rochie lungă) pe care bărbații și femeile o purtau. Acestea erau groase și puteau susține o sabie și o teacă, care era adesea făcută din piele.

Potrivit Îmbrăcăminte în Evul Mediu, meșteșugarii au purtat curele care aveau saci mari de instrumente fixate la centura. Efortul privind transportarea unor produse in viața de zi cu zi, a fost un pic mai intens din punct de vedere fizic, decât  în zilele noastre. Un ”houppelande” a fost o bucată lungă, somptuoasă, care putea fi purtată peste cotehardie. Pentru femei, curelele se purtau la sau deasupra taliei respectiv deasupra șoldurilor. Curelele bărbătești erau putate mai joas, în talie. În literatura de specialitate, centura sau brâul se referea la idei medievale de puritate, simbolizând castitatea și abstinența religioasă, potrivit unei lucrări publicate de Universitatea din Tennessee intitulată ”Importanța centurii în literatura religioasă și seculară medievală de dragoste curtenită”. La înmormântări, cadavrele îngropate cu centuri ”applique” era o dovadă că în practicile funerare centurile ar putea semnifica clasamentul social, potrivit unei lucrări intitulate ”Înmormântări cu centuri”. Deci, centura de piele a fost folosită pentru utilitatea muncii, onoarea religioasă și noblețea cu bijuterii.

Curelele pentru război erau de asemenea folosite. Săbiile și pumnalele atârnau în mare parte de linia curelei. Oțelul placat și benzile de piele erau atârnate de curea. Săgețile și armele mai mari care se manipulau cu 2 mâini, de asemenea, se prindeau cu curele de piele. Epoca de aur a pirateriei din anii 1650 până în anii 1730 a văzut o prevalență în pistoalele cu toc deasupra și sub talie prinse de curele din piele. Curelele din piele au schimbat pantalonii și cultura în secolul 20.

Centura din piele o poartă și cowboy americani, care sunt o piatră de temelie culturală în miturile machismo din această țară.  Să nu mai vorbim de faptul că cowgirls sunt o reprezentare iconică a puterii feminine. Impactul lor asupra curelei din piele a fost semnificativ marcat de catarame complicate, centura fiind acordată celor care dadeau dovadă de vitejie pe ferme și rodeos. Centura atârna mai jos pe talie, avea tocuri, iar unele erau fabricate gata să țină gloanțele de rezervă pentru revolvere. Rețineți că gaicile curelei nu au fost proeminente până în 1922, când Levi Strauss le-a adăugat la blugii pe care i-a introdus la sfârșitul secolului al XIX-lea. Butoanele bretelei au fost eliminate în 1937. Asta înseamnă că gaicile curelei nu ar fi putut exista și nu a existat înainte de acea dată? Nu neaparat. Dar ei au devenit o parte mai mare a zeitgeist în acest timp. După ce gaicile de centură au fost vehiculate în îmbrăcămintea sport, acestea au câștigat tracțiune ca parte a dulapurilor civililor. În timpul Primului Război Mondial au existat curele de ură și curele de suveniruri, care aveau atașate nasturii de la uniformele soldaților căzuți ca semn de cucerire pentru soldații germani. Cureaua Sam Browne avea o bucată largă de piele legată în jurul taliei, cu o curea din piele secundară mai mică, de obicei curea în diagonală pe trunchi.

Din punct de vedere istoric, cureaua secundară stabiliza o teacă pe talie, deoarece inventatorul Sam Browne, un ofițer al armatei britanice, își pierduse mâna stângă și avea nevoie de un mijloc de a menține lama ferm pe talie. Acesta a avut tendința de a se deplasa în jurul și a trebuit să fie stabilizat de mână non-dominante înainte de a trase. Această curea a fost folosită mai târziu pentru a susține pistoale grele. Cu timpul, ofițerii din diferite țări au adoptat-o ca parte a uniformei lor, dar Statele Unite au întrerupt utilizarea sa în jurul anului 1942 pentru a salva pielea. Moda ca identitate de grup a adoptat centura de piele în diferite subculturi, stiluri și utilizări în societatea postmodernă și în noul mileniu. Chiar și cureau armă de la Bigfoot Gun Belts a fost adaptat de la legături istorice în aplicare modernă, cu o curea de oțel-core pentru putere. În ceea ce privește catarame centura, prima lor utilizare documentată a avut loc în timpul epocii fierului (1200 B.C. și 600 B.C., în funcție de regiune). Există ceva numit „catarama mare”, care este fabricat din aur pur și a fost considerat a fi existat în timpul începutul anului 6^Th sau 7^Th secolul B.C. A fost găsit în situl arheologic din Sutton, Suffolk, Anglia.

Cataramele au fost în primul rând decorative și au venit de multe ori în modele elaborate și sunt adesea menționate ca „scut pe limba” catarame. În epocile ulterioare, cataramele pentru curele de piele au fost turnate în bronz, care, de obicei, au avut un miez de fier în interior.

Deoarece pielea naturală este derivată din piei de animale, acestea ar putrezi în mod natural atunci când sunt expuse la lumina soarelui. În primele zile de prelucrare a pielii, fâșii de piele de animale erau rigide și întărite. Mai târziu, grăsimile animale au fost adăugate pentru a le face mai maleabile; aldehida, un compus organic găsit în anumite plante, a fost folosit ca agent de vopsire. Uneori, alaunul din vulcani era folosit pentru a trata și a se vopsi. Apoi, pieile putrezite au fost așezate sub soare pentru a se usca. În cele mai vechi timpuri, centurile tradiționale erau încă foarte utilizate, dar brâurile au atins, de asemenea, un anumit grad de popularitate. Ele nu sunt „brâuri” ca în undergarments că știm astăzi. Mai degrabă, termenul „brâu” se referă, de asemenea, la un cablu care este utilizat în scopul susținerii și comprimării corpului, fie din motive de sănătate, fie din motive estetice.

Bărbații, în special călugării și preoții, purtau de obicei brâuri în jurul cassock – și încă o fac. Brâul a ajuns să reprezinte castitatea, protecția și angajamentul de a-L sluji pe Domnul.

Femeile purtau, de asemenea, brâuri, dar este mai mult din motive estetice. Îl purtau sub trunchi pentru a defini o anumită parte a corpului, în special sânii. Curelele au devenit un accesoriu vestimentar popular și au fost adesea fixate cu broșe care prezentau decorațiuni complicate și pietre prețioase. Deloc surprinzător, curelele au devenit oarecum un simbol al statutului mai ales în Evul Mediu. Centurile foarte decorative au fost asociate cu clasele superioare și noblețea, în timp ce oamenilor obișnuiți li s-a interzis să poarte chiar și cele mai elementare și utilitare centuri. Curelele din piele ca parte a unui ansamblu miltary au început mai târziu să câștige popularitate, începând cu anii 1600. Războiul de Treizeci de Ani (1618-1648) este un bun exemplu în acest sens. Cureaua a fost aproape inexistentă în moda femeilor pentru un timp. În anii 1800, pantalonii cu talie înaltă erau prepondereți și astfel au fost inventate bretele pentru a le susține, precum și pentru a elimina treptat centura. Armata a fost însă excepția, deoarece încă purtau centuri; ei ar strânge centurile lor cu scopul de a trage în talie și să dea impresia de umeri mai largi, asieta fizicul și aspectul impunător.

Fast forward la începutul anilor 20^Th, în care pantalonii au căzut din nou la o linie normală a taliei, și astfel curelele au revenit la modă. Dar buclele centurii au fost inexistente până când Levi Strauss le-a adăugat la blugii săi din denim în 1922.

Ca urmare a popularității buclelor de curea, nasturii bretelelor au fost îndepărtați din pantaloni la mijlocul anilor 1930. Utilizarea buclelor de centură a devenit comună în îmbrăcămintea sportivă și, în cele din urmă, a câștigat acceptare și popularitate ca parte a îmbrăcămintei civile. Pe măsură ce bărbații au început să poarte din nou pantaloni, femeile au început, de asemenea, să experimenteze purtarea lor. În consecință, le-a cerut să poarte curele din piele pentru a le ține.

Astăzi, este obișnuit ca atât bărbații, cât și femeile să poarte pantaloni cu gaici pentru curea. Cureaua standard este fabricată din piele naturală, este de dimensiuni medii, vine în culori neutre, este de obicei fixată de o cataramă simplă. Cu toate acestea, puteți găsi, de asemenea, curele din piele naturală într-o varietate de dimensiuni și culori. Cataramele curelei sunt acum văzute mai mult decât doar pentru a asigura centura; ele au devenit, de asemenea, accesorii de moda, și nu este surprinzător pentru a vedea curele cu catarame care au modele complicate și chiar împânzite cu pietre prețioase.